Decizie majora in Irlanda

Am sentimente contradictorii atunci când privesc scena publica irlandeza. Da, irlandeza, ati citit bine, deoarece astazi in Irlanda se intampla un lucru care ne intereseaza pe toti. Irlanda este singura tara membra a UE care, astazi, 12 iunie, va supune Tratatul de la Lisabona consultarii populare (pe lânga votul parlamentului). Exista o obligatia constitutionala in acest sens. Opinia publica irlandeza este impartita, iar cartile nu sunt facute. Se pare ca exista un curent majoritar, situat undeva la 40%, care sustine tratatul, dar si o opinie destul de bine articulata impotriva (cca. 30%). Nehotaratii vor face diferenta. Viziunea dominanta este aceea ca participarea la vot va detine cheia – cu cat aceasta va fi mai mare, cu atat votul favorabil va avea de castigat. Având in vedere experienta Irlandei, care a respins in 2001, tot prin referendum, Tratatul de la Nisa (tot cu mobilizare scazuta la urne), dar si esecul Constitutiei refuzate, prin vot popular, in 2005, de Franta si Olanda, miza este uriasa. Multe studii – printre care si unul excelent (http://www.bertelsmann-stiftung.de/bst/de/media/xcms_bst_dms_24416_24417_2.pdf), realizat de Bertelsmann, cunoscutul think-tank german – numesc aceasta posibilitate „pur si simplu o catastrofa pentru Europa”.
Nu cred ca UE isi permite o noua criza institutionala. Si chiar daca oficialii europeni nu vor si nu pot sa recunoasca public, daca Irlanda va respinge Tratatul de la Lisabona constructia comunitara se va afla intr-un blocaj. Toate acestea par lucruri abstracte, dar ele ne influenteaza viata, chiar daca avem sau nu constiinta comunitara.
Principalele forte politice ale Irlandei, Fianna Fail si liberalii progresisti (care sustin guvernarea), respectiv Fine Gael si laburistii (partidele de opozitie), sustin Tratatul, desi premierul Brian Cowen acuza celelalte partide pro-europene ca nu isi dau interesul pentru a mobiliza electoratul. Indecis este al treilea partener al guvernarii, verzii, traditional eurosceptici, care isi sfatuiesc simpatizantii sa voteze potrivit propriilor convingeri. Unica voce parlamentara care argumenteaza impotriva Tratatului vine de la activul partid nationalist Sinn Fein, precum si din zona societatii civile: Libertas (o influenta organizatie de lobby, al carei proprietar a finantat o campanie mediatica intensa in favoarea votului negativ), dar si Asociatia Fermierilor Irlandezi, al carei disconfort este legat nu direct de Tratat, dar mai degraba de negocierile Comisiei Europene cu Organizatia Mondiala a Comertului, care ar avea ca rezultat reducerea subventiilor agricole.
Impotrivirea fata de Tratat este influentata mai degraba de asemenea motivatii sectoriale., precum temerile legate de o posibila modificare a sistemului de taxare sau scepticismul fata de initiativele franceze in materie de securitate, primite problematic de o tara traditional neutra. Un alt factor important este reprezentat de forta, vizibilitatea si sprijinul financiar de care s-a bucurat campania negativa, bazata intens pe activitati door-to-door, multe jumatati de adevaruri si specularea unor frici colective, grupate sub sloganul „Facts, not politics” (apropo, va aminteste cumva de un alt refren lipsit de continut, care indeamna tot la abandonarea dezbaterilor, din campania electorala bucuresteana?). Toate acestea, coroborate cu o mobilizare tarzie si insuficienta a campaniei pozitive, duc la conturarea unor asteptari defavorabile cu privire la rezultatul votului, oarecum surprinzatoare pentru un popor care, in ultimul Eurobarometru, se declara in proportie de 74% suporter al ideii ca apartenenta la UE este „un lucru bun” (fata de media UE de 58%) si care considera ca tara beneficiaza de pe urma integrarii (cel mai ridicat scor european – 87%).
Pentru mine, sentimentul de ingrijorare fata de soarta Tratatului este dublat de o senzatie de firesc si chiar necesar in legatura cu ceea ce se intâmpla in Irlanda. Cred ca in legatura cu astfel de decizii este nevoie de consultare, de o dezbatere mai vie si mai intensa in spatiul public. Cetatenii trebuie sa cunoasca prevederile Tratatului (cati dintre romani credeti ca le cunosc?). Cred ca ar trebui sa ne racordam mai mult la problemele si la dezbaterea europeana. Lucrul acesta il poate sprijini presa, formatorii de opinie, dar ar trebui sa il facem si noi, politicienii. Din pacate, prea putini sunt aceia care au o viziune ce depaseste malurile Dâmbovitei. Scena publica din Irlanda trebuie urmarita. O vom face si vom comenta rezultatele referendumului.