Marti, am participat la numeroase intalniri electorale, in Bihor. Cele mai interesante au fost la Beius si la Oradea.
Ieri, in Mures, am participat, pana seara tarziu, la 9 intalniri cu alegatori din diferite zone ale judetului, inclusiv la Ludus.
Astazi, voi merge in Harghita, in primul rand la Toplita, unde participa, la alegerile de primar, colegul Mircea Dusa, pentru care am multa pretuire.
Duminica sper sa am mai mult timp, sa va relatez unele concluzii. Pe curand.
mai 15, 2008 la 8:49 am
De ce ocoliti Clujul, domnule presedinte? Sau ati urmarit la Realitatea TV emisiunea cu candidatii la CJ, in care candidatul PSD ii lua apararea lui Basescu (legat de declaratiile cu privire la campania electorala)?! Nu avem toti aceeasi parere, nu suntem toti nici indiferenti, nici nu facem toti “blaturi”, asa ca va asteptam!
mai 15, 2008 la 9:48 am
Aceasta postare imi place foarte mult. Domnul Nastase transmite informatia curat si cinstit. Daca ar fi asa si discursurile sale politice ar avea mult de castigat. Dar, din nefericire pentru domnia sa, este suficient sa vina vorba de Basescu si gata. Isi pierde coerenta. Umbla cu subtilitati lingvistice, argumente incalcite, comparatii hazardate, ironii ieftine.
Imi amintesc anecdota despre un lingvist francez care i-a trimis altuia un bilet in care scria doar atat: “Io rus” (”eu plec la tara”) . I s-a raspuns: “I” (”du-te”).
Comentariul cel mai potrivit pentru aceasta postare este: “I”
mai 15, 2008 la 10:12 am
Unde eşti Aya?! Pinnochio a recunoscut: are nasul mare!!!
Şi cică-i miroase a victorie! Noroc că n-a precizat a cui…
PS
Să-i spună cineva de ce creşte nasul la puppets şi că asta n-are nicio legătură cu spiritul de Cyrano…
PPS
Sunt curios, cine-o să numere ouălele de cuc atunci când creanga cu pricina a creşte destul cât să-nflorească un cuib de păsărele în ea…
mai 15, 2008 la 10:22 am
@Leo
Ai incercat sa compari intre ei doi ziaristi: Cristoiu si Turcescu. Ideologic sunt apropiat de Turcescu. In ceeace priveste scrisul, Cristoiu este mediocru iar Turcescu nici macar nu stie sa scrie. Turcescu avea o rubrica permanenta in “Dilema Veche” la care a renuntat. Nu prea aveai ce alege din articolele sale.
Ti-ai exprimat preferinta pentru ziaristii cititi. Cristoiu oricat ar citi nu poate da mai mult. Este imposibil sa nu se infunde in evenimente meschine pentru care are afinitati. Nu este in stare sa treaca de adjectivele calificative (mare, prost, nebun etc.) si la metafore simple (paduche, vierme, limbric etc.) Ii lipseste complet puterea de abstractizare.
Dealtfel toat articolele din “Jurnalul Nationa” nu depasesc nivelul unor compozitii scolare.
Domnule Leo,
Ceeace spun eu nu sunt afirmatii gratuite. Pentru a aprecia un produs intelectual ai un singur test: simti nevoia sa-l revezi, sa-l mai asculti odata, sa-l recitesti sa-l mai vizionezi ?
Un cantec are valoare pentru d-ta numai in masura in care vrei sa-l mai asculti ori sa-l fredonezi, un spectacol daca vrei sa-l revezi, o carte s-o recitesti.
Ai simtit nevoia sa recitesti vreun articol al lui Cristoiu? Sau al lui Tuca, Stan, Tudor? Eu cred ca nu. Asa cum nu vei mai citi vreodata o poezie de Marin Sorescu.
Desigur exista texte care transmit informatii. Ca, de exemplu, aceasta postare a d-lui Nastase. Valoarea acestora consta in cantitatea de informatii transmisa.
mai 15, 2008 la 10:54 am
@Nahas
Lucrurile nu pot sta identic in cazul lui Basescu, pentru ca faptele acestuia ultragiaza. E ca si cum ati avea pretentia de la cineva de a povesti glacial intalnirea cu un hoit. Persoanele aflate in limitele psihologice ale sanatatii mintale nu pot face asta.
mai 15, 2008 la 10:58 am
@ Nahas
Cu permisiunea tălică, am să traduc pentru ceilalţi ce ai spus tălică:
„După cum ştiţi un articol de ziarist nu vom resimţi vreodată nevoia să-l recitim (n.t. de acord cu tălică).
Trebuie să recunosc că, dintre toţi scriitorii rataţi ajunşi jurnalişti, cei de care mă simt apropiat ideologic (n.t. atenţie la nuanţe, tălică poţi fi bănuit de ceva ce Turcescu SIGUR nu poate fi bănuit a avea – idei!) sunt evident mai buni… într-ale ratării.”
Într-un fel, numai al tălică aparte fel, confirmi ce-ţi spunea cineva, nu spui cine, că nu „deschizi” ziarul internaut căutând altceva decât ceea ce poţi găsi acolo – o lectură suficient de facilă şi superfluă cât să lase tot atâtea urme precum apa bălţii prin penele raţei. Ş-atunci, dincolo de ideologie, qui prodest să subliniezi atrofierea stângii care nu e stânga trunchiului unei prese a cărei dreapta (care nu e dreapta) e… protezată?!
Acum, sincer, dincolo de râsu-plânsu, dincolo de ideologii care e sublime dar lipsesc cu desăvârşire, ne poţi recomanda clasici în viaţă, asta ori aia nemuritoare, care să stârnească în tălică dorinţa de a-i reciti? Evident, nu din „mijloacele media”, unde ar fi destul de imposibil de greu a le afla…
mai 15, 2008 la 11:41 am
“altuia”. Acela era Voltaire. Ii multumesc domnului Nahas ca a introdus in discutie tema voltairiana. Este interesant ca in inchisorile comuniste din Romania au existat si detinuti politici voltairieni!
mai 15, 2008 la 11:44 am
@ Nahas
Excelenta analiza “Cristoiu si Turcescu”!
mai 15, 2008 la 12:16 pm
@Leo
M-ai intrebat ce consider eu ca merita recitit.
Raspuns: peziile erotice ale lui Brumaru, Anuarul statistic, Ioana Parvulescu, Andrei Plesu, unele articole din IDEI IN DIALOG.
mai 15, 2008 la 12:44 pm
In aceasta campanie am avut in mod direct un contact limitat cu electoratul . Totusi impresia mea este ca puterea se afla intr-un trend descendent . Ramane de vazut in ce masura aceasta tendinta se va concretiza intr-un scor electoral bun .
As fi foarte interesat sa aflu care este impresia formata dintr-un contact mai amplu cu electoratul la nivelul tarii .
Oricum daca acest trend va continua in 2009 sansele vor creste considerabil .
Personal nu cred in campanii de o luna de zile cu rezultate spectaculoase . Cred ca o campanie temeinica incepe cu mult timp inainte iar in acea luna de zile doar se puncteaza anumite aspecte .
mai 15, 2008 la 12:55 pm
Discutiile detinutilor politici voltairieni din inchisorile comuniste ale Romaniei erau de o intensitate intelectuala greu de imaginat. Unii si-au povestit amintirile dupa eliberarea lor din 1964, au pus pe hartie acele amintiri, dar textele lor nu au fost vreodata acceptate spre publicare.
mai 15, 2008 la 1:13 pm
@AN si tuturor,
Cu ce epitete infamante ar putea fi acei etnici romani care-l fac pe Liiceanu lichea?
mai 15, 2008 la 1:36 pm
Unul dintre misterele de pe vremuri suna: “De ce îl vizitează împreună Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu pe Constantin Noica?” Îmi apăruseră câteva cărţi, vroiam să le prezint lui Constantin Noica, dar ştiam că voi fi turnat la securitate. Nu îmi era teamă de ei, după ce venise Nicolae Ceauşescu la putere era suficient să strigi “Ceauşescu şi poporul !” ca să nu fii lovit, dar ţi se cerea obligatoriu să scrii despre întâlnirea ta cu filosoful legionar. Cineva mi- a explicat că Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu îl vizitau simultan pe Constantin Noica pentru ca declaraţiile lor să fie confruntate.
mai 15, 2008 la 1:59 pm
@ Nahas
.
Înainte de toate, mulţumesc mult pentru sugestii.
Nu în cele din urmă, ştiam eu că tălică tot ai s-o recunoşti: dacă îţi place să reciteşti Anuarul Statistic, ce dovedeşte indubitabil, prin răceala imună la cromatică a cifrelor, care este cel mai mare Prim Ministru în viaţă, iată că aflăm în fine de unde opţiunea tălică pentru blogul acestuia. Pentru a nu reduce la atât mulţimea rezultată prin intersecţia lecturilor obligatorii ale stângacilor şi drept-credincioşilor, promit că, după ce termin Cartea cărţilor de poezie a celui mai mare Poet român în viaţă, trec la mai filosoficul Andrei Pleşu
mai 15, 2008 la 2:00 pm
Sa nu ma banuiti ca l-as imita pe Leo, care banuiala ar fi perfect intemeiata: initiez rubrica “Parerea lor”. Am toate motivele- si primul dintre ele este ca nu sunt in stare sa spun ca ei ceea ce gandesc eu, desi gandesc ca ei. Asadar:
“Am avut diverse treburi zilele astea si nu am apucat sa scriu nimic despre faimosul incident “Tonomatele”. Si oricum imi e destul de greu sa scriu despre asta, pentru ca ma astept ca o parte dintre voi sa spuna: “Da, sigur, esti prietena cu Ciutacu si de-aia scrii asa”. Well, daca asta preferati sa spuneti, n-aveti decat, pentru ca pana la urma imi e egal cum pricepe fiecare adevarul, atata vreme cat eu stiu ca-l spun.
Scurt pe doi, treaba sta cam asa: este pentru prima data in ultimii trei ani cand imi este de-adevaratelea RUSINE ca l-am votat pe Basescu. Nu rusinea aceea care vine dupa ce um om te dezamageste, ci o rusine care pleaca din sentimentul ca ai fost ignorant, ca ai girat un om despre care HABAR N-AVEAI unde poate sa ajunga. Si ca e si vina ta ca el a ajuns acolo.
Am mai avut dubii in legatura cu Traian Basescu si pana acum. Prima data in incidentul “Rapirea din Bagdad”, cand am vazut cu cata usurinta ii poate lipi unui ziarist stampila de intoxicator fara sa isi sustina cu nimic afirmatiile. Apoi, mi-am holbat urechile mai bine cand seful statului a vorbit despre “gaozari” si “tiganci imputite”. Gesturile lui impotriva presei m-au dezgustat, m-au infuriat si mi-au despartit pentru totdeauna stampila de vot de numele lui Basescu. Traind in aceeasi tara ca mine si voi, ma veti intreba de ce imi este acum pentru prima data RUSINE.
Ei bine, pentru ca pana acum n-am inteles un lucru: ca Traian Basescu n-a vrut sa priceapa pana acum niciodata ca nu conduce un trib in care nu conteaza decat semintia conducatorului, ci o tara. Nu am inteles ca Traian Basescu, dincolo de un anume “tourette” in discurs, s-ar putea sa sufere si de un fel de “alzheimer” in caracter. (Scuzele mele oamenilor suferinzi de aceste boli, dar nu gasesc elemente de comparatie mai puternice).
Alzheimerul de caracter se manifesta atunci cand, in momente convenabile, uiti cine esti (presedintele tarii, nu dom’ Costica de la etajul 2), unde esti (in Salonul Oficial de la Otopeni, nu pe bara din fata scarii scuipand seminte), cine sunt oamenii pe care ii scuipi (ziaristi intr-o presa a carei libertate esti obligat prin Constitutie s-o garantezi) si pe cine anume aperi scuipandu-i pe ceilalti (propriul copil care atunci cand si-a asumat cariera de politician ar fi trebuit sa se gandeasca, poate, ca daca scurteaza timpul de rimelat cu 20 de minute poate ii mai ramane vreme de silabisit propriul discurs). Nu vreau sa intru in discutia despre contributia lui Traian Basescu la educarea propriului copil. Dar trebuie sa spun ca poate motivul din care mi-a fost cel mai mult rusine e asta: mi-am dat seama ca presedintele tarii mele, pe care l-am votat si eu, nu intelege nici macar ca, intr-o lume normala, copilul lui este egal cu copiii celorlalti. Cu copiii ziaristilor pe care i-a insultat, de exemplu. Iar el, ca parinte, este egal cu ceilalti parinti din tara asta. Cu parintii ziaristilor pe care i-a insultat. Numai ca toata lumea a auzit, vineri seara, doar Tourette-ul prezidential, nu si tacerea celorlalti. Si pentru asta imi e rusine de rusinea care ar trebui sa-i fie lui.
by Oana Dobre, ZIARIST la Evenimentul zilei
mai 15, 2008 la 2:40 pm
Mai spune cineva: Explozia de ură împotriva textului lui Gabriel Liiceanu mi se pare de bun augur – licheaua autohtonă se teme, totuşi, că n-a câştigat partida cu România.
Nota mea: Sa dea Dumnezeu sa fie asa…
Tutea deasemeni avea o butada: licheaua nu stagneaza , lichelele de azi sunt jigodiile de maine.
mai 15, 2008 la 2:58 pm
@Velisar Iancu
Cand li s-a spus direct ca sunt niste vanduti, ca functioneaza ca niste “tonomate”, dintr-odata a inceput sa se manifeste solidaritatea de breasla a ziaristilor. Exista vreo indoiala ca cei mai multi dintre ei n-au caracter?
Ceeace spune Oana Dobre nu este solidaritate. Este complicitate.
Cucoanei asteia ii este RUSINE? De ce nu-i este rusine cand confratii ei se lasa mituiti?
Si pentruca aduce vorba despre “rapirea din Bagdad” numai un ziarist inconstient poate sa uite comportamentul total neprofesionist al presei. Trei natarai au pus pe jar o tara intreaga si in loc sa fie recunoscatori ca au scapat cu viata o fac pe-a victimelor. Daca ziaristii nostri nu stiu sa se comporte in asemenea situatii macar ar trebui sa se uite la altii. Cum a tratat presa franceza cazul Aubenas?
Uneri te intrebai daca nu cumva unii ziaristi nu voiau executarea ostaticilor. Altfel cum sa explici cum creau o stare de tensiune anuntand: “mai sunt dousprezece ore pana expira ultimatumul”. “mai sunt sase ore pana expira ultimatumul”, “mai este o ora pana expira ultimatumul”? In timp ce se trata eliberarea ziariste Aubenas ei acuzau de vrute si nevrute tocmai pe cei care incercau sa rezolve situatia.
Dar poveste cu Bagdadul este pomenita numai in treacat de autoare.
Daca intru in vorba, trebuie sa am o atitudine cinstita si sa-mi exprim clar parerea despre comportamentul lui Basescu.
1. Dezaprob comportarea sa in episoadele “tiganca imputita” si “gaozar”. Un incident similar s-a intamplat si cu presedintele SUA cand a spus despre un ziarist ca-i un ticalos, fara sa-si dea seama ca microfonul este deschis. Dezaprob, dar nu intr-atat incat sa fac din asta o tragedie.
2. In privinta “tonomatelor”, Basescu a avut dreptate si in continutul afirmatiei si ca a spus-o in public.
Ziaristei ii pot spune ca nu numai meseria asta se afiseaza cu o falsa noblete. Tot asa medicii sar ca arsi, dupa ce unul dintre ei este invinovatit ca a ucis un om cu zile, judecatorii dupa ce i se reproseaza unuia ca a bagat un om nevinovat in puscarie pentru un deceniu, popii dupa ce unul dintre ei refuza sa ingroape un mort sarac . Toti isi aduc aminte de maretia profesiei lor dupa ce fac vreo ticalosie.
mai 15, 2008 la 3:03 pm
Fata de lichelele(dupa Tutea: jigodii batrane) care mi-au starnit reactiile de mai sus nu mai pot adauga decat:
Imi este foarte jena, rusine chiar si sunt deadreptul furios ca sunt cetatean roman si o sa incep sa ma ocup, nu de parasirea tarii caci aici vreau sa traiesc, dar de renuntarea la cetatenie ca sa nu mai fiu concetatean cu lichelele indicate de Liiceanu care dupa Tutea citire, ajung jigodii.
mai 15, 2008 la 4:32 pm
ion adrian,
da’ cine v-a enervat, dragă, în halul ăsta? Nu-nţeleg. E vorba de un nou sistem filozofic? Despre ce vorbiţi?
mai 15, 2008 la 5:54 pm
@ Velisar
Sunt perfect de acord cu principiul enunţat de Nahas!
Cu un singur amendament… constituţional referitor la aplicabilitatea lui: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de MEDIERE între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
DACĂ aşa-zisul preşedinte ar MEDIA nu ATACA permanent puterile statului, precum şi statul şi societatea (deci şi diversele bresle ori grupuri sociale ce o compun, inclusiv gunoierii şi groparii, deci şi jurnaliştii), atunci RUŞINEA Oanei ar fi falsă, chiar patetic de complice.
Altfel, oricărui om cu elementar bun simţ i-ar fi RUŞINE SĂ RECUNOASCĂ FAPTUL CĂ S-A PUTUT LĂSA ÎN AŞA HAL PĂCĂLIT!
Demonstraţia lui Nahas ar fi fost rotundă şi perfectă doar dacă ar fi închis cercul: dacă ar fi aplicat şi pentru preşedinţie regula aplicată celorlalte categorii menţionate. Se pare că Nahas include în imunitatea prezidenţială şi neaplicarea principiului enunţat de chiar dumnealui: „Toti isi aduc aminte de maretia profesiei lor dupa ce fac vreo ticalosie.” Cum ticăloşiile se ţin lanţ în cazul imunului cu pricina, ce altceva ar avea de făcut acela decât să-şi amintească zi de zi cât de măreaţă îi este „meseria”?!
mai 15, 2008 la 6:00 pm
HAAA-ARDEALUL,SI PSD-NU DOMNILOR AICI VB. DESPRE REPUBLICA DE LA CLUJ CU FILIALE IN TOATA TRANSILVANIA.
VIZITA DL. NASTASE-BADEA CIRTAN [VARIANTA DE CORNU] LA ROMA-IN CENTRUL ROMANISMULUI,AL ONOAREI SI CINSTEI.
rezultate-zero,psd nu este in declin in ardeal,psd are aceiasi soarta ca si prm,nu mai poate obtine nimic.
CHESTIA CU MIORITA NU MAI TINE-CA CEL MOLDOVEAN SI CU CEL UNGUREAN/MARI SE VORBIRA SI SE SFATUIRA.
fantoma lui hrebenciuc de mult nu mai bintuie aceste meleaguri.
imi doresc ca nici miticii ,bucurestenii sa refuze si sa rejecteze aceste fosile,dinozauri din preferintele lor.
aseara DR. OPRESCU A PREZENTAT O SCENETA COMICA-CUM E SA FII FARSOR,CUM E SA FII GARGARAGIU-REZULTATELE,IMPECABILE,MICUL SONDAJ I-A PUS LA PUNCT ATIT PE EL CIT SI PE DL DIACONESCU.peste 17000 mii de intrari,de voturi,cam 1%din alegatorii bucurestiului.
parerea mea este ca trebuie sa fiti ingrijorati dl. pesedei.
doar daca nu se verifica axioma lui basescu-BLAT SI LUPTA INTERNA PT PUTERE-CAPUL LUI GEOANA VREM.
apropo presimt eu asa ca dl. presedinte ii va intinde o mina lui gioana,gaseste el ceva.
in rest numai de bine dl.si va invit la mici si bere[marca vanghelie]cu ocazia portilor deschise la cotroceni.
dl iliescu va putea visa la gloria apusa iar dl nastase va putea vedea ,FRUCTUL OPRIT’cel din care nu se va dedulci niciodata
in timpul suspendarii pe vrema lui nicu vacaroiu toti pacalicii politici se inghesuiau la microfoane iesind in curtea cotrocenilor,ei uite acum dupa un an in amintirea clipelor placute de atunci-UNICE DEALTFEL-vizitati-l pe locatarul de la cotroceni-ce provocare,ce minusa peste obrazurile groase.
uite cum cocoasa unora devine si mai mare-un glumet spune despre dl. nastase ca minte de-i ingheata apa in propia cocoasa.
mai 15, 2008 la 6:07 pm
Aoleu, dar mult mai umblati domnule Nastase
macar ca este cu folos. Cum se comporta candidatii PSD in teritoriu? Sunt optimisti.
Ne-ati cam parasit de la o vreme
Numai bine
mai 15, 2008 la 6:12 pm
Am aflat din blogul domnului Dragoş Bucurenci că Gabriel Liiceanu şi- a publicat noul apel către lichele în ziarul Cotidianul. Chiar şi Dragoş Bucurenci părea jenat de această situaţie. Pentru că ziarul Cotidianul îl are ca finanţator pe domnul SOV. Realmente prin capotarea FNI, Sorin Ovidiu Vântu a dat o lovitură mortală nu doar înfloririi fondurilor mutuale in România, ci însăşi ideii de capitalism fiduciar în România. Capitalismul fiduciar (fonduri mutuale, fonduri de pensii etc) nu poate renaşte la noi decât prin popularizarea largă, în rândurile oamenilor simpli şi cinstiţi din România, a măsurilor independente de risc (o educaţie a percepţiei riscului lipseşte din şcoala românească), randament (‘returns’ in limba engleza), şi de coerenţă logică, permiţând oamenilor simpli să identifice rapid problemele economiei de piaţă spre avantajul lor. Cum a fost creată bogăţia unor personaje precum Gigi Becali ori SOV? Altfel spus, “cum au adăugat ei valoarea” ? Misterele aproape divine ale “adăugării de valoare economică” de „capitaliştii” SOV şi Gigi Becali nu se încadrează în reguli economice.
mai 15, 2008 la 6:21 pm
@Nahas
Eu l-am recitit deseori pe Sorescu. Mi-a ramas in mine o poezie care cred ca te explica foarte bine. Ti-o dedic aici:
Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism.
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei;
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc “cel care aduce namol”
Si-si vad inainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag in seama,
Le numesc “femeile care se inamolesc”
Si ma gandesc la ale mele.
Uneori ma apuca din senin
O pofta grozava de injurat.
Dumnezeii tai de viata
De tinerete
De batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal.
Toti acesti dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate.
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el.
mai 15, 2008 la 6:38 pm
@Draghi
Ceeace ai citat dumneata este o anecdota, nu o poezie. Ilustraza perfect ce am spus eu. Dupa ce citesti odata acest produs literar nu vrei sa-l mai auzi citit sau spus. Ar fi ca si cum cineva ti-ar spune de mai multe ori acelasi banc.
mai 15, 2008 la 7:06 pm
@ Gabriela Savitsky: absenta dv de pe acest blogg a fost remarcata cu oarece strangere de inima. Bine ati revenit (o spune, in acest caz, “trompeta” lui Leo. Spusa este valabila si in nume personal)
@ Nahas: cu d-ta abordarea directa cred ca ar fi, oarecum, eficienta. Asadar, iata ce cred eu:
1) Ziaristii n-au fost deloc solidari, ca breasla, in situatia data; 2) neaparat, ca sa fii credibil: care dintre ei, putzini, au caracter? (nu ti-e greu, de vreme ce sunt doar cativa. Solicitarea mea doar pare excesiva, dar nu este – asuma-ti raspunderea afirmatiilor, asa cum fac eu); 3) “cucoana asta” este sinonim implicit cu “tiganca imputita” si n-ai dreptul moral s-o acuzi de complicitate, pt ca esti partinitor. Si cum e cu macularea, sau la d-ta nu se pune!? 4)
mai 15, 2008 la 7:23 pm
Basescu este un imputit http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/05/basescu-imputit.html
mai 15, 2008 la 7:52 pm
@ Nahas: regret pauza. 4) concret, care-s aia de se lasa mituiti? Sau, mai bine, cine-s neprihanitii? Or fi mai multi sau mai putini? 5) nu cei 3 natarai au pus tzara ( nu Tristan!) pe jar. Unul dintre “natarai” este angajat la Cotroceni, d-na de la Buzau a devenit mama (felicitari), fara grija cosului zilnic pt urmatoarele 2-3 generatii, iar al treilea, singurul vorbaret, a fost dat afara de la ziarul la care presta (vorba lui Ciutacu); 6) sa nu ne comparam cu Franta. Presedintele acestei tari a fost f. discret apropos de d-na Aubenas (imi reprim cu greu tentatia sa te compar cu Ion Adrian, care incerca abureli, invocand oarece deranj ca nu semanam cu germanii pt a-si justifica simpatiile politice.); 7) presa are nevoie de audienta, stii asta f. bine. De acord ca au exagerat (apropos de orele pana la…), dar asta nu-ti da dreptul “sa speli pe jos” cu Oana Dobre. scuze pt pauza
mai 15, 2008 la 7:53 pm
@Nahas,
Iti multumesc foarte mult. M-ai ajutat sa-mi lamuresc un lucru adica deosebirea intre arta adevarata si arta surogat. Inca odata multumesc, caci este esntiala si eu unul cred ca si originala(este originala?) aceasta separare a apelor pe care o faci tu.
mai 15, 2008 la 7:56 pm
@Blog ideologic,
Si in revista lui Vadim daca publica, tot acelasi text este.
V-am mai spus incercati cand faceti judecati serioase de valoare sa separati emitatorul de emisie(prin emisie inteleg ceea ce se emite atat in forma cat si in materie(continut)).
mai 15, 2008 la 8:16 pm
@ Nahas …deh, obligatiile familiale.
Concluzii: 1) Gaseste o alternativa la tentatia de a fi si in turnul de fildes, si de a fi admirat de “plebe” (va trebui sa te straduiesti mult sa ma convingi ca nu esti un ingamfat – iarta-mi franchetea…); 2) Lasa-te de sofisme. Alternativa este deranjanta: ii vei avea ca interlocutori pe.., lasa, ca n-au nici o vina!
mai 15, 2008 la 8:24 pm
@ Nahas: sa nu cumva sa banuiesti macar ca nu ti-am citit si 1) -2). Am considerat ca ar fi fost pierdere de vreme si eu n-o mai am la dispozitie ca voi, tinerii, dar este fair sa nu ma eschivez: cred ca, daca dl Basescu ar comite o crima, esti in stare s-o justifici.
mai 15, 2008 la 8:27 pm
Liiceanu este o lichea perfecta. Sa fie sanatos!
mai 15, 2008 la 8:43 pm
Va multumesc foarte mult, dar si in numele celor doi colegi, pentru disponibilitatea de care ati dat dovada atunci cand, la recomandarea primarului din Beius, ati discutat cu noi despre problemele si nemultumirile care ne framanta. Noi va dorim multa putere de munca, sa ajungeti ce va-ti propus si sa stiti ca suntem dispusi oricand sa va oferim tot sprijinul atunci cand considerati ca aveti nevoie.
Va dorim mult succes si relaizari pe toate planurile!
mai 15, 2008 la 8:49 pm
@ Leo: Nahas este un baiat destept care se crede mai destept decat este. Asta, ultima zicere, nu-i o problema doar pt el, probabil toti credem despre noi ca…, dar nu este ok sa creada ca altii ar avea un mare deficit de neuroni. In fond, ce-i asa de greu sa-ti recunosti afinitatea politica? Si de ce sa te zbati incercand demonstratii ca nu esti ce pari a fi? Aici, dar si in cotidianul concret, suntem, cumva, anonimi. Singurul motiv de mandrie ar trebui sa fie ca noi, trestiile, gandim. Nu ca n-ar conta cum gandim (eu, de exemplu, am putinul par f. scurt, nici nu ma incadrez in cantecul Motzului!).
mai 15, 2008 la 9:15 pm
@ Velisar
Dar e chiar simplu, iar românul a lămurit cestiunea de mult amar de vreme: „FĂ CE ZICE POPA, NU CE FACE POPA!”. Dacă însăşi Justiţia, numită de POPĂ sistemul ticăloşit, vine şi constată acelaşi lucru – POPA poate să zică enoriaşilor să nu fie xenofobi, dar el poate să fie, şi poate chiar să gratuleze pe oricine cu apelative gen ŢIGANCĂ ÎMPUŢITĂ, chiar dacă acestea sunt discriminante dacă-s folosite de muritori de rând, cum crezi că ai putea tălică infirma acest drept al unsului zeilor pe pământ?! Desigur, atinşi de aura lui zeus, şi drept-credincioşii acestuia pot să ceară altora să le accepte a face ceea ce nu le place a li se face lor.
Iar n-ai şapcă, iepuraşule…
mai 15, 2008 la 9:55 pm
Stimate Domnule Nastase,
Am urmarit regulat evolutia acestui blog, atat dpdv al prestatiei dvs cat si dpdv al interactiunii comunitatii pe care ati reusit sa o creati in jurul fiecarui blog entry inserat via owner sau comentator. Va transmit admiratia mea si va fac o urare: continuati si intretineti aceasta forma de comunicare, chiar si dupa ce timpul alocat pozitiilor pe care le veti ocupa in viitorul apropiat va reusi sa monopolizeze si farama de timp personal, pe care o aveti in prezent. In acelasi timp, incercati sa insuflati comunicarea la nivel de partid, intra si extra organizationala, deoarece exemplul si experienta dvs poate da un imbold si celorlalti membri pentru a aplica una din legile de baza ale comunicarii organizationale si personale: legea ascultarii interlocutorului.
Succes si toate cele bune !
mai 15, 2008 la 10:46 pm
Rubrica Ce-am mai pescuit azi pe bloguri
Poate vi se-ntâmplă şi vouă uneori să constataţi că ideile vă sunt exprimate mai bine de alţii. Nu ştiu dacă ţine de slăbiciunea aroganţei a te grăbi să-i citezi pe aceia, ori de puterea modestiei de a le recunoaşte superioritatea exprimării, transformându-i în clasici în viaţă numai buni de citat. Cert e că o voi face, cu speranţa că nu voi supăra pe nimeni dintre cei citaţi cu „pirateriile” mele.
Dacă ieri a fost Victor cu victoria sa împotriva unei himere a dezinformării, azi vă propun un Bibliotecar care a găsit mai bine ca mine definiţia utopiei de a culpabiliza trăitorii unei… utopii; care, pentru că trebuia să poarte un nume, s-a numit comunism:
„Nu poţi vorbi de rău comunismul pentru că toţi am fost acest comunism. Unii au încercat să protesteze, unii au încercat să arunce şopârle, alţii au emigrat şi au vorbit liber din străinătate… adevărul este însă că poporul român a fost “vinovatul de comunism”, şi asta pentru că nu comunismul a purtat vina ci interiorul uman, frica, insensibilitatea, sau sensibilitatea, egoismul, grobianismul. Spuneam că un intelectual nu poate vorbi despre societatea care trăieşte cât timp este în ea. altfel se intră într-un paradox, asemănător cu “toţi din cetate mint”.
Comunismul îl formează pe domnul Liiceanu asemeni lui, prin două dintre cele mai adânc comuniste facultăţi, cea de Filozofie şi Filologie (de Limbi Clasice), plus un doctorat. Acelaşi guvern comunist îi permite să fie bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt. Ce anume îi interzice comunismul?, nici măcar studierea “filosofilor capitalişti”. Domnia sa este deci un “produs” social al partidului comunist, format încât să fie de folos societăţii socialiste. Domnia sa este împotriva răpirii libertăţilor elementare, fără a fi însă în afara sistemului. Atunci, a înjura produsul partidului comunist este ca şi cum te-ai înjura implicit şi pe tine. O societate condusă pentru şi prin intermediul lichelelor, oameni cu joase valenţe umane (conform definiţiei) nu poate produce oameni de valoare. Prin asta condamnă la non-valoare absolut pe toţi şi toate cele care s-au manifestat în timpul societăţii socialiste Româneşti.
Un neica nimeni, alde mine, poate face exerciţiul înjurăturii, pentru că nu mă constitui într-un exponent al acelei perioade, dar cineva care era un element de vârf al sistemului intelectual nu poate dărâma un sistem în care el s-a înscris, de bună voie, ca reprezentant filosofic (intelectual).”
Bibliotecaru dixit…
mai 16, 2008 la 3:37 am
Domnule Adrian Nastase am fost la adunarea electorala de la Oradea ,a fost frumos,si discursul dumneavoastra a fost bun mobilizator pentru totii membri de partid PSD din sala.Inainte de a pleca dumneavoastra la Cefa la o adunare electorala,presedintele organizatiei judetene Bihor a PSD,domnul Mihai Bar a dat mina cu UNGURU ,si cu mercenarii PSD,dumneavoastra erati la masina urmareati ,si asteptati pe domnul Mihai Bar pentru ca sa plecati la Cefa,grupul de membri PSD care au dat mina cu domnul Mihai Bar la 20 de metri de masina ,a fost grupul lui UNGURU si mercenari sai PSD ,poate ca nu ati remarcat ,pentru ca au fost o multime de membri PSD adunati pe platoul din fata Casei de Cultura a Sindicatelor din Oradea.Acestea au fost unele impresii si lamuriri ale unui simplu membru de partid ,de PSD .Domnule Adrian Nastase cu multa stima si respect,va salut UNGURU.
mai 16, 2008 la 8:18 am
Bravo Leo, inca o data! Am citit, datorita tie, doua exceptionale argumentatii scrise de Victor si Bibliotecaru. Intr-adevar, sunt niste ganditori de mare clasa! Intrebarea este de ce nu ies mai in fata, de ce nu publica in locuri mai “vizibile” decat un blog mai mult sau mai putin vizitat? Lasa ziarele pe mana unor – cum sa le zic – ageamii agramati si cetosi in gandire? Si pe deasupra, dar tocmai pentru ca se simt slabi, inraiti “anticomunisti”, turbati “anti-Iliescu”, gretosi pupincuristi basescieni.
A se vedea ca exemplu articolul de ieri din “Cotidianul” al agentului TUzgureanu.
In legatura cu Liicheanu, acum am aflat ce este fiul unui comunist feroce. Stiu, stiu, nu trebuie sa judecam copiii dupa faptele parintilor, totusi, e posibil ca un sfant sa fie fiu de drac?
Felicitari, Bibliotecaru ! Dupa o asemenea bijuterie, la fel ca Hamlet, spui
“The rest is silence…”
mai 16, 2008 la 8:20 am
“comunicarea la nivel de partid” este dezastruoasa. Dar asa este in toate partidele romanesti. Numai in UDMR se comunica.
mai 16, 2008 la 9:09 am
Velisar Iancu,
multumesc pentru strangerea de inima.
Dupa modelul “inaintasilor”, mi-am construit si eu un blog. Blog cronofag si energofag. Nu chiar ca industria noastra (fosta), dar…
Mi-am propus ca in acesta campanie sa nu scriu despre politica, dar e imposibil.
Ma bucur ca Adrian Nastase a luat tara la picior.
E drept, dupa atata “inghet ideologic” si de organizare in acest partid, am asteptat miracole, uitand ca un singur om nu poate face impotriva vointei multora, miracole. Cred ca prezenta dumnealui in stafful partidului are deja efecte. Asteptam cu interes sa treaca aceste alegeri. Rezultatele lor vor impune o analiza extrem de serioasa, asa gandesc.
mai 16, 2008 la 9:37 am
@Blog ideologic,
Ieri am raspuns unor considerente facute pe marginea credibilitatii lui Liiceanu in raport de locul in care a publicat un text, dar nu a aparut, asa ca revin astazi in speranta ca apare.
Am mai afirmat pe acest blog ca intre emitent(emitator) si informatia emisa nu este in mod necesar o legatura obligatorie si intrinseca, desi de cele mai multe ori poate fi.
De exemplu, daca apare un text de-al lui Vadim in Romania Mare, eu am de doua ori atentia si neincrederea declansate, odata de personajul emitent si a doua oara de revista in sine.
Dar asta nu inseamna ca in final, judecata mea, repet mult mai atenta si circumspecta, nu s-ar raporta cat pot eu de obiectiv la emisia in sine, in exemplul dat la textul publicat si as decide in raport de acesta.
Oricine ar publica in Romania Mare sau in reviste de acelasi soi imund, adica si Liiceanu, de si m-ar mira faptul, dupa ce as verifica paternitatea sa asupra textului l-as analiza ca text. facand abstractie de celelalte elemente conjuncturale.
In cazul revistei Cotidianul, o revista cu mult peste nivelul revistei lui Felix(bravo lui Vantu ca intoarce astfel ceva din ce a furat de la cetateni acestora, caci el a furat indirect statul furand cetatenii, spre deosebire de Felix care a furat(cred eu ca in calitate de securist in comertul exterior)direct statul si in consecinta indirect cetateanul), nu am a ma revolta ca un Liileanu si oricine altul ar publica acolo. Iar ca judecata de valoare m-am raportat la textul lui Liiceanu, care in opinia mea este perfect adevarat si excelent redactat, chiar daca CTP considerandu-l si el corect spune :la ce bun? ceea ce este altceva.
Oricum cei care l-au facut lichea pe Liiceanu, niste comunisti nenorociti, nu s-au preocupat de text, care cred ca a lovit in plin chiar fara sa dea nume, indicand o clasa, un grup uman bine definit, ci au pus echitetele similare cele din vechile sedinte de demascare de la PCR si de aceea spun eu, ca sunt comunisti imputiti ca sa-l parafrazez pe Basescu.
Multumit dle Blog ideologic?
mai 16, 2008 la 9:46 am
@comunistii utopici,
Crimele nu sunt utopii, ci sunt reale si criminalii si profitorii sunt cunoscuti si unii de aici au fost si sunt in continuare in slujba lor, iar referitor la Bibliotecaru ii respect munca deosebita (sunt primul care i-a facut reclama si cred ca am contribui mult la vizibilitatea acestuia)dar cand spune ca Liiceanu a intrecut masura fara sa exemplifice cu o propozitie asta si dupa aceea vine cu generalitati care pot combate in mod general ce a spus dl Liiceanu, el anticomunist declarat si Bibliotecaru de stanga, dar care nu a inteles inca ca in Romania nu sunt ideologii tocmai din cauza celei comuniste, adica se fura cu stanga, se fura cu dreapta, dar mult mai mult cu amandoua mainile, regret foarte mult…
mai 16, 2008 la 10:18 am
@ion adrian, 16 mai, 9:37, 9:46am (mai rasfirati baieti, mai rasfirati!)
Ca sa ramanem la Shakespeare: “Much Ado About Nothing”
mai 16, 2008 la 10:18 am
Rubrica Ce-am mai pescuit azi pe bloguri…
… sau ce spun alţii mai bine ca mine.
Azi am aflat un răspuns mai potrivit decât orice altceva aş inventa eu la recomandările bibliofile ale lui Nahas.
El vine din partea cuiva care, aşa ca mine, chiar dacă a fost fascinat în copilărie de Legendele Olimpului, nu poate înţelege specia acelora fascinaţi de parodia după legendele cu pricina de ne e dat s-o trăim în „olimpul” dâmbăviţean…
Mulţumesc, Gabriela, că ai dat tălică formă gândurilor mele enunţând:
„10 cele mai frumoase cărţi, din punctul meu de vedere.
Istoria lor începe odată cu mersul la cinematograf. Mersul la cinematograf se petrecea numai duminica şi numai împreună cu sora mea mai mare care era deja şcolăriţă. Eu nu eram încă nimic, eram doar o răzgâiată miorlăită şi izmenită. Nu voiam să-mi iau rochiţa albastră cu două benzi roşii în faţă – singura pe care o aveam -, pentru că mi se vedeau chiloţeii. După ce mă băteau bine (şi mama şi sora) şi mă ameninţau că altfel nu merg la film, mă învoiam smiorcăindu-mă. Această metodă a recompensei sau a târgului a funcţionat foarte puţin, fiind nevoiţi (cu toţii din familie) să inventeze mereu altele.
Aşa am descoperit eu “filmul”. Doar că la film, trebuia să-mi citească sora mea dialogurile. La şoaptele ei, care deranjau, evident, întorceau enervaţi, cu feţele alea pline de reproş, ceilalţi telespectatori. Şi se mai enerva şi soră-mea că nu putea urmări filmul din cauză că eu întrebam într-una: “Ce spune? Ce spune? Ce spune?” Aşa că, a fost nevoită să mă-nveţe să citesc. Cu mult înainte să fiu în stare să merg la şcoală. Am învăţat să citesc pe cartea ei de chimie. Apoi pe o ediţie veche din Eminescu, cu coperte gri, pânzate, pe care scria migălit “Poesii” Mihail Eminescu. Avea o foaie din aceea velină, subţire şi aproape transparentă. Am citit-o şi am răscitit-o. Aceasta este prima carte din viaţa mea. Din pricină că părinţii m-au numit şi “Doina” la naştere (sau naşul, cine mai ştie?) poezia mea preferată era Doină. Am purtat cartea aceea după mine, peste tot pe unde am trecut, până când cineva mi-a furat-o.
Mama era o cititoare pasionată şi este un povestitor fascinant. Îmi pare rău că nu moştenesc de la ea acest talent. Împrumuta cărţi de la biblioteca oraşului. Eram foarte mică dar îmi amintesc că citea şi uneori plângea ferit, să n-o văd eu. Nu înţelegeam de ce plânge şi nu voiam s-o văd plângând. Mult timp m-a urmărit întrebarea asta: ce anume o făcea pe mama să plângă? Între cărţile aduse de ea, imediat ce am ştiut să citesc am pus mâna pe una groasă, cartonată. Legendele Olimpului. De cine era, nu mai ştiu. Avea şi ilustraţii. Am citit despre zei, despre Cronos şi Zeus, despre Pann şi Hera, despre Heracles şi Hefaistos, despre Argonauţi şi Odiseu… Îi ştiam pe de rost.
Apoi au urmat lecturi, cărţi, cărţi. Unele recomandate de profesori. Altele de prieteni. Altele luate la întâmplare.
Când a venit şcoala, înafară de scris şi de socotit, restul mă plicitisea. Aşa că citeam pe sub bancă, Basme. În clasa a II-a nu mai exista nic o carte necitită în biblioteca şcolii. Bibliotecara, circumspectă, mă chestiona: “Cine este Miradoniz? Unde a fost găsit Fram? Cum îi cheamă pe Cireşari?” şi mai ştiu eu ce întrebări, pe astea le-am ţinut minte.
O să spuneţi că mă dau mare. Nu. Mă dau, dar cu alte prilejuri. Nu aveam televizor şi nici curent electric. Aşa că trebuia să citesc repede, până nu se întuneca, să nu “ard gazul de pomană”. În clasa a II-a, pentru că aveam rezultate foarte bune la şcoală, ţin minte că mama mi-a cumpărat o carte. Ţin minte şi coperţile, deşi sunt 32 de ani de-atunci. O mai ţin minte şi pentru că, atunci când mi-a adus-o m-a găsit în casă cu o vecină. Mama nu ne dădea voie să aducem pe nimeni în casă şi foarte rar, în curte. Eu am încălcat consemnul şi am băgat-o pe vecina mea pe geam. Bineînţeles că ne-a prins. Pe ea a trimis-o acasă şi mie mi-a tras o bătaie zdravănă. După care mi-a dat cartea. Mărturisesc că am vrut să-mi dea bătaia cât mai repede ca să ajung la carte. O zărisem în plasă. Am citit-o cu sete şi cu lacrimi. Se numea Prinţ şi Cerşetor.
La 12 ani m-a impresionat până la obsesie o carte. Crimă şi pedeapsă. Nu înţelegeam tot. Reciteam unele pasaje. Cel mai tare mă izbea ticăloşia părinţilor Soniei. Nu crima lui Rodion. E o carte pe care am recitit-o la toate vârstele şi, de fiecare dată am înţeles-o altfel.
Update: În liceum într-o parte a lui că am fost năstruşnică şi l-am făcut “pe părţi” am avut şansa unui profesor de literatură română cum nu toată lumea are noroc. Luca Bejenariu. Dacă a avut cineva încredere vreodată în condeiul meu, deşi nimic din ce făceam eu nu prefigura că voi scrie vreodată, atunci el a fost.
Am citit, ca un burete, tot ce mi-a spus sau mi-a dat să citesc. Am retrăit viaţa (câtă aveam eu) gustând din prăjitura îmuiată în ceai împreună cu Marcel Proust şi am călătorit În căutarea timpului pierdut. Am trăit adolescenţa revoltându-mă deopotrivă cu Sallinger, De veghe la marginea lanului de secară. E drept, la noi nu erau lanuri de secară, dar erau de orz şi de grâu. Îmi luam pătura şi cărţile şi mă duceam departe, departe, oricât m-ar fi strigat mama, nu auzeam. Am jucat şi eu Jocul cu mărgele de sticlă şi m-am înduioşat urmărind avatarurile Lupului de stepă (Herman Hesse)…
Am devorat toată poezia lui Kavafis, Seferis, Lautreamont, m-am sinucis cu Sylvia Plath… M-am lupta vitejeşte alături de D’Artagnan şi am tânjit ca Madamme Bovary, deşi nu ştiam după ce tânjesc… Am urcat Muntele vrăjit şi aproape că m-am îmbolnăvit şi eu de tuberculoză, să-mi privească Hans Kastorp dantela plămânilor … Am văzut lumea în Roşu şi negru.
Acum… îmi place să recitesc. Rareori mă “prinde” câte o carte în aşa măsură să n-o las din mână până la ultima filă… Paler… Cioran … Pleşu.
Fowles cu Magicianul lui… cu ştiinţa lui de a construi regizoral cărţile… Craii de Curtea Veche (Matei Caragiale), o carte pe care aş fi vrut s-o scriu eu, atât mi-e de dragă.
Şi, cel mai drag mie pentru că a trăit scriind şi a scris trăind fără să facă din asta un motiv de orgoliu, senin şi limpede, după părerea mea, cel mai mare romancier al secolului, Gabriel Garcia Marquez.
Cam acesta este itinerariul…”
mai 16, 2008 la 10:19 am
PS
sau era „tartarul” dâmboviţean?
mai 16, 2008 la 11:25 am
Medicii au descoperit ca exista oameni care admirand intr-un timp relativ scurt capodoperele artistice ale Italiei ajung sa sufere de o boala numita a “prea frumosului”. Leo, daca ne iubesti, opreste azi aici partida de pescuit pe bloguri.
Minunat, Gabriela!
mai 16, 2008 la 11:36 am
Să zicem atât : Gabriel Liiceanu este personaj lipsit de discernământ. Şi o demonstraţie. Ion Creangă scria textul Povestea poveştilor, jumătate cochon jumătate Mutinus, pur şi simplu pentru că nu ştia franţuzeşte când răsfoia cărţile lui Théophile Gautier. “Boccaccio însuşi ar fi pălit de invidie dacă ar fi putut să citească această capodoperă a erotismului comic”, crede naiv Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas. ‚Ziarul de Iaşi’ din 20/12/2006 adăugase această „evaluare liiceană” la ştirea: + Povestea poveştilor este publicată de Humanitas în ediţie trilingvă română-franceză-engleză, însoţită de desenele pictorului Ioan Iacob. Textul lui Ion Creangă a fost tradus de Alistair Ian Blyth, absolvent de Cambridge, cunoscător la nuanţă al limbii române, şi de Marie-France Ionesco, fiica lui Eugene Ionesco, minuţioasă ca un bijutier în a şlefui fiecare cuvînt, informează Humanitas. Potrivit editurii, pictorul Ioan Iacob, stabilit în Germania, a reuşit, cu forţa şi expresivitatea desenului, să “re-povestească” “Povestea poveştilor”, cu alte imagini pentru fiecare dintre cele trei variante: română, engleză şi franceză.+ Comentariul prompt al domnului Daniel Stuparu : +Gabriel Liiceanu numeşte această poveste în marginea căreia nici măcar un puber imberb al prezentului nu mai poate schiţa decât cel mult un zâmbet condescendent, o „capodoperă a erotismului comic”. Dacă ar fi să fim riguroşi – în sens heideggerian să zicem, cum îi plăcea cândva (ou sont les neiges d’antan?) domnului Liiceanu, pe când era ilustru profesor la catedra de filosofie a Universităţii din Bucureşti – ne-am putea întreba, şi pe bună dreptate: Care capodoperă? Care erotism? Care comic? Dacă acest text, nu mai lung de câteva pagini, fără cap şi coadă, dezlânat şi ridicol, care nici măcar o glumă bună nu poate fi numit (pentru că un banc are o poantă, şi e indiscutabil mai scurt, adică obţine un efect mai percutant cu un efort de mai mici proporţii) poate fi numit capodoperă, atunci bijuterii precum Paradisul pierdut al lui Milton sau Despre itinerarul minţii în Dumnezeu al lui Bonaventura ce să mai zicem? Se pare însă că cei care acuzau cercul de la Păltiniş de un lamentabil epigonism aveau dreptate.+
mai 16, 2008 la 11:36 am
Asteptam cu nerabdare concluziile dumneavoastra
mai 16, 2008 la 11:54 am
“Capodopera” Bibliotecarului are la baza doua idei pe cat de stupide pe atat de criminale.
!. De la Bibliotecaru citire, comunismul este o societate perfecta iar oamenii nu sunt destul de buni pentru ea. Am auzit treaba asta de sute de ori pentruca oamenii pot fi tampiti de sute de ori. Incepand cu Iliesca care spunea despre fostul sau sef ca “a intinat nobilele idealuri ale comunismului.
Ce am de zis EU in legatura cu asta, am mai spus si cu alta ocazie.Tot pe blog.
Exista compozitori care au creat o muzica minunata pentru vocea umana. Dar asta in mintea lor si pe hartie. Muzica lor depaseste posibilitatile oricarui om. Nu este o muzica pentru a fi interpretata vreodata. Poate fi numai citita. Se transmite prin lectura partiturii.
Acum inchipuitiva un muzician nebun care vrea neaparat ca aceasta muzica sa fie interpretata. Bate interpretii, pe altii ii pedepseste infometandu-i, altora le opereaza coardele vocale, altora limba, altora dintii s.a.m. d.
Idealistul asta vrea ca oamenii sa interpreteze neaparat o muzica minunata, nemaiauzita.
Din nenorocire, asa cum am spus depaseste posibilitatile omului real.
Ei bine, asa este si comunismul. Este o societate inumana. Daca va place mai mult, supraumana. De asta este criminala.
Mutileaza omul. Schilodeste sufletele.
2.A doua sustinere a Bibliotecarului este ca Liiceanu nu este indreptatit sa vorbeasca pentruca a fost un profitor al comunismului.
I-as aminti ca toti teoriticienii comunismului au fost capitalisti de nadejde sau orofitori ai capitalismului. Incepand cu Marx si Engels. Si la noi toti militantii in numele calicimii sunt niste vajnici proprietari.
Imi vine greu sa inteleg, dar tin cont de ce spune Evanghelia: “Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit” (Matei 12,37)
Asa ca cititi-l cu atentie pe Liiceanu.
Lasati dreapta si lasati stanga. Romanii au un singur criteriu dupa care se orienteaza in politica. Cine il ataca pe iliescu este de dreapta, cine il iubeste pe Iliescu este de stanga. Este simplu si eficient. Nu este nevoie de lecturi savante si cunostinte economice. Iliescu tine loc de hartie de turnesol.
In ultimul timp acelasi rol il joaca Basescu.
Liiceanu? Va fi citit de 100 de ori mai mult decat toate lichelele la un loc.
mai 16, 2008 la 11:54 am
Da, da, diversiunea: amintiri din pruncie inca nu o vazusem. Sunt totusi, conced, pesonaje cu un ego supraumflat care nu scapa ocazia si atunci nu este neaparat diversiune.
mai 16, 2008 la 11:57 am
Cand iti sunt sarite postari si observand asta incerci sa revii, chestia asta,cu resfiratul, e dificila.
mai 16, 2008 la 12:52 pm
@Leo
@George Ban
Va multumesc. Recunosc ca mi-ati facut o surpriza di granda – vorba unui personaj din Curtea Veche…
Cartile care ne-au construit fiind aceleasi, cred ca avem si o perspectiva asemanatoare asupra lumii.
Pacat ca adolescentii de astazi nu vor sa citeasca – unii dintre ei, desigur.
Imi vine greu sa o spun dar vom avea o lume foarte saraca in sensuri si intelesuri…
Mai exista astazi profesori ca Luca Bejenariu, sa insufle dragoste pentru citit elevilor? Mai stau astazi profesorii cu elevii in cate-o sala de clasa, dupa cursuri, sa discute despre ce-a vrut sa spuna autorul acolo … sau dincolo… Imi imprumuta carti prohibite – eram in ultimii ani ai epocii Ceausescu – Augustin Buzura, Adrian Paunescu, Preda. Inveleam cartile in ziar… Cred ca am fost si putin indragostita, in sensul frumos, platonic al dragostei.
Va multumesc.
Sunteti extraordinari.
mai 16, 2008 la 12:55 pm
Nu cred ca ar trebui sa-i acordati atata atentie lui Liiceanu. NMu e decat un “imbogatit al tranzitiei”. Unde-i intelectualul subtire? Lasand la o parte ca are un nume predestinat: liicheanu.
mai 16, 2008 la 1:40 pm
@ GiBi-ul
Stai liniştit, nu mi-am pus în gând să vă înnec în capodopere ale blogosferei. Că doar medicaţia antivenin se dă în doze bine măsurate!
A fost doar o întâmplare că doza zilnică a venit la aşa scurt după cea de ieri… Întâmplarea s-a numit, de data asta, Nahas, despre care mă încăpăţânez, deocamdată, să cred că se crede mai deştept decât este doar atunci când… crede că e cazul să strecoare astfel de momente printre ocaziile în care face pe prostul, în pasiunea lui pentru alba-neagra cu propriul eu. sau, mai nimerit ar fi să spun euri (şi n-am în vedere aditivii alimentari cu pricina… ).
Şi până mâine mai e. Unora li se va părea că prea mult, altora că prea puţin, funcţie de cât de avid e fiecare să mai guste şi din seva altuia, nu doar din sucul propriu din care-i prea plin.
Cât despre întrebarea tălică retorică (deh, eu am prostul obicei de a răspunde la întrebări retorice), eu zic, cu riscul de a mă repeta, că ceea ce dă cu adevărat greutate gândurilor aşternute pe hârtie şi „piratate” de mine este tocmai lipsa acelei pietre de moară ce atârnă de glezna jurnalistului clasic – în timp ce acesta trăieşte din ceea ce publică, bloggerii cu pricina publică din ceea ce trăiesc… interior.
După cum ai observat, singurii jurnalişti pe care i-am citat p-acilea sunt mai ales… bloggeri…
mai 16, 2008 la 2:27 pm
@ ion adrian
1) afla ca orice intelectual, chiar unul de soi, poate fi lichea. Y compris Liiceanu
2) disperarea cu care te bagi singur in seama tradeaza anumite nelinisti care sper din suflet sa nu fie patologice.
3) ghici care a fost prima persoana care l-a facut pe Liiceanu “lichea”
4) inainte de a mai face “considerente” pe marginea unui subiect sau altul, mai invata romaneste
mai 16, 2008 la 2:27 pm
Am şi eu o nedumerire. În campanie te-ai aştepta ca peste tot omul politic să circule informaţia reală al unui “ce este de făcut?”. Pe de o parte candidaţii bat câmpii cu măiestrie pe tema Traian Băsescu sau altceva fără nici o legătură cu problemele efective ale primăriei, pe de altă parte liderii politici aleargă ca nişte păsări cu capul tăiat, de colo-colo, de parcă astfel ar asigura câştigarea alegerilor. De ce este nevoie ca Traian Băsescu să spună că-l susţine pe Blaga, de ce este nevoie ca Ion Iliescu să spună că-l susţine pe Cristian Diaconescu… păi astfel de lucruri nu sunt absolut limpezi. Eu încă mai aştept proiecte detaliate de buget. Unul dintre candidaţi a spus că vrea să facă nu ştiu ce autostradă suspendată, metrou… Ca vis este frumos, dar din ce bani, că nu înţeleg. Aşa ceva înseamnă tot bugetul primăriei pe foarte mulţi ani.
Nu vreau să supăr pe nimeni, nu este cu adresă, dar aş vrea să întreb pe cei care scriu aici pro sau contra dacă nu s-au săturat să tot audă din partea întregii clase politice exact aceleaşi lucruri spălate cu Perwoll Color Magic şi care acum arată ca noi?, pentru că nu văd nici electoratul să sesizeze această imensă lipsă de profesionalism. Aş vrea să întreb pe cei angrenaţi în campania electorală dar şi pe cei care s-au înscris într-un partid dar nu se implică cu adevărat în bunăstarea acestei ţări, chiar nu observă că acest mod de a face politică a îndepărtat cea mai mare parte de electorat, nu consideră că este cazul să devină profesionişti?
mai 16, 2008 la 2:34 pm
@ Gabriela S.
Extraordinari ne-au fost doar dascălii, aceia dintre noi care vom fi avut şansa de a-i avea, în stare să treacă prin programa şcolara fix precum raţa prin iaz! Eu ţin minte, din liceul unor ştiinţe exacte, înainte de toate, doi profesori, niciunul de ştiinţe exacte: un profesor de istorie de modă veche, ce trăia istoria mai abitir decât îşi trăiesc mulţi prezentul, şi profa de română! şi asta nu pentru notele de mi le dădeau – în timp ce puiul de naţionalist ce eram pe-atunci era suficient de pasionat de istorie pentru a se remarca printre colegii axaţi pe mate-fizică-chimie-biologie (deh, ale admiterilor site, de jalnice „licitaţii” acum înlocuite…), româna era cam cuiul lui Pepelea pentru unul prea-ocupat pe-atunci să răscolească rafturile bibliotecii judeţene, pentru a mai avea grija să se exprime, astfel că trăia mai mult din pâinea săracului… elev de nota cinci. ci poate pentru că mi-au luat ani şi ani pentru a înţelege de ce, în ritmul implacabil al morii, profa cu pricina ne toca mereu şi mereu cu aceiaşi autori, fie că erau ei din programă ori, mai ales, ba: în capul de catâr al adolescentului, ploaia nu pătrunde; picătura chinezească însă da…
Şi ştii tălică ce-am reţinut mai profund din aceea bătrână profesoară care, în tot ceea ce făcea, rezista calapodului vremii? Că nu-i nevoie să-i urăşti pe cei ce vor să-ţi vâre cu de-a sila ideile lor pe gât! Pentru că ideile tale locuiesc, oricum, în alte parte a fiinţei tale… Evident, EA nu a afirmat nicodată aceste cuvinte. EA doar le-a sculptat în conştiinţe fără a folosi niciun cuvânt de-al Dumneaei…
PS
Şi soţul ei era fruntaş comunist pe maluri de Maris… şi n-am auzit pe nimeni să-l bănuie a fi… liichea… nu, n-am auzit…
mai 16, 2008 la 4:24 pm
Stimate domnule Adrian Nastase,
Va asteptam mai des in teritoriu,astfel se castiga popularitate,iar imaginea conteaza cel mai mult.Si sunteti o persoana activa,umblati mult,va doresc succes in campanie:)Zarurile au fost aruncate nu-i asa?:)
mai 16, 2008 la 4:35 pm
@ Augustin
un tiz de-al tălică răspunde unor preocupări ale tălică, abordând fascinanta lume a himerelor:
„Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…
- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…
- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…
- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…
- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.”
După cum vezi, din patologic şi antologic se poate face chiar mai mult decât o solitară rimă…
mai 16, 2008 la 4:35 pm
@Gabriela Savitsky
Ca orice gasculita poetesa, naiva si lipicioasa, nu esti comstienta ca Liiceanu este mai apropiat de sufletul tau decat orice pesedist. Locul tau este printre turbulenti, inima ta intre singulari si dragostea intre marginali.
Draga Gabriela, nu poti fi decat perversa si cel putin anormala.
Nastase este un pretext.
mai 16, 2008 la 5:23 pm
@ Leo , ti s-a mai atras atentia, nu ne mai aglomera cu atatea “chestii” de substantza! Nici n-am apucat sa citesc postarile de pana acum, gandindu-ma, oarecum nepermis de in viteza cum sa-i raspund d-nei Savitsky, ca ,iata, apari tu si pui lumea ( ei, nu chiar toata!) pe ganduri: despre cat vis, nostalgie ( minge la fileu pt…), bun simt si 7 ani de-acasa, amintiri si respect etc poate fi vorba pe blogg-ul asta!? Ce pot eu, lipsitul de imaginatie si pragmaticul visator(!) sa-ti zic? Ramai tu insuti: destept, modest, citit, imun la periute, sarcastic, prietenos, sufletist, atent a.s.o. (inclusiv sofisticat si oarecum ermetic, cum te-am cunoscut). Ca sa-ti tai cheful sa-mi raspunzi la postarea asta – si INSIST sa n-o faci (orgolios: ca si cum stiu ca aveai de gand!) -mai zic ca esti fermentul , catalizatorul acestui bloggg. Daca eram eu ANeul iti respectam mitzoasa, da` tot te “faceam” consilier. Sa fii iubit (ar fi si greu sa nu…)
mai 16, 2008 la 5:44 pm
@Nahas
In plasa rhetorului care decoreaza invariabil agora nu cad tineri naivi, ci cetateni cu principii solide, adevarti stalpi ai societatii. Poetii si filosofii , ca orice marginali sunt putini, fara influenta, si nu merita sa-i vanezi. Vreti sa stiti de pilda cat de aproape este articolul de gazeta despre lichele de sufletul unui filosof care practica exercitii mai aspre decat productia de materiale de tocat in conversatia burghezilor semdiocti pe la ceaiuri ? Puteti intreba un literat care scrie sau macar savureaza si altceva decat literatura didactica si moralizatoare (desi prea adesea si acesta mai adoarme).
mai 16, 2008 la 5:46 pm
@ Gabriela Savitsky: raman dator cu un raspuns, iar dv ramaneti, va rog, “lipicioasa”! Priviti la cate i-ati “pus in carca” lui Leo – si pe drept cuvant: putem fi normali si, mai ales, putem recunoaste asta. Respectele mele, doamna.
mai 16, 2008 la 5:49 pm
@ Nahas
Cred că singurul lucru anormal în binomul Nahas – Gabriela e faptul că, aruncând cu flori întrânsa, ai uitat un amănunt: să păstrezi ghiveciul unde-i e locul: în tălică!
Altfel, dă-mi voie să remarc că îl imiţi destul de bine pe Cristoiu, despre care un clasic în viaţă spunea că „nu este in stare sa treaca de adjectivele calificative”…
Cum spuneam, popii i se permite a nu face ce zice…
PS
Cât priveşte perversitatea, vorba ceea, râde ciob…
mai 16, 2008 la 6:10 pm
@ Velisar
…
PS
>:)
mai 16, 2008 la 6:21 pm
@ Nahas
Dacă îl citeşti şi pe Liiceanu la fel de atent ca pe mine, îmi pare rău pentru el.
Eu făceam două afirmaţii tocmai contrare cu ce mi-ai pus în gură. În primul rând spuneam că ideologie (la fel şi armele) nu ucid, oamenii ucid în numele şi cu ajutorul lor. Eu nu cunosc până acum o filosofie născută de om care să nu fie utopică. Sunt foarte sigur de acest lucru şi pe baza unui motiv simplu. Dacă ar fi existat aşa ceva, acea filosofie perfect reală ar fi înghiţit rapid totul şi ar fi devenit filosofie unică. O a doua problemă. Perioada la care faci referire din istoria României a fost dominată de Partidul Comunist Român. România şi nici un alt stat al lumii nu a parcurs o perioadă comunistă. Instaurarea comunismului are ca filtru de recunoaştere dispariţia monedei, al obiectul-schimb, a conceptului de marfă, şi, foarte important, a proprietăţii private. Nicăieri în lume nu a existat aşa ceva, cel mult în preistorie, la Adam şi Eva înainte de a pleca din Rai. Nu poţi înjura deci comunismul spunând că este prost din moment ce nu a existat ca formă de organizare. Mai mult, ideologic comunismul trebuia să apară în ţările dezvoltate ca urmare a creşterii productivităţii şi a înlocuirii muncii fizice cu cea a maşinilor până spre dispariţia nevoii de forţă de muncă. Ceea ce înjură toată lumea la comunism, nu are nici o legătură cu comunismul ci cu structura care a acaparat puterea şi s-a intitulat PCR, fracţiune a PSR. Dacă ai avea curiozitatea să citeşti, măcar pe diagonală, ce scrie prin acele sute de volume ale doctrinei comuniste, chiar şi Congresele Partidului Comunist, ai descoperi o lume (deşi fără legătură cu realitatea obiectivă) mult mai democratică decât cea de acum.
Dacă ai blama acea parte a nomenclaturii comuniste care încerca parvenirea pe seama poziţie politice, aş fi de acord cu tine, deşi nici aici nu putem anatemiza milioane de oameni când cei cu adevărat siniştrii erau poate câteva mii.
Nu am spus nici un moment că Liiceanu a profitat de ceva, am spus că “partidul” a pus în el ideologia menită să servească propagandei. Îţi închipui oare că Partidul Comunist înfiinţa facultăţi de filosofie care să o submineze din interior? Aş da de exemplu “Celui mai iubit dintre pământeni”. Dacă era vorba despre un inginer, societatea l-ar fi învăţat să facă arbori sau cutii de viteze, sau poduri… Pe un filosof societatea îl forma pentru a servi interesul propagandistic. Victor Petrini, personajul lui Preda, visează să creeze o noua gnoză şi accidental, fără convingere subversivă, compune un eseu despre Era ticăloşilor. Chiar aici este paradoxul libertăţii subliniat de Preda, un profesor format să gândească, doar filosofia este iubirea de raţiune, dar nu în scopul de a fi creativ ci repetitiv, banal, constrictiv pentru ceilalţi studenţi.
Am făcut şi eu parte din populaţia sătulă de structura cancerigenă a irealităţii, dar ceea ce uram eu la acea societate erau următoarele lucruri:
- lipsa accesului la informare
- închiderea graniţelor
- propaganda
- lumină-căldură-apă-mâncare
- îndoctrinare+cenzură
- agresivitatea poliţiei politice
Dragă domnule Nahas, ce anume din această listă era caracteristică comunismului. Ce aţi adaugă pe această listă, asta dacă aţi trăit acele timpuri, care să condamne doctrina comunistă.
Ştiţi unde greşeşte domnul Liiceanu? Pentru că înjură un ceva care îl conţinea şi pe domnia sa, acel “comunist” înjurat de toţi nu însemna Nicolae Ceauşescu susţinut de securitate şi o structură obedientă, însemnau 21 de milioane de oameni care, dintr-un motiv sau altul, permiteau lucrurilor să meargă înainte, permiteau funcţionarea unei dictaturi care oprima. Acea frică de a răsturna o dictatură nu era născută din faptul că fiecare cetăţean avea un securist în spate cu glonţ pe ţeavă, ci din faptul că propaganda reuşise să instaureze o altă conştiinţă. Domnul Liiceanu înjură oameni, dar acea conştiinţă sugruma poporul român, potenţaţii momentului doar manipulau totul spre avantajul lor, la fel cum se câştigă şi astăzi bani, fără nici o legătură cu ideologia. Revoluţia nu a însemnat răsturnarea unui Guvern, a unui preşedinte ci câteva zile de încălcare a conştiinţei, de extracţie faţă de obedienţa construită cu filosofi, filologi, sociologi, politruci… Domnul Liiceanu înjură iar oameni de după revoluţie care au profitat şi au tupeul să se dea drept exemple de urmat… de fapt după revoluţie accidentul de revoltă a fost sugrumat şi s-a revenit la vechea conştiinţă de dinaintea ei. Libertatea pentru poporul român a durat numai câteva zile de strigat pe străzi, de încălcare a ordinii de drept, apoi s-a revenit la normal. Specialiştii ca domnul Liiceanu, fără doar şi poate că este un mare intelectual şi are o mare potenţă creatoare, nu tăgăduiesc că este şi sincer şi bine intenţionat, ar fi trebuit ca din prima zi a anului 1990 să lucreze la o nouă doctrină cu deschidere naţională care să instaureze o nouă conştiinţă a poporului român. Nu o doctrină liberală, ţărănească, socială, democrată, creştină… acestea sunt forme de acţiune privată, răspunsuri la probleme, o doctrină care să reuşească să pună în acest popor o scară normală a valorilor. Dacă nu oferi o posibilă alternativă, la ce înjuri nişte oameni că au ales singura variantă posibilă. Ce ar fi schimbat dacă în 1990 Ion Raţiu câştiga preşedinţia sau Radu Câmpeanu? Am fi fost noi altfel, s-ar fi făcut lucrurile altfel? Avem un partid liberal la cârma istoriei României şi gândim cu o conştiinţă veche de 20 de ani, încă socialistă, atât poporul cât şi prim-ministru. Mie acea filosofie mi-a lipsit şi îmi lipseşte şi acum. Nu ne rămână decât să aşteptăm, după cum bine vedea domnul Silviu Brucan, ca generaţiile să se scurgă, să se sacrifice şi să evoluăm natural, să refacem paşii istoriei de acum sute de ani, într-o societate intelectual impotentă.
Închei cu un citat:
Spre deosebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul absoarbe toate lichelele existente difuz şi cotidian, le stârneşte pe cele care nu existaseră decât latent şi, alegându-le pe toate după vocaţia lor de lichele, le organizează şi le aşază pe scena istoriei ca „putere conducătoare în stat“. „Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinită de a seduce şi longevitatea lui vin toate din faptul că, în el, lichelismul proliferează la adăpostul unui ideal. După ce, în confruntarea cu realitatea, idealul se goleşte de sens şi ajunge simplă carcasă, în locul rămas gol încape de minune toată scursura umanităţii.
Ceea ce spun eu şi domnul Liiceanu nu sunt două lucruri diferite, numai că, paradoxal, eu fac referire la latura doctrinară şi domnia sa la cea socială, eu fac referire la responsabilizarea intelectualilor reprezentativi, domnia sa doreşte ca schimbarea să vină neideologic, de la sine. Sunt convins că voi vedea în curând doi ţărani stând la coadă să ia cei 50 de euro per hectarul de pământ, trag la gard câte o duşcă de CAVA D’ORO de 5 stele şi discută Heidegger şi influenţa lui Platon în problema existenţială. Poate că România nu are nevoie de intelectuali ci de spirtoase.
mai 16, 2008 la 6:31 pm
Music to my eyes!
Damn, îs primul baci priceput la undiţărit!
http://www.trilulilu.ro/Seimeanu/111a82b6e409f2
mai 16, 2008 la 7:08 pm
@ Leo: 1) asa, da! un pic de disciplina, ce Dumnezeu! 2) butonez pe fond trilulilu: tu vezi cu ce provocare ne-a plesnit gazda? Citesc, conspectez si prestez (deh, Ciutacu) atunci cand cred eu ca spun chestii destepte (asta dureaza!). 3) S-a spus despre muzica de acest gen, ca si cea interpretata de Enya, ca este antistress. Pai, este.
mai 16, 2008 la 7:15 pm
@ Leo: corectez partial 2) si 3) – am butonat pe alt link
mai 16, 2008 la 8:51 pm
@Bibliotecaru,
Principiul fundamental al economiei socialiste si anume proprietatea comuna(vezi doamne a intregului popor) asupra mijloacelor de productie are drept consecinta legica, indiferent de intentiile minunate , crearea unei dictaturi de stat a unei paturi suprapuse peste restul societatii, care este altceva decat dictatura proletariatului necesara in teoria marxista in perioada de transformare a proprietatii private in proprietate socialista perioada terminata in Romania cu incheierea colectivizarii agriculturii dar este o prelungire, ca persoane conducatoare a acesteia.
Pentru a se mentine la putere, cu forta(altfel nu este posibil) partidul unic ,alt principiu teoretic decurgand in mod necesar din principiul economic fundamental marxist leninist mai sus mentionat , este absolut necesar controlul din ce in ce mai strict, chiar daca de la un moment anume, mai catifelat, al cetatenilor, universul orwelian totalitar cu toate crimele sale, fiind astfel o secretie absolut necesara a comunismulu fara de care acesta dispare, repet indiferent de intentiile umane.
Desigur tinand cont de ticalosia inascuta omeneasca, jigodismul egoismul, lichelismul etc mult mai darnic impartite decat calitatile pozitive, totul este potentat si de aici deosebirile de nuanta. Chiar nu te intrebi de ce o aceiasi ideologie a secretat peste tot, in toate rasele si religiile aceleasi fenomene fundamentale daca e sa lasam deoparte nuantele specifice?
Asa cum Marx spune ca contradictia principala in capitalism ar fi intre caracterul social al muncii si caracterul privat al proprietatii asupra mijloacelor de productie cu consecinta repartitiei inechitabile a plusprodusului adica a valorii adaugate, spun eu ca in comunism are o contradictie de neimpacat intre presupusul , doritul si fortatul om de tip nou care mai degraba munceste pentru societate si omul real inca multa vreme(genetica este de vina) care mai intai munceste pentru el ,femela si plozii lui(folosesc acesti termeni cu tot dispretul pe care-l am pentru animalul- jivina om, eu fiind in realitate mai comunist decat toate jagardelele comuniste pe care le-a produs Romania, dar fiind constient de imposibilitatea si criminalitatea intrinseca a acestui sistem) si apoi daca este platit coonvenabil si pentru societate(aici apare arta conducerii turmei de animale oameni de cei care au si caractere umane adica care se apropie de omul om adica intra mai mult sau mai putin in regnul uman dotat si cu plan noetic ).
Tot restul ce se poate spune la acest subiect sunt prejudecati produse ale mintilor slabe si influentabile sau ce nu ma intereseaza pe mine aici ale mintilor perverse rele funciar ,invidioase ,animalice si ticaloase.
PS Si sa rvenim la Liiceanu nu poti sa dai un singur exemplu de eroare de lucru fals spus de Liiceanu si vii cu ultimul argument al jigodiei comuniste postrevolutionare(nu spun ca ai face parte din categorie) si anume toti suntem vinovati toti etc etc.
Da dragule multi intelectuali si xchiar Noica poate fara a fi constient au dat lustru imposturii comuniste s-au facut de frica ca nu stiu de crime(unii chiar nu le stiau) dar nu ei au fost impostorii nu ei au fost criminalii si liiceanu de astia discuta .
Vrei tu ca Liiceanu sa discute mai intai despre el, ca fostii detinuti sa discute de turnatorii dintre ei, ca femelie violate si cu copii rezultati sa explice de ce au supravietuit si nu si-au omorat copii cum ar fi facut femeile unei rase de tipul celei dorite de Nietsche etc etc sau ca toti criminalii reali cei care au avut initiativa si au dat impulsul necesar sa fie luati la intrebari sau sa fim scarbiti cand eii si plozii lor vor si reusesc sa acapareze toata tara aceasta.
M-ai merita, daca eu gandesc asa sa mai raman cetatean roman, adica concetatean cu un Ban,. cu un Leo si cu atatia indivizi sprijiniti de acestia pe care-i dispretuiesc in mod absolut si a caror existenta in varful piramidei sociale ma fac sa-mi regret cetatenia?
mai 16, 2008 la 8:55 pm
PS
Am spus, cred mai sus ce-i cu doctrinele la noi iar Liiceanu in articolul sau a descris doar o maladie si nu a facut si pe doctorul, dar poate ca doctor este Bibliotecaru?
mai 16, 2008 la 8:56 pm
Sunteti asteptat si-n Timisoara,Domnule Presedinte!
mai 16, 2008 la 8:58 pm
@Augustin,
1.De un par exemplu, faptul ca tu ai putea fi o lichea ticaloasa sau inepta nu inseamna ca si esti. Idem si ptr Liiceanu.
2,3,4. La stupizenii nu raspund.
mai 16, 2008 la 8:59 pm
Va rog opriti uciderea mistretilor.
mai 16, 2008 la 9:01 pm
Nahas este de trei ori mai ager si mai cultivat decat oricine scrie pe acest blog.
Am zis.
mai 16, 2008 la 9:54 pm
@Velisar,
Mai draga ma faci gelos, dar vad ca va congratulati intre voi nu va incurcati, disciplina serioasa de partid. Dar asta este si asta este un semn al raselor care se considera supeioare, alese superioare si la care atuni cand da unul un part toti congenerii striga;URA, premiiul Nobel, ce minune, ce geniu, ce frumos miroase partul si ce reflexe azurii are, etc,etc.
Da, asa este, sunt invidios, sunt gelos, sufar ca nu sunt eu fermentul acestui blog, ca nu am declansat eu intorsul pe toate partile a “lichelei de Liiceanu” eu doar gandindu-ma, intamplator mai pe la inceput, la cum este cel care-l face lichea pe Liiceanu.
Asa este acest blog nu era nimic in lunile anterioare aparitiei congenerilor nomenclaturist-securistilor care au depasit nivelul curcii si au ajuns la cel al corbului, pasare inteligenta si nu numai…
mai 16, 2008 la 10:28 pm
@Nahas, 4:35pm
Gabriela S “gasculita”, “perversa”? Si pe deasupra, “cel putin anormala!!!” Alt candidat la meditatii pentru Vanghelie. Este evident acum ca portocaliilor de aici nu le-a placut scoala, la fel ca si stapanului lor.
Sa iti fie rusine, mitocanule!
mai 16, 2008 la 10:37 pm
@ion adrian
De ce scrii domnule pe acest blog? Nu vezi ce distanta astronomica este intre tine si multi altii de aici? Nu vezi, evident. Crezi ca poti prosti oamenii de inalta calitate de pe acest blog, fata de care esti un nimeni? Crezi, evident. Eu nu fac prostia lui Liicheanu sa fac apel catre lichele. Daca sunt lichele, asta e! Nu vor recunoaste asta niciodata, oricat de mult le rugam. Traim cu ele, asta e blestemul nostru! Ceea ce putem face este sa le neutralizam.
mai 16, 2008 la 10:41 pm
@ ion adrian
Cu siguranţă pot spune un lucru. Premisa “Principiul fundamental al economiei socialiste si anume proprietatea comuna(vezi doamne a intregului popor) asupra mijloacelor de productie are drept consecinţa legica…” este legată de faptul că socialismul din acea perioadă era o cale obiectivă şi necesară spre comunism. Ori eu, cred că deja am spus… hai să citez exact ce am spus… “ideologic comunismul trebuia să apară în ţările dezvoltate ca urmare a creşterii productivităţii şi a înlocuirii muncii fizice cu cea a maşinilor până spre dispariţia nevoii de forţă de muncă.” Unde a prins ideologia comunistă?, în ţări sărace, preponderent agrare şi venite din monarhie, cu o burghezie reprezentată prin câteva vârfuri.
“de la sine”, “ca urmate”… este evident că acea perioadă socialistă nu putea duce spre comunism, decât dacă societatea ar fi trecut printr-o altă soluţie doctrinară. Ceea ce înţelege foarte puţină lume, chiar şi intelectuali de marcă ai lumii, este că nu se poate construi o societate ideologică, fie ea liberală, conservatoare, social-democrată, creştin-democrată, populară… fără ca societatea să fie acordată cu omul care va popula acea societate. Ideologia comunistă inventase acel “om nou”, fără să schimbe însă nimic real în om, un simplu slogan. Asta ar trebui să înţeleagă şi cei care conduc astăzi partide, atunci când propun o ideologie prin politica lor, trebuie să aibă şi un model social şi acel “om nou”, altfel societatea lor este şi cu mult mai utopică decât socialismul de acum 20 de ani şi există şi riscul de imposibilitate de guvernare (se şi cam vede această instabilitate a guvernării). Cei din occident sunt deja societăţi şi oameni cu conştiinţa doctrinară a contextului, noi nu.
mai 16, 2008 la 10:47 pm
@ion adrian
Revin amuzat. “M-ai merita sa…” in loc de “mai merita sa…” scrie cel care nu pune virgule ca sa nu-si piarda ideile (!!!), dar pune cratime unde nu trebuie. Astept cu nerabdare renuntarea la cetatenie. Din pacate, nu sunt, cel putin eu, “in varful piramidei sociale”. Daca era asa, te-as fi obligat sa mai treci pe la scoala. Nici la 60 de ani nu e prea tarziu.
mai 16, 2008 la 11:07 pm
@Bibliotecarul
A intelege comunismul, inseamna a-l umaniza. Biblia intelege prin “a cunoaste” pe cineva, a avea relatii sexuale. Demontarea mecanismelor comunismului este primul pas spre compromis.
Nu cred ca ai citit (sau vazut) piesa lui Eugen Ionesco “Ucigas fara simbrie” (”Tueur sans gages”) Ideea piesei este ca nu trebuie sa discuti cu criminalul.
Domnule bibliotecar.
Cu comunistul nu trebuie stat la discutie. Nu se aplica drepturile omului. Pur si simplu trebuie ucis. Ca si fascistul. Comunismul si fascismul trebuie ucise de mici.
Orice compromis, orice slabiciune in privinta asta este criminala.
Cand se discuta despre comunism, am acelasi sentiment ca atunci cand s-ar discuta despre antropofagie.
mai 16, 2008 la 11:08 pm
În loc de noapte bună…
http://www.trilulilu.ro/Blanche/a44c3b6440972e
mai 17, 2008 la 9:35 am
@ Nahas
Dragă domnule, m-aţi bine dispus. Poate că societatea ar trebui să vă condamne la o pedeapsă pe viaţă pentru că, om fiind, aţi putea fi un criminal în serie.
Am să-mi permit o întrebare banală, dacă dumneavoastră habar nu aveţi ce este acela comunism, fascism şi alte lucruri “cumplite”… de unde ştiţi cu cine “nu trebuie să staţi de vorbă”?
Şi îmi mai permit o întrebare, care dintre intelectualii (atenţie, nu “om de cultură”) ar putea vorbi de necesitatea non-cunoaşterii, non-informaţiei, non-înţelegerii. Ar trebui să fiţi mai atent cu ceea ce spuneţi ca să nu vă auto-clasificaţi sau descalificaţi.
Hai să vă dau un citat din Eugen Ionesco, “Ucigas fara simbrie”:
“Să gândeşti împotriva timpului tău e-un eroism. Dar s-o spui e nebunie.”
mai 17, 2008 la 2:06 pm
@Nahas,
Nu ai dreptate.
Comunismul trebue sa fie eliminat si stintific sau in primul rand, asa cum cuadratura cercului a fost eliminata, asa cum perpetuumul mobile nu mai este primit de academia franceza, adica prin demontarea si analiza sa(am facut eu ceva foarte succint in raspunsul dat pe alt fir Elenei) sa poata fi redus la fals si atunci si explictia crimelor produse va fi mai cosistenta caci in logica falsul produce fals si in ordine sociala sau morala este criminal.
PS. In sensul dorit, asteptat si cunoscu, deocamdata doar de mine, au contributii Vladimir Tismaneanu si unele articole di I&D.
Deasemeni exista si cateva cotributii recente pe plan mondial.
Eu mai astept caci simt ca lucrurile nu sunt inca coapte.
Mai sunt necesare inca multe cutremure, incendii si potopuri.
Nu aici greseste Bibliotecaru ci tocamai intr-o incercare puerila in a-l explica si eventual cautiona cum a incercat la inceput Iliescu care a renuntat din pragmatism sa sustina ceva ce el inca nu considera ca este o ineptie caci ar trebui sa recunoasca ca intreaga lui viata a fost o ineptie .
Singurul comunist adevarat care a facut asta dupa stiinta mea a fost Barladeanu.
mai 17, 2008 la 2:10 pm
Parafrazandu-l pe Nietzsche cand te apropii de cateva slugi de pe aici nu trebuie uitat biciul.
mai 17, 2008 la 2:30 pm
@Nahas,
Auta-ma tu, oare cu cei pe care-i dispretuiesc in mod absolut, mai am voie, mai are sens sa discut, adica de fapt sa le raspund la insulte?
mai 17, 2008 la 7:36 pm
@ ion adrian
Ti-am adus niste acuzatii pe care tu le categorisesti “stupizenii”. Mai bine taceai, pentru ca acum ma simt obligat sa si argumentez, ceea ce te va pune intr-o postura penibila fata de ceilalti.
– “te bagi singur in seama”. Argumentez: ai de 4 ori mai multe postari decit oricare altul de pe acest blog
– “mai invata romaneste”. Argumentez: scrii “m-ai” in loc de “mai”, “deadreptul”, “de si” in loc de “desi”,”odata …si a doua oara”, folosesti “considerente” in loc de “consideratii” ( “fac unele considerente pe marginea”) etc etc etc.
Ce-i de facut?
La prima chestiune, singura solutie e sa apelezi la un medic (vezi sa nu te duci la dermatologie!)
Pentru cea de-a doua, e mai greu. Ar trebui sa ai (acces la ) un DEX, sa stii sa citesti, sa-l deschizi, sa tii minte ce-ai citit, sa accepti in sinea ta ca asa e corect, iar nu cum credeai tu c-ar fi etc. In fine, n-o sa-ti fie usor, dar merita sa incerci.
Despre rusinea ta ca esti cetatean roman, am vesti bune: mai sintem citiva care incercam acelasi sentiment. Din aceeasi (!) pricina.
Sint convins ca o sa postezi un raspuns usturator, acid, ironic, inteligent, distrugator, triumfator etc etc etc. Iti promit insa ca nici macar n-o sa-l citesc, fiindca deja am pierdut exagerat de mult timp cu unul ca tine. Din acest moment, pentru mine nu existi.
mai 17, 2008 la 9:03 pm
Cuvintele care curg haotic şi năvalnic, transformă în nisip şi cele mai tari stânci ideologice. Din păcate, cuvintele erozive, ca şi apa, preferă calea efortului minim, implicit şi calea rezistenţei minime.
mai 17, 2008 la 9:08 pm
Rubrica Întrebare-ntrebătoare
Is it me, sau spiritul Ayei ne veghează de vreo două zile mai de aproape decât pare? Cum spunea ea? Le stil c’est l’homme?
Ori să fie un… modest talentat falsificator de uleiuri ale altor clasici în viaţă?
Hmmm, Ochi de Şoim are de dat roată-roată…
mai 17, 2008 la 11:56 pm
@Nahas
Ai “ratat punctul” postarii mele, cum ar spune americanii
E evident ca nu iti face placere munca ta aici. Esti pe undeva ca si acel personaj din poezia lui Sorescu, carand zilnic galetusa plina de namol in timp ce injura ca a fost pus sa faca aceasta munca ingrata.
Norocul tau ca gazda noastra apreciaza proprietatile terapeutice ale namolului carat cu atata sarguintza de tine.
mai 18, 2008 la 11:00 am
@Leo
Mai degraba… ori.
mai 18, 2008 la 12:52 pm
Rubrica My heart is singging!
http://www.trilulilu.ro/leo007/f3c4ec505b9404
mai 18, 2008 la 8:18 pm
@Augustin ,
Am multe postari, pentruca asupra mea se trage din toate pozitiile, caci adevarurile pe care le spun eu sunt esentiale si pe voi niste mici ticalosi ele va ingrozesc . Sunt fire intregi de o banalitate debordanta unde voi va congratulati intru stupiditati si eu nu ma ostenesc sa postez . Am declansat discutia pe tema lichelelor cu o postare cu o singura propozitie si am avut toate reactiile posibile si desigur daca am declansat ceva trebuia sa tin isonul. Aveti o singura preocupare in raport de mine si anume , nu sa discutati pe fond ce spun eu caci poate nici nu pricepeti si cand pricepeti va speriati ci doar sa respectati consemnul, care este sa ma exasperati, sa-mi cautati greseli de redactare, neintelegand ca nu pentru puii de secure scriu eu, vedeti si raspunsul catre Nahas .
Ajunge dle Augustin si cred ca discutia intre noi este incheiata dta adaugandu-te pe lista lunga a celor care ma insulta si pe care eu nu prea-i bag in seama.
mai 18, 2008 la 8:22 pm
@Bibliotecaru,
Deci , suntem aproape de acord.
mai 18, 2008 la 8:27 pm
PS. Postarea ta la care am raspuns foarte scurt a aparut efectiv pe blog(crede-ma) mult dupa una care ma insulta, asa ca nu am tinut cont de ea in unele scrise dupa ca timp astronomic, dar inainte de a o vedea eu.
Am mai spus toate aceste schimbari in ordinea cronologica naturala creeaza unele mici probleme care insa cu atentia si bunavointa noastra se rezolva dar vezi scriu de trei ori mai mult la o asemenea explicatie decat la un raspuns propriu zis si destui ma acuza ca scriu prea mult. Sa nu ma citeasca.
mai 18, 2008 la 8:28 pm
@Bibliotecaru,
PS-ul de mai sus este pentru tine, ca nu stiu unde va fi el pozitionat in flux si ce se mai intelege.
mai 19, 2008 la 10:31 am
Nahas,
daca n-as fi atat de batrana ti-as propune o intalnire… ai putea sa ma convingi ca Liiceanu n-a tras cu coada ochiului in opera lui Heidegger. Si ca nu e un plagiator inrait. Si ca nu i-a facut cadou FSN-ul pe care apoi l-a tradat ca un intelectual rasat ce se pretinde, o editura. Asemenea “intelectuali” tradatori de tara, ancilari si verosi imi provoaca o imensa greata. La fel si cei care-i tucalaresc cu osardie.
mai 19, 2008 la 6:18 pm
@ ion adrian
Eu mi-aş dori ca intelectualii României, fie că sunt de stânga, fie că sunt de dreapta, să aibă o platformă comună care să ducă la renaşterea naţională şi spirituală a poporului român. De foarte mulţi ani poporul român se afişă într-un război de gherilă, un război al cuvintelor şi declaraţiilor. Acestea nu mai au precizie, nu mai conţin ideologie, nu mai construiesc nimic. Suntem îngropaţi în moloz şi bombardăm în continuare. Mi-aş dori, construită pe ruine, o pace durabilă care să înlăture cadavrele politicii şi să înceapă o reconstrucţie, tineri şi vârstnici, pătaţi şi nepătaţi, importanţi şi neimportanţi, politică şi societate civilă, de stânga şi de de dreapta şi de centru. E prea scurt timpul pentru a mai conserva conflictul. Declar încă din acest moment, susţin la preşedinţia României candidatul care va promova o cale de obţinere a concordiei politice de substanţă.
mai 19, 2008 la 10:36 pm
@ Bibliotecaru
Adica, evident, NU pe Basescu
mai 20, 2008 la 1:01 pm
@ Augustin
Din păcate, în acest moment chiar nu văd nici un asemenea candidat capabil să aducă concordia. Lupta este generalizată şi absurdă. Parcă asist la o bătaie cu mâncare, nu are nici un final, nici un câştigător, dar se pătează toată lumea.
Cât de bine ar fi ca lupta neprincipială dintre oamenii politici să se facă între patru ochi. Poate că la un moment dat clasa politică va înţelege că acuzându-se unul pe altul nu se scufundă numai adversarul ci şi încrederea cetăţeanului. În acest moment eu nu cred că actualii politicieni pot scoate România din această zbatere a înecatului, cel mult îi mai dă, când şi când, o gură de aer. Ca să înoate, cel în pericol ar avea nevoie de o voinţă comună care să-i coordoneze mâinile, picioarele, respiraţia şi, cu puţin noroc, să ajungă la liman.
mai 20, 2008 la 7:23 pm
@Bibliotecaru
Nu impartasesc pe deplin parerea ta proasta despre posibilitatile clasei noastre politice. Sigur, in clipa asta nu exista niste lideri foarte vizibili, cu statura politica a unui Iliescu al anilor ‘90 si stau si ma intreb daca nu cumva au fost tinuti “la cutie” in mod deliberat. Totusi, un Crin Antonescu sau un Cristian Diaconescu (si ar mai fi citiva) n-ar fi intrecuti de Basescu decit in materie de populism ieftin. Cit despre concordia nationala, cred ca ti-e clar ca Basescu e ultimul om care ar putea-o aduce.Si-atunci, de ce l-am mai vota o data in 2009? Pentru “sublimele” rezultate obtinute in lupta impotriva coruptilor care nu sint alaturi de el?
Oricum, imi pare limpede ca sintem condamnati pentru multa vreme de-aici in colo sa nu putem alege decit raul cel mai mic. E desigur frustrant, dar asta e!
mai 21, 2008 la 8:52 am
@Bibliotecaru,
Cu fraze ca ale tale, care nu spun ca nu sunt frumoase si de aceia si prind, a fost pacalita o mare parte din electorat la inceputul anilor 90 si inca mai prind, si ce a rezultat din concordia atunci clamata s-a vazut.
Crezi ca daca eu ma pupam cu activistii si securistii, iar cei ai caror neamuri fusesera decimate de acestia ar fi facut asisderea, acestia ar fi contribuit mai putin la structurarea statului clientelar -mafiot. Adica deveneam un valent obiedent al lor si asta ar fi dus tara pe culmile ceausiste de progres si bunastare si era bine. Te rog sa raspunzi clar si fara pasinguri la acesta intrebare, desigur daca vrei.
mai 21, 2008 la 1:48 pm
@ Augustin, ion adrian
Domnilor, vă cantonaţi în exemplele accesibile ale politicii. Nu vreau să compar pe Băsescu cu Antonescu sau cu Diaconescu, ar fi absurd. Fiecare are puncte tari şi puncte slabe, fiecare este bun la ceva şi mai puţin bun în altceva. Îmi doresc oameni politici cât mai apropiaţi de un ideal. Politica românească nu a cunoscut niciodată concordia de 18 ani încoace. Domniile voastre aţi uitat ce înseamnă normalitatea, calea gândită de actualul sistem democratic.
Partidele politice nu trebuie să fie în alt conflict decât de idei şi principii. Cearta la care asistăm zi de zi nu are absolut nimic de a face cu democraţia gândită la începutul reformei originale, pe care o exersăm de 18 ani, şi nici cu sistemele doctrinare (care sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire).
Deciziile politice ar trebui luate de fiecare parlamentar în parte conform cu doctrina partidului în care s-a înscris şi în care crede şi nu funcţie de ce hotărăşte liderul de serviciu la partid. Deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului şi nu în umbra mandatului imperativ al partidului din care face parte. Normal, instituţional, votul unui proiect ar trebui să convingă pe fiecare în parte, fie că este de la putere, fie că este în opoziţie, fie că este în zona gri a indiferenţei. Instituţia parlamentară nu are absolut nici un scop în afara valorii individuale a conştiinţei parlamentarilor. Ce contează că un partid are fizic X membrii în parlament când refuzul unui vot alături de partid înseamnă excluderea din partid? Real, în afara investiţiilor pentru parlament, maşini de serviciu, salarii, toate acele binefaceri pe care poporul român le oferă din buzunarul său, fără ca poporul să poată spune acest capitol de investiţii “este justificat sau nu”… parlamentarii puterii nu sunt de acord cu tot ce spun cei din opoziţie, şi invers, cei din opoziţie se opun, din principiu, parcă ar fi obligaţi, la ce spune puterea. Nu mai există raţiune, nu mai există reacţie doctrinară, nu mai există gândul la cetăţean. Partidele se zbat pentru a păcălii populaţia la vot şi pentru a dărâma partidul concurent. Asta e tot. Pe nimeni nu mai interesează ceea ce este bine sau rău, ceea ce este legal sau nu, ceea ce este pentru binele ţării sau pentru binele îndelungat al ţării.
Domniile voastre susţineţi sau blamaţi anumiţi oameni politici, anumite partide, propunând de fapt soluţii electorale, doriţi însă de fapt ca ţara aceasta să fie cu adevărat democratică, adică să primeze voinţa şi interesul poporului şi ţării înainte de orice şi nu faceţi absolut nimic pentru ceea ce doriţi în mod real. Marea schimbare nu o vor aduce anumiţi oameni, un anumit partid, votul uninominal sau o lege. Marea schimbare va veni dacă poporul va sili (pentru că domniile lor nu vor de la sine, nu le este comod şi nici util să se schimbe) clasa politică, în integritatea ei, să treacă la un mod de viaţă principial, la o discuţie a ideilor, a principiilor, a cifrelor. Fiecare, dintre cei aproximativ 1000 de oameni a căror părere contează, ar trebui să urmărească vârful profitabilităţii investiţiei materiale şi umane a acestei ţări, astfel ca peste un timp, profitul la nivel naţional să fie maxim. Dacă domniile lor încep să se certe pe tema “cine a tras tunul mai tare, cine a furat mai mult”, nu ne este nouă de nici un folos. Fiecare om politic are o tinichea de coadă iar certurile sunt de fapt zdrăngăneli de tinichele. Pe mine nu mă interesează tinicheaua şi nici coada, pe mine mă interesează rezultatul. Oricine ar fi la conducerea ţări, orice ar fi făcut înainte de ar fi lider, vreau să aibă rezultate şi să se înscrie în curentul democratic. Criteriul de competenţă funcţională şi democratică ar trebui să fie primordial. Restul, treaba lor. La ce-mi folosesc oamenii imaculaţi dacă nu sunt şi competenţi? Poţi fi imaculat dacă nu faci nimic toată viaţa, te recomandă asta ca lider? Poate că sunt idealist, dar dacă am fi măcar 10 milioane de idealişti, s-ar schimba relaţionarea asta grobiană în una ideală. Tinichelele? Pentru asta există Justiţia. Dacă principiile ar guverna, nu ar mai exista imixtiunea politică în actul de justiţie.
mai 21, 2008 la 2:56 pm
@Bibliotecaru
Da, ar fi bine sa fie bine!
mai 21, 2008 la 5:06 pm
@Bibliotecaru,
Iata, este pentru prima data cand sunt de acord cu G.B. si ma stradui din acest motiv sa nu ratacesc virgule sau litere etc.