Restantele la credite

Miercuri am discutat la sedinta departamentelor despre situatia celor care au luat credite in valuta si acum platesc rate mult mai mari decat la contractare. Sunt foarte multi romani in aceasta situatie. Din pacate, nu sunt prea multe de facut pentru cei care deja au fost afectati de cresterea dobanzilor. Poate sa le asiguram asistenta juridica in razboiul cu bancile pentru viciile ascunse din contracte. Am spus insa intr-o declaratie de presa ca ne gandim chiar la un proiect legislativ pentru protejarea “consumatorilor” de credite. Imediat, au aparut reactiile. Unele pozitive, altele negative. La o emisiune economica, am fost taxat pentru aceasta declaratie si chiar ironizat ca asa am fost sfatuiti sa abordam aceasta tema pentru a mai atrage cateva voturi. De aceea as vrea sa explic exact ce am gandit despre subiectul creditelor.
Nu cred ca isi imagineaza cineva ca se poate pune problema unei interventii brutale pe piata bancilor si in relatiile dintre acestea si clientii care se imprumuta. In Romania anului 2008, membra a Uniunii Europene, astfel de abordari nu sunt realiste. La fel cum nici promisiunile extravagante cum ca am putea interveni in niste contracte semnate, nu au nici un fundament. Trebuie sa avem grija sa nu oferim sperante desarte oamenilor si apoi acestea sa se intoarca impotriva noastra. Am mai facut greseli de acest gen si am platit serios pentru ele.
Dar sa revin la subiectul creditelor. Nu suntem singura tara care se confrunta cu o astfel de situatie si de-a lungul timpului s-au incercat tot felul de solutii. Echilibrul trebuie gasit cu ajutorul Protectiei Consumatorilor, al Bancii Nationale, al Consiliului National al Audiovizualului si chiar al bancilor, in general. Sa fiu mai explicit. Am adus vorba din nou despre Protectia Consumatorilor, care, dupa parerea mea, trebuie sa aibe un rol mai puternic de sanctionare dar in egala masura trebuie sa se si profesionalizeze. Nu ne putem rezuma doar la constatarea faptelor si la amenzi. Protectia consumatorilor ar trebui sa aiba specialisti si in domeniul financiar-bancar, capabili sa descifreze toate viciile ascunse dintr-un astfel de contract si sa avertizeze populatia asupra riscurilor. Chiar ar trebui sa imagineze campanii de informare pe mai multe domenii, pornind de la constatarile inspectorilor sai.
De ce am adus in discutie Banca Nationala? Pentru ca ea este cea care stabileste gradul de indatorare ce poate fi acceptat la contractarea unui credit. Unele banci, au cautat (si au si gasit), alte metode pentru cresterea nivelului de indatorare al clientului, ajungandu-se in situatia in care oamenii sunt in imposibilitate de plata, dupa cresterea dobanzilor.
Multi se intreaba probabil ce cauta Consiliul National al Audiovizualului in aceasta poveste. Publicitatea promovata de unele banci pentru conditiile extrem de avantajoase oferite la unele credite, induce in eroare oamenii care nu au pregatire in domeniu. Daca imi aduc bine aminte, acum cativa ani, CNA chiar a oprit anumite campanii de pe televiziuni din acest motiv. Deci, se poate.
Asadar, daca aducem la aceeasi masa toate aceste institutii putem sa prevenim pacalirea romanilor dornici sa apeleze la serviciile de creditare ale bancilor. Ma gandesc chiar sa propun infiintarea unei Comisii la Parlament, pe aceasta tema, care sa aibe ca misiune studierea situatiei actuale, in care se afla mii de romani, dar si gasirea unei solutii pentru viitor.