Apararea dreptului la aparare

La 21.07.2006 a fost promulgată Legea Macovei nr 356 care, încălcând principiile constituţionale şi prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale a modificat prevederile art.172 din Codul de Procedură Penală, restrângând, nemotivat, dreptul la apărare în faza de urmărire penală.

Anterior modificării art.172 CPP prevedea „în cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii”. Prin modificarea introdusă de Legea nr.356/2006 a fost introdusă sintagma „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului”. Textul art.172 alin(1) a constituit o restrângere a dreptului la apărare, determinată de natura anchetei penale, de exigenţele acesteia şi de prevederile art.53 alin(1) din Constituţiei privitoare la desfăşurarea instrucţiei penale, stabilind dreptul apărătorului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi nu de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală.Introducerea în cuprinsul art. 172, alin. (1) a sintagmei „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului” căruia îi asigură apărarea reprezintă o condiţionare şi o limitare a dreptului apărătorului de asista la efectuare actelor de urmărire penală şi o încălcare a garantării dreptului la apărare.

În art. 20 alin. 1 din Constituţia României se prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dreptul la apărare, drept fundamental, este înscris în art. 24 din Constituţie unde se prevede că acesta este garantat în tot cursul procesului, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat. Restrângerea exerciţiului unor drepturi, aşa cum este consacrata în art. 53 din Constituţie, reprezintă o măsură de excepţie într-o societate democratică. Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului. Art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte că Părţile Contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile în Titlul I. Art. 6 al Convenţiei consfinţeşte dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a unei cauze de către o instanţă independentă şi imparţială, că orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.La punctul 3 din art. 6 al Convenţiei se prevede:

• - dreptul celui acuzat de a fi informat asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
• - dreptul celui acuzat de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării;
• - dreptul de a se apăra sau de a fi asistat de un apărător ales;
• - dreptul de a întreba sau a solicita audierea martorilor acuzării şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.

Prin mai multe decizii începând din 1999 - din care enumar 121/1999, 141/1999, 232/1999, 33/2000, 210/2000, 126/2001, 128/2001, 402/2004, 95/2005, 365/2005, 636/2006 - Curtea Constituţională a statuat că:

• - Dreptul la apărare, consfiinţit de Constituţie, se referă la asistenţa juridică facultativă, potrivit căruia părţile au dreptul la asistenţă juridică, de care persoana îndreptăţită, poate dispune după cum crede de cuviinţă.
• - Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii;
• - Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal şi pentru această fază nu există o reglementare privind exercitarea dreptului la apărare;
• - Garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat;
• - Noţiunea de „acuzat” pervăzută de art.6 pct.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale priveşte persoana căreia i se impută, formal şi explicit sau implicit, prin efectuarea mai multor acte de urmărire penală îndreptate împotriva sa, săvârşirea unei infracţiuni.
• - Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul procesului penal, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţa acest drept.

*

* *

Proiectul de Lege de modificare a art. 172 Cod procedură penală, devenit Legea nr.356/2006, nu a prezentat justificarea restrângerii dreptului de a fi asistat de avocat. Desi, fie vorba intre noi, Monica Macovei stia de ce voia ca instrumentele sale politice din DNA sa poata obtine, abuziv, “probe” in dosarele politice.Prin Decizia nr.1086 din 20.11.2007 publicata în MO nr. 866/18.12.2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.172 alin.1 teza întâi din Codul de procedură penală şi a constatat că prevederea „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea” cuprinsă în acest text este neconstituţională, fiind contrară art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare. În punctul de vedere comunicat Curţii Constituţionale Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art.172 alin.1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind încălcate prevederile art.24 din Constituţie, părţile procesului penal având dreptul de a fi asistate de apărător la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi nu doar la efectuarea acelora care implică audierea sau prezenţa părţii.Pentru a constata că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată Curtea Constituţională a reţinut că:

1. Textul art.24 din Constituţie nu condiţionează, nu limitează şi nici nu restrânge în vreun fel dreptul la apărare al părţilor din proces, în tot cursul procesului. Se mai constată că textul constituţional nu distinge între fazele procesului şi nici faţă de natura juridică a acestuia.

2. Codul de procedură penală, în art. 6 din capitolul I „Scopul şi regulile de bază ale procesului penal”, al titlului I, dezvoltă prevederile art.24 din Constituţie, cu aplicaţiune la procesul penal astfel „Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. … Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. “Textul art.6 nu a fost modificat prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 şi este în vigoare în forma prezentată. Alin. 2 al art. 6 prevede obligaţia organelor judiciare de a asigura părţilor din procesul penal deplina exercitare a drepturilor procesuale „în condiţiile prevăzute de lege”, dar această dispoziţie înseamnă şi că legea procesuală penală trebuie să respecte prevederea constituţională.

3. Modificând şi completând Codul de procedură penală, Legea nr. 356/2006, în art. I pct.99, a dat art.172 alin.1 un alt conţinut, şi anume: „În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii“. Textul alin.1 al art.172, înainte de a fi modificat, avea următorul conţinut: „În cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii“. Se constată că modificarea adusă art. 172 alin.(1) constă în introducerea în textul legii a următoarei sintagme: „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului“.Aceasta este partea de text care, raportată la art. 24 din Constituţie, se constată că este o condiţionare şi o restrângere a dreptului apărătorului de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală privindu-l pe învinuitul sau inculpatul căruia îi asigură apărarea şi, prin aceasta, este o restrângere şi o limitare a însuşi dreptului la apărare.

4. Textul art.172 alin.(1), în redactarea anterioară modificării aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, constituie o restrângere a dreptului la apărare prin modalitatea stabilită pentru apărătorul învinuitului sau inculpatului, de „a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală”, iar nu de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală. Această restrângere este determinată de natura anchetei penale, de exigenţele acesteia şi corespunde prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, privitoare la „desfăşurarea instrucţiei penale”, cazuri în care legea poate restrânge exercitarea dreptului apărătorului. Introducerea, însă, în cuprinsul art. 172 alin. (1) a sintagmei „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea” reprezintă o condiţionare şi o limitare a dreptului apărătorului de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală şi, prin aceasta, o încălcare a garantării dreptului la apărare a învinuitului sau inculpatului. Art. 147 alin(1) din Constituţie prevede că dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1086/20.11.2007, consonanta cu jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului de la Strasbourg, confirmă că iniţiativa legislativă este justificată şi un proiect de lege care să pună de acord prevederile legislative cu textele constituţionale a fost necesar. Cam lunga argumentatia dar am considerat-o necesara pentru ca, in ziarele de ieri, cativa ziaristi portocalii, invatati sa scrie dupa dictare, nu au avut bunul simt de a se informa in legatura cu Decizia Curtii constitutionale si cu ratiunile aducerii la normalitate a unei componente importante a dreptului la aparare, acuzandu-ma de initiativa pro domo, in demersul de eliminare a acestei anomalii constitutionale. Sper ca niciunul dintre ei sa nu ajunga sa traiasca, cu adevarat, in tara regulilor de procedura ale Monicai Macovei.