Giurgiu si Prahova

V-am ramas dator cu relatarea despre Giurgiu. Sincer, mi s-a parut mai bine decat ma asteptam. Stiam sondaje mai vechi despre primarul Lucian Iliescu, care trecand pe la mai multe partide, acum este in PNL. Totusi,12 ani de primarie si nemultumirile care s-au adunat, intr-un judet si intr-un oras  sarac au mai schimbat lucrurile.”Republica de la Giurgiu” – scriam intr-un editorial din JN. O nemultumire majora e legata, spre exemplu, de faptul ca terenul din centrul orasului – rezervat pentru un proiect de campus universitar cu o universitate britanica ( Giurgiu nu are decat o sectie a ASE-ului din Bucuresti!) a fost – se pare – “distribuit” unor prieteni ai primarului. Oricum, Marian Maroiu – candidatul nostru mi s-a parut – mergand pe strada cu el – ca este respectat de multi giurgiuveni.

Am mers apoi, impreuna cu el si cu Nicu Badalau, fostul prefect, candidatul nostru pentru presedintia CJ, la Santierul naval, unde m-am bucurat sa constat ca de la 46 de salariati s-a ajuns la peste 800, fiind nevoie de inca vreo 400, pentru a finaliza 9-11 nave anual. Acest lucru se datoreaza si faptului ca nu am lasat prin 2003-2004, niste “baieti destepti” sa taie si sa duca la fier vechi (cum s-a intamplat in mare masura l la combinatul de la Calarasi) un agregat complex, un hidro-lift, pentru lansarea la apa a navelor. `

Reconfortanta discutia cu muncitorii de acolo. Interesanta si discutia cu directorul Santierului, pe care il cunoscusem cu ani in urma, la Santierul din Galati. Un port de containere la Giurgiu ar putea, spre exemplu, sa preia o parte a traficului de pe drumul Constanta/Bucuresti, folosind cursul Dunarii , reducand mult si costurile. Si multe alte idei interesante.

Ieri in Prahova, am inceput calatoria politica la Valenii de Munte, intr-o piata a orasului, unde sambata vin nenumarati producatori sau intermediari ( de la legume pana la mobila, de la nutret pentru animale pana la branza si peste, de la pantofi pana la lanturi de bicicleta). In esenta, o “baie de multime”, cum ar spune unii jurnalisti. Comentariile celor pe care i-am intalnit, asa cum banuiti, mai ales critice la adresa guvernului. Lansarea candidatilor a avut loc intr-o noua sala de sport, pornita, odata cu celelalte sali, dar mai ambitioasa ca spatiu. Finalizarea ei se datoreaza, in principal actualului primar PSD, Stelica Manolescu, destul de bolnav, care transmite banderola de “capitan de echipa” unui adjunct al sau. Interesant este si faptul ca si ceilalti contracandidati, de la celelalte partide, provin din pepiniera PSD. In final, am urmarit o scurta demonstratie de baschet cu echipa campioana a Romaniei, ASESOFT.

Am plecat mai departe, la Alunis, de unde in urma cu vreo cinci ani, impreuna cu Mircea Cosma – fostul si, sper, viitorul presedinte al Consiliului judetean, am pornit proiectul modernizarii unui drum peste munte, spre DN1, pentru a scoate din izolare localitatile de pe Valea Alunisului. Am mers pe acest drum – Drumul fructelor- pana la Brebu (de unde in urma cu vreo 15 ani mi-am cumparat piatra pentru ghizduit fantana de la Cornu), unde am vizitat Casa domneasca si biserica ctitorita de  Matei Basarab in secolul 17. Profesorul Ionescu, primarul din Brebu si candidatul nostru la 1 iunie pare sa aiba in continuare un sprijin larg in comuna.

In drum spre Bucuresti, pe vechiul drum de la Pitesti la Bucuresti, am oprit in Cornesti (Dambovita), unde, pe un teren de sport, a avut loc lansarea candidatului nostru, de fapt, reconfirmarea actualului primar, Serban Vasile. Atmosfera de sarbatoare, multa lume, incantata si de spectacolul organizat cu acest prilej. Succesul cel mai mare il are, insa, in continuare, imnul compus pe sinteza dintre Oda bucuriei si Hora unirii, in aranjamentul muzical atat de inspirat al lui Cornel Fugaru.

Maine voi pleca, din nou, in Olt, Bihor, Mures si Harghita. Pe curand.