Insula Hydra

Dupa doua ore de mers pe mare, plecand din Pireu, am ajuns pe celebra insula Hydra. Voi participa aici, in zilele urmatoare, la un seminar international, cu tema “Integrarea Balcanilor de Vest in structurile euroatlantice”. Seminarul este organizat de Institutul de relatii internationale din Grecia, in cooperare cu London School of Economics and Social Science, South East European Studies at Oxford si The Hellenic Observatory- European Institute.

Maine, voi incerca sa va dau mai multe detalii despre dezbateri.

Deocamdata, cateva cuvinte despre insula. Hydra este o “stanca” pe care locuiesc, destul de inghesuiti, vreo 3000 de locuitori. Ea este vizitata insa, anual, de aproape un milion de turisti. Spectaculos este faptul ca aici sunt interzise automobilele si , de aceea, poti vedea, la tot pasul, magarusi care transporta pachete si valize.

Numele insulei este dat de bogatia resurselor de apa, stranse in mari cisterne ce aprovizionau navele in tranzit. Prin secolul 18, la Hydra  functionau mai multe “santiere” de construit nave, ceea ce a dus insa la distrugerea totala a padurilor. O activitate intensa o reprezenta comertul. Spre Rusia, drumurile lor treceau adesea prin Tarile Romane. Cel putin asa afirma, asta seara, primarul insulei, un om tanar care ne-a explicat istoria insulei, in birourile primariei, care nu cred ca aveau mai mult de 50 de metri patrati. Peretii insa erau decorati cu nenumarate portrete, ce atestau istoria complicata a insulei.

Hotelul in care locuiesc este un fel de han, cu confort minim, dar cu incaperi ce au farmecul locuintelor de alta data. Mult lemn de rasinoase, peretii varuiti, scarile din lemn, ferestrele mici, ca niste ambrazuri. Pe strazile inguste, prin care am ajuns la hotel, mese scoase in strada, cu personaje pitoresti ce-si consumau timpul privind trecatorii. Cam asa mi-am inchipuit viata lui Douanier Rousseau, probabil insa dezmierdata de vreuna din frumusetile sudului.