Nimeni nu va opri descentralizarea in PSD

Am vazut ca au facut valuri in presa declaratiile mele despre descentralizare si despre efectul acestui proces asupra filialelor noastre. Un ziarist de la Evenimentul Zilei a prezentat aceste declaratii ca pe o demonstratie a relatiei mele “ostile” cu organizatiile.

Cei care ma cunosc stiu foarte bine ca nu am o problema cu descentralizarea si cu autonomia filialelor. Dimpotriva, eu cred ca este foarte mare nevoie de autonomie si descentralizare intr-un partid, mai ales unul ca PSD. Problema pe care am semnalat-o la emisiunea lui Robert Turcescu se refera la o realitate organizationala. Eu cred ca autonomia filialelor trebuie gandita astfel incat sa aduca plus-valoare, nu doar sa ofere o scuza pentru deresponsabilizarea conducerii centrale. Autonomia filialelor nu a fost si nici nu trebuie sa devina un criteriu de competitie intre organizatiile locale si conducerea centrala.
Eu sustin puternic nevoia de descentralizare, realizata in deplina armonie cu necesitatile de organizare, actiune politica si comunicare ale unui partid de talia PSD. Intr-un astfel de partid, nu se poate reduce organizarea la o singura nuanta. Ceea ce este cel mai important este ca organizatiile sa capete o tot mai mare forta politica si o autonomie suficiente pentru a se impune prin propriile activitati. De asemenea, in perspectiva unor confruntari politice si electorale decisive, asa cum se anunta cele din urmatoarele luni, conducerea centrala nu trebuie sa isi abandoneze rolul de coordonator, de lider, de portavoce a partidului. Eu cred in echipa si in forta echipei. Iar, in cazul de fata, echipa este formata din toate structurile utile ale partidului, de la centru sau din teritoriu.

A “sugera” organizatiilor PSD ca isi vor pierde autonomia daca voi fi ales presedinte al Consiliului National si ca nu sunt un sustinator al descentralizarii in partid este o exagerare, ca sa nu spun o manipulare, la care insa ma asteptam. Stiu ca sunt multi adversari ai nostri interesati sa blocheze intarirea partidului. Dupa teza dosarelor si a efectului negativ produs de scandalul “matusa Tamara”, urmeaza o noua teza: “vine capcaunul Nastase si va fura descentralizarea”. Pentru cei care vor sa creada astfel de acuzatii, articole precum cel de astazi din Evenimentul Zilei reprezinta un semnal important. Pentru cei care stiu insa ca PSD are nevoie de tot ce are mai bun pentru a reveni in frunte si pentru a redeveni principalul partid din Romania, fie ca este vorba de forta filialelor, fie ca este vorba de experienta si entuziasmul unor persoane, asemenea acuzatii nu pot fi niciodata credibile.

Dezbatere Fundatia Titulescu

Tema dezbaterii organizate astazi, 21 februarie, ora 16.00, de Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice este: 

 „Statutul istoric si politico-juridic al Insulei Serpilor”

Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.

B1 Tv - ora 22.00

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Radu Moraru la emisiunea “Nasul”, B1Tv, ora 22.00.

Echipa AN

UPDATE: Transcrierea emisiuni poate fi citita aici.

Bursa zvonurilor

Primesc tot felul de mesaje ciudate astazi. Un coleg din Moldova imi sugereaza ca la sedinta de Consiliu, “cineva”  ar putea propune eliminarea alegerii presedintelui si trezorierului de pe ordinea de zi.  Evident ca nu pot crede astfel de zvonuri. Consiliul nu este constituit si nu poate lua hotarari valabile decat dupa alegerea organelor de conducere.

Alti colegi imi spun ca, dintr-un judet unde sunt 14 membri de Consiliu sunt adusi si 6 invitati (in ideea ca unii membri ar putea sa nu vina si sa aiba cine vota !). Evident ca nu cred astfel de informatii.

Cine participa la sedinta Consiliului National?

Am primit mai multe telefoane, in aceasta dimineata, de la colegi din tara care mi-au relatat, foarte nedumeriti, ca inca nu au fost instiintati de convocarea sedintei Consiliului National, de vineri. Era vorba de membri ai Consiliului! Unii dintre ei mi-au spus ca se incearca schimbarea lor cu alte persoane sau, in cel mai rau caz, lasarea lor “acasa”, pentru ca ar putea vota dupa capul lor. Nu stiu daca sunt adevarate aceste informatii. Totusi, daca cu doua zile inainte unii membri ai Consiliului nu au fost informati despre data sedintei, nu este in regula. Iar daca se incearca schimbarea listelor de membri (membrii Consiliului national, alesi la Congresul din 2006, sunt listati pe site-ul partidului!), atunci este foarte grav. Unii colegi mi-au spus ca se fac si liste cu “invitati” la Consiliul national. Ce ar trebui sa faca “invitatii” la sedinta de constituire a Consiliului national nu mi-e foarte clar. Poate ca e vorba doar de zvonuri…

Recunoasterea statelor si a guvernelor

Intr-o definitie general acceptata a recunoasterii in dreptul international, se considera ca aceasta consta in exprimarea unilaterala a vointei unui stat de a constata ca valabile si opozabile, in ceea ce-l priveste, fapte, acte sau situatii juridice date ce pot avea, astfel, consecinte asupra drepturilor, obligatiilor si intereselor sale. Recunoasterea unui stat consta in actul prin care un stat admite ca o entitate politica indeplineste conditiile specifice ale unui stat nou (ia act de aparitia acestui nou subiect de drept international), avand personalitate juridica deplina in ordinea internationala si isi exprima vointa de a-l considera ca membru al comunitatii internationale.

Recunoasterea unui stat are, in principiu, un caracter discretionar, in dreptul international neexistand nici o obligatie, respectiv interdictie, a recunoasterii.  Statele pot astfel sa se abtina de a avea o comportare activa fata de noul stat. O asemenea activitate consta in stabilirea de relatii juridice, manifestate, de pilda, prin schimb de ambasadori, incheierea de tratate sau organizarea cooperarii in diferite domenii si echivaland cu recunoasterea noului stat.

In dreptul international contemporan, caracterul total discretionar al recunoasterii este insa pus sub semnul intrebarii. Aceasta avand in vedere, in principal, faptul ca principiul interzicerii recurgerii la forta pe plan international, prevazut in articolul 2 paragraful 4 din Carta ONU, implica respingerea opozabilitatii internationale a unor situatii teritoriale obtinute prin folosirea fortei. In acest sens, Declaratia cu privire la relatiile prietenesti si cooperarea dintre state in conformitate cu Carta ONU - Rezolutia Adunarii generale nr. 2625 (XXV) - stipuleaza ca teritoriul unui stat nu poate face obiectul unei ocupatii militare sau al unei achizitii teritoriale. Ca urmare, nici o achizitie teritoriala obtinuta prin folosirea fortei sau amenintarii cu forta nu va fi recunoscuta ca legala.

Mai mult, sunt situatii in care se considera ca exista chiar o obligatie de a nu recunoaste, ca forma de sanctionare a unui act ilegal.

Continuarea o puteti citi aici. M-am gandit ca ar fi util sa pun la dispozitia celor interesati subcapitolul referitor la recunoasterea statelor si a guvernelor din manualul de “Drept international contemporan”, editia a 2-a (a 3-a editie fiind in pregatire), publicat la Editura All Beck, in 2000, manual pe care l-am inceput cu regretatul Alexandru Bolintineanu si pe care l-am continuat cu Bogdan Aurescu.

TVR - ora 20.15, Realitatea TV - ora 22.05

Adrian Nastase participa astazi la emisiunea “Intre bine si rau” , TVR 1, ora. 20.15. Tema emisiunii este “Kosovo, un precedent periculos?”.

Tot in aceasta seara Adrian Nastase este invitatul lui Robert Turcescu la emisiunea 100%, Realitatea Tv, ora.22.05. Emisiunea va putea fi urmarita live aici. Inregistrarea emisiunii poate fi urmarita aici.

Echipa AN

UPDATE:

Transcrierea emisiunii “Intre bine si rau”, TVR 1, 19.02.08, poate fi citita aici.

Transcrierea emisiunii “Suta la Suta”, Realitatea Tv, 19.02.08, poate fi citia aici.

Kosovo

Iata ca ceea ce se anticipa s-a produs. Ieri, provincia Kosovo si-a proclamat independenta, in ciuda dreptului international, care este din nou incalcat, ca rezultat al unor strategii de politica externa ale caror detalii nu le vom afla decat in anii care vin, mai ales prin intermediul efectelor pe care acest eveniment le va produce.
Dar nu doresc sa fac un comentariu de tip geopolitic.
Ceea ce vreau sa subliniez, exemplificand prin chestiunea Kosovo, este ca in relatiile internationale si in logica fireasca a lucrurilor, dreptul international nu se poate modifica zilnic doar ca sa corespunda unor interese, fie ele si strategice, de politica externa. Nu. Logica fireasca este in sens invers. Chiar daca dreptul international este rezultatul unui proces de creare in care vointa politica a statelor si, din ce in ce mai mult, a altor actori internationali, pe langa state, joaca un rol primordial - odata creat, dreptul trebuie respectat. Iar politicile externe diverse ale statelor, fie ele mari sau mai mici puteri, nu trebuie sa ignore sau sa incalce regulile create chiar de ele mai inainte. Pentru ca aceste incalcari se pot intoarce impotriva lor. Dar mai ales, pentru ca afecteaza ordinea publica internationala, stabilitatea si securitatea raporturilor internationale. Este esenta a ceea ce numeam intr-un articol pe care l-am scris, acum 5 ani, „rolul strategic al dreptului international”.
Vreau, dincolo de aceste consideratii de ordin general, dar care nu au in primul rand un rol teoretic, ci mai ales de ordin practic pentru relatiile internationale, sa va explic care este de fapt - mai bine zis, in ce consta - problema pe care o constituie pentru ordinea juridica internationala ceea ce se petrece la cateva sute de kilometri de Bucurestiul-capitala a unui proaspat stat membru al Uniunii Europene si al NATO. Si pentru asta trebuie „despicat”, in segmentele sale succesive, mecanismul prin care s-a ajuns ca o minoritate nationala sa isi proclame un stat, care va fi obiectul unor recunoasteri destul de numeroase in perioada urmatoare.
Astfel, dreptul international contemporan spune cu claritate ca minoritatile nationale nu au dreptul la autodeterminare. Numai popoarele sunt titularele unui astfel de drept, care poate permite sa se ajunga la aparitia unui nou stat.
De ce exista o astfel de regula? Pentru ca altfel s-ar ajunge la ceea ce expertii numesc „atomizarea” fara sfarsit a organizarii teritoriale contemporane. Orice minoritate aflata pe teritoriul unui „stat” creat de o minoritate ar avea astfel posibilitatea sa-si faca propriul „stat”. Iar minoritatile din interiorul acelui „stat” ar face la fel. Iar procesul poate continua la nesfarsit, pentru ca in cea mai mare parte a lumii, in zone cum este Europa, mai ales Europa de Est si de Sud-Est, nu exista teritorii pure sau omogene din punct de vedere etnic.
Mecanismul prin care, in cazul Kosovo, se forteaza dreptul international, mai ales ca se afirma permanent si repetat ca situatia Kosovo nu este un precedent, ci un caz unic, este unul periculos pentru ca de fapt el legitimeaza transformarea fortata si artificiala a unei minoritati - evident minoritara pe un teritoriu mai mare (albanezii pe teritoriul Serbiei) intr-un asa-zis “popor” majoritar pe un teritoriu mai mic („kosovarii” pe teritoriul Kosovo). Aceasta, fara a exista o justificare obiectiva in acest sens. Apoi “urmeaza” aplicarea regulii conform careia un popor poate sa isi exercite dreptul la autodeterminare (numit dreptul de autodeterminare externa) pentru a-si forma un (nou) stat. Iar preluarea automata a elementelor din planul Ahtisaari, pe care o invoca chiar textul Declaratiei de „independenta” de duminica, conduce de fapt la legitimarea drepturilor colective pentru comunitati, pe care planul Ahtisaari le prevede.
Din pacate, spatiul fostei Iugoslavii devine inca odata un poligon de incercare pe plan international. A fost mai intai terenul incercarii unor noi institutii privind recunoasterea statelor atunci cand primele state s-au desprins din fostul stat iugoslav. A fost apoi prilejul de a se incerca crearea, pentru prima data, a unui stat (Bosnia-Hertegovina) de catre comunitatea internationala prin Tratatul de la Dayton din 1995 (si care nu functioneaza prea grozav nici acum). A fost apoi ocazia sa se experimenteze noi institutii, ca Tribunalul International Penal pentru fosta Iugoslavie. In sfarsit, dar mai ales, a fost in 1999 motivul testarii de noi concepte, cum a fost „interventia umanitara”, care sa justifice actiunile NATO contra regimului Milosevici.
Nu cred ca este in interesul Romaniei, si nici al Europei ca aceste experimente sa continue in zona cea mai sensibila si instabila politic a Europei.

Scuze pentru absenta

Zilele astea am lipsit de pe blog. Motivul este legat de o calatorie in Grecia, unde am avut mai multe intalniri. Din pacate, laptopul meu nu a functionat  acolo. Probabil un virus in conexiunea internet. Imi pare rau. Oricum, astazi, ca sa ma intorc la Bucuresti de la Atena, unde din cauza zapezii cele mai multe zboruri au fost anulate, am trecut prin Frankfurt si Munchen!  E greu de imaginat ce s-a intamplat in capitala Greciei din cauza a 10-20 de centimetri de zapada. Astazi, orasul parea parasit. Cred nu s-a lucrat nicaieri. E adevarat ca la Atena nu a mai nins de vreo doua decenii.Pentru maine promit o analiza referitoare la Kosovo. 

Interviu Evenimentul Zilei

Puteti citi aici interviul acordat de Adrian Nastase cotidianului Evenimentul Zilei.

UPDATE: Transcrierea interviului acordat la, 14 februarie, postului de radio BBC poate fi citita aici.

Echipa AN