“Expandorul”
Ieri, am fost invitat sa asist la testele finale ale unui echipament complex, produs la UPETROLAM, pentru o firma din India. Este vorba de un expandor de tevi de 56″- un utilaj de aproape 300 de tone, utilizat pentru calibrarea tevilor sudate longitudinal, cu diametre foarte mari si folosite pentru gazoducte. Tevile sunt, uneori, usor ovalizate si, inainte de a se forma conducta, ele trebuie calibrate la rece, prin acest dispozitiv, produs doar in trei companii in lume.
Revigorarea societatii Upetrolam, de pe platforma IMGB, s-a realizat si cu ajutorul Roxanei Bichel (si ea destul de haituita dupa alegeri!), de doi ani director general acolo. M-a bucurat sa constat ca uzina si-a recapatat echilibrul si, in cadrul Uzingroup, are numeroase comenzi pentru export.
Cred, in continuare, ca - pentru a face fata competitiei din UE dar si pe plan mondial - Romania are nevoie de un mare efort de reindustrializare. Din pacate, statul nu are in acest moment o strategie de sprijin pentru industria romaneasca. Si exemplul cel mai bun il reprezinta lipsa de interes pentru asigurarea finantarii pentru creditul furnizor in cazul exporturilor complexe. Ar fi multe lucruri de adaugat.
Va invit insa sa cautam solutii si proiecte in acest domeniu iar eu voi incerca sa promovez, in Parlament, initiative legislative care sa ajute la realizarea proiectelor (a unora) pe care le sugerati.
decembrie 20, 2007 la 11:49 am
“Tzarii cat mai multe tzevi”
„Calculul economic in societatea socialista”, a fost publicat de Ludwig von Mises in 1920. Acest articol, considerat de unii drept cel mai important din istoria economiei, demonstreaza cu ajutorul ratiunii simple si al bunului-simt obisnuit ca fara proprietate privata nu exista piata, fara piata nu exista preturi, fara preturi estimarile anticipative ale actorilor economici sunt arbitrare, iar fara estimari rationale calcul de rentabilitate nu poate fi rational.
Prin urmare, in economia in care mijloacele de productie sunt nationalizate planificarea nu este cu putinta, deoarece calculul economic este posibil numai daca exista preturi monetare nu doar pentru bunurile de consum, ci si pentru factorii de productie, iar economia planificata nu permite, pur si simplu, acest lucru. Ca atare, intr-o economie planificata, in conditii de diviziune a muncii, oricat de buni ar fi planificatorii si oricat de fine instrumentele lor de calcul, nu se poate face un calcul economic rational.
Articolul lui Mises a folosit inteligenta pentru a demonstra o eroare evidenta mintilor limpezi cu mult inainte ca aceasta eroare sa coste viata a peste o suta de milioane de oameni. Morala traditionala, cu toata repulsia ei naturala fata de comunism, nu a putut respinge in mod irefutabil pretentia doctrinei comuniste ca abia suprimarea proprietatii private va institui „adevarata” morala sociala si va elibera in fine umanitatea de servitutile ei.
I-a revenit inteligentei sarcina de a respinge fara drept de apel pretentia comunismului ca prin deposedarea unora de proprietatile lor si mentinerea tuturor intr-o stare de non-proprietate se va instaura si prosperitatea, si umanismul, si pacea. A facut-o inaintea istoriei, care, pe urmele inteligentei (si confirmandu-i afirmatiile), a aratat la ce crime a condus comunismul si ce pret material a trebuit sa fie platit pentru idealismul, azi atat de la moda printre tinerii care se impodobesc cu chipul procurorului-sef Che Guevara, de a crede, pe urmele lui Lenin, ca e imoral sa fii capitalist, ca economia trebuie organizata „dupa modelul postei” si ca toti cetatenii trebuie transformati in „angajati ai statului”.
Mi se pare extraordinar de reconfortant faptul ca, inainte ca istoria sa ne arate pe viu la ce rezultate criminale conduc ideile comuniste, inteligenta a putut demonstra, prin rationamente constrangatoare, ca tipul de economie din care acestea pretindeau ca isi extrag realismul si necesitatea este, pur si simplu, imposibil.
Ei vezi mai argus ca pana la urma e ceva bun si in capitalismul asta pe care tu il detesti atat? avem fabrici si uzine care merg bine in acest capitalism salbatic….nastase le lauda spiritul de initiativa, nu mai cobi atata, sa nu ti se faca rau…
decembrie 20, 2007 la 12:27 pm
Uauuuu, dezvaluiri incediare despre ce s-a intamplat in romania in cei 18 ani de la rivulutie…argus nu citi ca ai sa plangi!! si tu domino, ban, gerogescu, strchinschi etc…
Politologul Cristian Parvulescu subliniaza ca una dintre cauzele au determinat stagnarea ar fi existenta inca in viata politica a unor actori care provin din vechile structuri si care, astfel, “au influentat radical dinamica schimbarii”. Catalin Avramescu face un exercitiu de imaginatie adaugand ca “daca Romania ar fi fost condusa de cineva ca Vaclav Havel, fara nici un fel de elan patriotic pot spune ca am fi cel putin la nivelul Cehiei, Estoniei sau Poloniei”. In locul unui Havel, Romania a fost condusa 10 din cei 18 ani postdecembristi de Ion Iliescu, “un om slab, care la Revolutie, ca sa preia puterea, a reciclat multi comunisti”, noteaza Alina Mungiu, profesor de stiinte politice la Berlin. Pentru Catalin Avramescu, fostul sef al statului “a avut un regim de dictatura personala care ar face de rusine multe dictaturi latino-americane”. Mungiu pune pe seama lui Ion Iliescu raspandirea practicilor corupte in Romania, fiindca “a polarizat competitia politica la inceptul anilor ‘90, iar societatea a devenit corupta din cauza lui pentru ca nu a stiut sa puna piciorul in prag la timp”. Profesorul Daniel Barbu interpreteaza lentoarea aplicarii reformelor si permanenta lui Ion Iliescu in functia de sef al statului ca pe “o dorinta a cetatenilor care l-au ales ca lucrurile sa nu se schimbe prea alert”, fostul sef al statului nefiind in acest caz decat “o metafora a societatii romanesti”. Romania ar fi fost mai aproape de Occident daca in fruntea tarii ar fi fost o persoana reformista si daca sistemul clientelar recrutat din perioada comunista nu s-ar mai fi perpetuat si in dupa 1990, spune profesorul Avramescu. Concluzia sa este ca cei care au fost atasati intr-un fel sau altul vechiului regim sunt “groparii valorilor romanesti”.
decembrie 20, 2007 la 12:53 pm
România are nevoie de dezvoltare economică. Industrializarea e doar o parte a acesteia. La vremea asta tot ce poate face statul este să asigure terenul fertil pentru asta.
Dincolo de fiscalitate și alte măsuri care se iau din birou, cred că ceea ce trebuie asumat și atins ca obiectiv este dezvoltarea infrastructurilor de orice fel, de la șosele și autostrăzi, la transport feroviar rapid și eficient, la comunicații de date de mare viteză, la infrastructră urbană, etc.
Sincer să fiu, puțin mă interesează cine câștigă bani din lucrările de infrastructură, atâta timp cat după aceea infrastructura funcționează.
Dacă cineva crede că e nevoie de timp pentru așa ceva, să verifice în cît timp au făcut nemții rețeaua de autostrăzi. Dacă deranjează că au făcut-o sub Hitler, se pot inspira de New Deal-ul din America și rețeaua lor.
decembrie 20, 2007 la 1:03 pm
Stimate domnule Nastase, nu prea stiu cum sa scriu fiindca scurta dumneavoastra postare indeamna la raspunsuri lungi, iar eu si asa ma cam intind la scris. In primul rind, o dojana: corespondentii dumneavoastra de pe blog, in diverse formule, au pomenit despre asta pe blog, dar a fost nevoie probabil de o discutie cu dna Bichel, o cunoscuta cum ar veni, ca dumneavoastra sa percutati. S-ar putea ca eu sa nu mai pot fi prea mult de folos pe aceasta tema, din doua mari motive. Una ar fi un grad de uzura si de dezamagire pe care l-am acumulat, deoarece am tot propus proiecte de anvergura firmelor romanesti, proiecte sincronice ori protocronice la momentul respectiv. Cu citeva notabile exceptii, am inregistrat numai esecuri; dezamagirea si sentimentul de inutilitate au venit insa din faptul ca absolut tot ceea ce am propus firmelor romanesti se fabrica si se vinde acum cu succes, dar de catre altii, nu de catre romani. A doua ar fi aceea ca, revenind in cimpul politic, ca palmas, chiar daca imi voi depasi bariera pshihologica creata de repetatele dezamagiri, va trebui sa pastrez cite ceva si pentru ai mei. Inainte insa de a ne gindi la reindustrializare (noi investitii pentru viitorul fier vechi de vindut la straini?), trebuie sa ne gindim la citeva lucruri preliminare. Expun citeva dintre ele intr-o ordine aleatoare, asa cum imi vin acum in minte, fiindca nu am timp de sistematizari. 1. In momentul de fata, problema nu este aceea de a produce ceva. Globalizarea, viteza de propagare a informatiei si existenta ’semifabricatelor’ puse la dispozitie de firme specializate, fac ca orice firma romaneasca sa poata fi perfect competitiva din punct de vedere industrial, odata ce se decide sa faca ceva. Marea problema a unui proiect, incluziv de industrializare, este de a vinde ceea ce produci. Ori noi nu acordam in Romania suficienta atentie marketingului si vinzarilor; de aici strategii de management bazate in special pe pret (produse care ar trebui sa se vinda singure), ceea ce in cazul romanilor este de la bun inceput falimentar. In plus, teoria americana a vinzarilor, care se potriveste nemaipomenit de bine la romani, zice ca in mintea cumparatorului pretul este de-abia pe locul cinci, in ciuda faptului ca pretul pare a fi pe primul loc. Haideti sa aruncam o privire asupra a ceea ce fac comerciantii chinezi in Romania si aiurea: spre deosebire de arabi, care cumpara orice si vind orice, comerciantii chinezi vind aproape exclusiv produse chinezesti. Avem de-a face deci si cu o strategie chinezeasca de vinzari: zeci de milioane de vinzatori marunti emigrati care vind produsele fabricate in patria mama. De un dolar pe zi daca a vindut fiecare si s-au facut zeci de milioane de dolari pe zi, adunati pentru industria chineza la nivel mondial. De ce sa nu-i incurajam si noi pe comerciantii romani raspinditi prin lume sa faca la fel? De altfel, ideea de presiune exclusiva pe pret este daunatoare si in licitatiile de stat: nu se elimina licitatiile frauduloase, dar in schimb se creeaza premisa de a achizitiona produse neperformante, uneori de-a dreptul gunoaie. Iata o idee de proiect legislativ, de sprijinire a marketingului si vinzarilor. 2. Piata interna: asa cum imi spunea un manager al unei firme reputate si de traditie la noi, in acest moment piata romaneasca nu poate sustine o industrie. Ori, chiar in globalizare, o industrie se sustine in primul rind pe piata interna: rareori se intimpla sa lansezi o productie in ideea de a o vinde la mii de kilometri distanta, acolo de unde nici nu prea mai ai informatii, fiindca in afara marilor idei, un produs ia nastere din sesizarea unei nevoi a produsului respectiv, de regula in imediata apropiere, iar un export se bazeaza de obicei pe un produs existent si destinat pietei interne. 3. Organizarea informatiei industriale si economice a pietelor posibile: eu am o minuscula firma cu care imi tin zilele asa cum pot si cum imi permite Romania astazi. Este adevarat ca am fost considerat o firma de succes si mi s-a propus sa devin membru in tot soiul de cluburi de diamant si ca a trebuit sa le explic respectivilor ca sunt considerat de succes pentru simplul fapt ca am supravietuit masacrului economic de sub guvernarea CDR, cind au pierit o jumatate de milion de firme romanesti si ca de fapt eu nu imi permit sa platesc taxele respective. Totusi, asa mititel cum sunt, m-am trezit contactat la un moment dat de un producator coreean care, spre surpriza mea, stia despre mine aproape tot ce era data publica. L-am intrebat de unde stie datele respective si coreeanul mi-a spus: domnule Instalator, sa stiti ca sunteti listat la centrul de afaceri din Seul. Asta mi-a aratat ce inseamna o activitate moderna in zona economica a unei ambasade, in speta cea coreeana: au colectat tot ceea ce se putea colecta de la de la noi si au listat totul la Seul, in mod public. Este suficient ca o firma coreeana sa fie interesata in piata romaneasca si obtine imediat o lista completa de firme care i-ar putea fi parteneri locali pe domeniul de interes, cu numere de telefon si fax si cu nume de persoane de contact cu tot. Am fost contactat si din SUA, dar in mod mai visator decit din Coreea, in sensul ca am fost invitat sa reconstruiesc Irakul (ei, nu aveam posibilitatea sa-i scriu dlui Nastase atunci, altfel, cine stie, poate ca-l reconstruiam, aveam cite ceva de propus) si sa vin in SUA pentru cite doua ore, ca sa particip la cine de 5000 de usd tacimul spre a avea ocazia sa vad mari personalitati. Merci dragilor, va promit ca vin cind o fi 1 leu = 27000 usd vechi. Neaparat. A propos, domnule Nastase, organizarea romanilor in ceea ce priveste participarea in Irak a fost un dezastru: stiu polonezi care au reusit sa plaseze acolo pina si stilpi de telegraf din lemn, fiindca polacii s-au ingrijit si de firmele lor mici. De asemeni, am primit, mai sporadic, o serie de mesaje din zona economica a ambasadei celei mai frumoase femei de pe o bancnota, draga mea Betty a 2-a. Oricum asta deschide o discutie in privinta performantelor ambasadelor Romaniei, pe partea economica. Si de la germani am primit, in mod precis tintit, o invitatie atunci cind au sosit niste firme germane exact pe profilul meu. Un semn ca nemtii nu prea se omoara, dar ca stiu si ei totul in ceea ce priveste firmele noastre. 3. Ciclul industrial. In Romania, ciclul industrial este in general exagerat de mare, ajungind, pentru produse destul de simple si la peste doi ani. In SUA, ciclul industrial (insemnind perioada de timp din momentul in care a venit ideea produsului pina cind primul lot de serie iese din fabricatie) este de regula de cel mult 9 luni. Un lucru deosebit de important astazi, cind circulatia informatiei face ca prioritatea tehnica sa fie uneori de ordinul secundelor ori zilelor, in sensul ca poti avea o idee de produs si sa fii primul in lume, dar la citeva secunde in urma ta sa aiba aceeasi idee si unul din alta tara. De aici a aparut conceptul ‘to be on time to market’, concept care inseamna ca trebuie sa pui produsul la timp pe piata, astfel incit sa fii daca se poate primul si astfel sa ai margine mai mare de profit si sa cistigi cota de piata mai mare. In momentul in care apare concurenta, marginea de profit se micsoreaza, pretul scazind sub presiunea competitorilor; in timp ce atit timp cit esti singur, pretul este limitat doar de capabilitatea de plata a beneficiarului in scopul de a-si rezolva problema cu ajutorul produsului tau. De aici a aparut o intreaga industrie care ar putea fi interesanta si pentru noi, ca sa poti produce ceva cit mai repede, doar sa poti finanta productia si fara sa fii de specialitate, doar sa poti scoate produsul in pretul tinta: firme care proiecteaza rapid, firme care iti proiecteaza si fac carcasele si pesele mecanice ( cu aceasta ocazie am aflat ca in lumea vestica o firma mica este una care realizeaza pina in 50000 bucati produs pe an, ma refer la produse nu foarte complexe; asta ar insemna ca, dupa standardele lor, mai toate firmele din Romania sunt mici), subcontractori pentru productia propriu-zisa; daca produsul este interesant, poti gasi si producatori care sa accepte sa-si puna sigla lor pe produsul tau si sa-l preia in reteaua lor de vinzari. La destule produse de larg consum, poti gasi proiecte-licenta la preturi incredibil de mici. Cu zece ani in urma, un proiect de DVD (care erau la inceput) insemnind prototip, documentatia completa de fabricatie si calculul de costuri al materialelor (bill of materials), vindut de o firma de mare prestigiu costa…15000 usd! Iar pentru inceputul productiei ti se oferea inclusiv posibilitatea de rebadge (la primele cantitati, cind costurile de productie sunt mari, ti se trimiteau produse finite cu sigla ta, ca sa poti face fata in costuri primelor comenzi, de regula mai mici). Pe linga asta, mai vroia Dolby niste centi pe bucata si grupul Matsushita un sfert de dolar pe bucata pentru software. Pe atunci un DVD se vindea cu 500 usd.4. Calitatea patronilor si managementului. Poate cel mai important obstacol derivat din modul in care s-au facut banii in Romania. Impins de dorinta si de nevoia de a lansa proiecte, ca sa pot si eu sa traiesc, am contactat astfel de persoane, raminind cu o senzatie deplorabila. Facindu-si banii cu gasca si, de regula, furind de la stat, acesti oameni se uita ca mita-n calendar in momentul in care vii la ei pentru un proiect industrial. In primul rind nu pricep nimic, in al doilea rind, fiindca tot isi cumpara rosiile la Paris si piinea la New York, au o mare suficienta, nu-i intereseaza nimic din ceea ce presupune efort continuu si, mai ales, profit mic, asa cum este cel industrial. Daca au nevoie de bani, mai pun la cale un tun cu gasca. Asta stiu, asta fac si asta vor face intotdeauna. Ori vor cumpara niste informatii de bursa si vor juca acolo, intotdeauna la cistig. Cistigul mare, sigur si usor, asta vor ei. Ce Romania, ce industrie, ce munca,… De aceea, in Romania oamenii de management tehnic, care pricep bine lucrurile, nu au de regula bani. Iar acordurile cu UE au fost astfel negociate incit ca sa obtii bani pentru proiecte trebuie sa ai bani; aceste acorduri, o excelenta masina de spalat bani. Managementul romanesc este in multe cazuri prea preocupat de supravietuire pentru a avea timp de proiecte noi. Inca avem manageri fara cunostinte de management, ori manageri care au alte interese decit mersul normal al lucrurilor. Aici poate ar trebui revazuta legea care priveste managementul. De exemplu, pot spune cu toata responsabilitatea ca managerii Daciei aveau in vedere vinzarea Daciei catre un producator strain cu multi ani inainte ca ea sa se produca. Consecinta a fost ca Dacia a refuzat numeroase proiecte de modernizare propuse de principalii furnizori si asta in cel mai urit mod cu putinta: nu refuzau proiectele de la bun inceput, ci incurajau proiectele dar prototipate pe banii furnizorilor; dupa ce furnizorii investeau bani, Dacia refuza proiectele sub motive de cost. Cum o investitie in prototipare in proiecte auto costa peste 100000 de euro , dupa doua trei incercari furnizorii se lasau pagubasi de a mai propune Daciei ceva. Asa s-au ratat pentru Dacia proiecte care nici astazi nu sunt pe Logan si care s-ar fi incadrat in pretul actual al Loganului: tabloul de bord fara elemente mecanice (vitezometru si turometru facute cu led-uri, mult mai atractive si luminoase ca lcd-urile de pe unele masini de azi, semnalizatoarele cu led incastrate in oglinzile exterioare -sincrone cu Mercedes clasa S, controler nu doar de gestiune a motorului ci care sa inregistreze istoria tehnica a masinii, foarte util in vinzarile/cumpararile s/h - alternator nou, asistenta la parcare, alternator nou - dar asta este acum - schema electrica modernizata, instrumentatie pe comunicatie seriala - si asta este pe Logan, sistem ieftin de navigatie GPS) iar acestea sunt doar citeva exeple dintr-o paleta mult mai larga. Daca va intereseaza,mai continui. daca nu, atunci ma opresc.
decembrie 20, 2007 la 1:17 pm
@nastase:
Roxana Bikel, Ivan Bikel, Pacepa, Aya, cauze ‘disjune’, mocirla…o imensa mocirla…
decembrie 20, 2007 la 1:55 pm
PS Scuze pentru redactarea neglijentă. Din cauza vitezei.
decembrie 20, 2007 la 2:45 pm
Buna Ziua Domnule Fost prim ministru,
Remarc cu bucuria unui cetatean care doreste binele tarii si natiunii sale, când va manifestati in treburi publice dar ma intreb mai sunteti luat in consideratie ?
Faceti eforturi imense de reaparitie, nu stiu pe socoteala cui, dar sa stiti sunteti departe de realitate.
In perioada guvernarilor cripto comuniste, mafiote - baronesti, maquiate social democratice ce ati facut in modernizarea industriei ?
Sunteti disperat, ati piertut imaginea si incercati sa va regasiti in mass media ca sustinator de proiecte in parlamnent, este foarte RUSINOS
“Va invit insa sa cautam solutii si proiecte in acest domeniu iar eu voi incerca sa promovez, in Parlament, initiative legislative care sa ajute la realizarea proiectelor ( a unora) pe care le sugerati..”
Domnule Adrian NASTASE,
Doriti sa fiti util, veniti pe pamânt, socialul, copii strazii, orfelinatele, si multe altele care asteapta rezolvare din partea societati noastre, nu mai visati cai pe pereti si presidentia Romaniei, deveniti normal si util
Ionut
Am sa public acest mesaj si pe alte blogguri
decembrie 20, 2007 la 2:45 pm
Buna ziua,
Iata o felicitare de Craciun pentru domnul Mircea Geoana!
http://sergiu-mihalcea.blogspot.com/
Din ianuarie, televiziunea pe care o conduc se va implica in emisiuni de opinie sociala asa cum ar trebui sa faca o televiziune independenta!
O zi buna
Sergiu Mihalcea
dir evotv.ro
decembrie 20, 2007 la 2:49 pm
cel mai distractiv, daca nu ar fi de plans, mi se pare, totusi, cazul bechtel
cu care basescu a umblat in gura prin campanie mai ceva ca celebrul catelus cu rata in gura
si amaratele alea de 300 de milioane legat de care va acuza toata lumea ca ati facut-o pe shestache cu americanii acum se transforma incet incet in miliarde
10 miliarde mai nou, din cate se povesteste pe holurile companiei nationale de drumuri
si apropo, miliardele de euro din marea chinei cata dobanda v-au adus de la alegeri incoace?
nu de alta dar sa stim si noi daca e o investitie buna si sa investim si noi…
decembrie 20, 2007 la 2:51 pm
Deocamdata, eu cred ca in afara dvs. a PSD (nu stiu daca in totalitate) niciun alt partid nu are si nu cred sa aiba de gand ceva in directia reindustrializarii.Este o idee mareata daca reusiuti s-o demarati.Veti castiga prin acest gest toata muncitorimea.Abia aici putem vorbi despre patriotism.Dar, sa nu ramana numai la nivel de plan!
decembrie 20, 2007 la 3:19 pm
Stimate domnule Nastase,
In aceasta perioada, in general, exporturile noastre sunt bulversate de o intarire, justificata sau nu, a leului nostru in raport cu euro si dolar. Referitor la problema pe care o puneti, noi am ajuns acum in situatia de a gandi investitii la nivelul green -field. Ma gandesc ca sunt foarte putini oameni care investesc in industrie cu gandul la productie profitabila. Sunt atat de multe cazurile si situatiile incat va propun cateva , mai nesemnificative, spre reflectie. Cazul Semanatoarea si Tractorul Brasov dar si preluarea recenta, se pare, a activelor Plafar, de catre dl.Borcea.Daca il intrebam pe acest stimabil domn la ce este buna Calendula Ofiicinalis (galbenelele) ,s-ar putea sa ne spuna ca o fi fost buna la ceva, poate chiar la ficat, acum gata, se fac case acolo. Nu mai e buna la nimic. Ar trebui , macar ce a ramas la stat, sa nu il dam pe degeaba la neaveniti…
In alta ordine de idei ,imi aduc aminte de ce ne spunea un profesor de economie generala.Calea industrializarii Romaniei, dupa razboi, ar fi trebuit sa fie alta. Si anume, industria mica, mecanica fina, calea elvetiana in domeniu si nu industria grea impusa prin ordin ,de CAER. De asemenea, cu toate incorsetarile UE legate de contingentari, putem sa facem performanta in agricultura. Insula Mare a Brailei, teren al statului, suprafata irigata de 70000 ha, cel mai bun sol din Europa,poate hrani toata populatia actuala a Romaniei. Aici sunt necesare investiti rapide in complexe agro-industriale, ferme zootehnice,fabrici de prelucrare integrate. Podul peste Dunare, care a creat si probleme in relatia noastra cu China, despre a carui situatie aveti cunostinta, a ramas deziderat.
Privatizarea zacamintelor NEDESCOPERITE de petrol este o mare greseala. Aveti , si despre acest caz, cunostinte destule. Daca nu vom reusi renegocierea contractului de privatizare al Petrom, crearea unor companii private sau chiar de stat care sa creeze concurenta unei eventuale intelegeri de cartel, ar fi , pentru anii urmatori, un lucru important.
Sunt probleme enorme, stufoase si greu de perceput de masa mare a locuitorilor tarii. S-a furat mult. Nu s-a pus nimic in loc. Copiii nostri vor cumpara chiar si galbenele ,din Republica Moldova ,se pare…
decembrie 20, 2007 la 3:52 pm
Nu cred ca e nevoie de o politica care sa tinteasca explicit industria. Motivul? Forta de munca ieftina si relativ calificata o face de maniera naturala atractiva pentru sectorul manufacturier. Romania are deci toate sansele sa devina macar “fabrica Europei”. Daca lucrurile sunt blocate in industrie este ca sunt blocate peste tot. Din ce pot sa imi dau seama lucrurile se gatuie in cateva puncte:
1. primul dintre ele tine de fiscalitate si administrarea fiscala. Daca veti intreba un contabil care isi stie meseria cum arata legislatia fiscala in romania veti constata ca ea este un cosmar baroc si ilogic, iar multe dintre prevederile ei nici nu suporta interpretari clare, daca nu sunt . Culmea hazului este ca nu de multe ori acelasi paragraf de lege este interpretat contradictoriu de la administreatie financiara la admisnitratie financiara. Cei care vor sa se implanteze in Romania se gasesc in fata cu o variabila esentiala pe care nu o pot aprecia. Neputandu-si face cum trebuie calculele in cel mai bun caz cerceteaza iar si iar perspectiva de a se implanta daca nu au renuntat cu totul. Poate simplificarea ar trebui exitinsa si la alte cateva deomenii cheie, dar legislatia fiscala e sigur unul dintre ele.
Cred ca daca PSD si-ar face unul din punctele principale din oferta sa”simplificarea legislatiei fiscale” ar avea foarte mult de castigat in randul clasei medii si a micilior intreprinzatori, (electorat volatil pe mana careia s-u jucat alegerile), fara a-si indeparta electoratul traditional.
2. O alta problema este fata incompetenta pe care o arata constant administratia romaneasca. Poate o reforma din temelii a institutiilor sau compartimentelor care se ocupa cu proiectele de la un anumit nivel in sus ar fi binevenita. Nu putem schimba semnificativ oamenii sau apucaturile nepotiste, dar putem face ca cei cativa care se pricep (sau se pot aduce macar o mana de oameni care se pricep) ca sa se ocupe de chestiunile importante. Ar mai exista cateva lucruri care ar putea fluidiza aici relatia cu speriosul investitor, de pilda un sistem care sa colecteze cele mai importante dificultati in interpretarea legii “la ghisee” si sa disemineze instructiuni care sa ghdeze inclusiv pe cei incapabili sa ofere o aplicare coerenta si rapida a prevederilor legale, un sistem de training care sa nu fie de complezenta si altele, dar nu insist.
3. Alimentarea cu forta de munca calificata. Aici statul ar trebui saorganizeze un sistem prin care angajatorul ar putea califica fix in meseriile de care are nevoie tineri din invatamantul profesional sau liceal tehnic, urmand a rambursa cheltuielile cu formarea profesionala iar tinerii care intra in acele programe urmand a le fi asigurat un loc de munca sigur la sfarsit. Nu insist, am mai scris despre asta pe undeva pe aici.
4. O incercare concertata de rebranding a Romaniei, dar nu trimitand calusari sau cu campanii pe TV imbecile gen “fabulosipirt”, care sa fie un antidot la “efectul mailat”. Obiectivul ar fi sa plaseze Romania pe harta mentala a occidentalilor, ca un loc in care se poate x sau y, si nu (doar) ca unul de unde z. Fara un efort din acesta nu vom fi bagati in seama. De obicei investitorii care vin , vin pentru ca un prieten de al lor s-a implantat in romania, acela cunoscuse la randul sau unul care venise aici samd. Exista tehnici de PR care pot mima acest lucru sau care pot lucra in paralel. Important e ca nimeni nu isi arunca banii in terra incognita, si din pacate trebuie sa marturisesc faptul ca, din varii contacte cu tot felul de vestici, inca suntem o terra incognita daca nu mai rau.
Cam asta imi vine in minte pe moment, din ce am constatat eu uitandu-ma in dreapta si in stanga.
decembrie 20, 2007 la 4:50 pm
Ziceti: “Din pacate, statul nu are in acest moment o strategie de sprijin pentru industria romaneasca”.
Pe mine ma intereseaza situatia SOCIOLOGIEI romanesti, nu industria grea…
Dvs. sunteti sociolog cu acte, ne-am vazut singura data la Congresul National de Sociologie din 2000 de la Bucuresti, asa ca as dori sa stiu ce veti face in aceasta directie…
Daca chiar sunteti interesat in aceasta directie si vreti sa puneti umarul la treaba, atunci dati-mi de stire.
Voi fi nespus de bucuros sa colaborez cu dvs.
Sociolog Dragos Panainte
decembrie 20, 2007 la 4:57 pm
se poate face o echipa care sa sugerezela niste Programe de sustinere a exporturilor romanesti prin Programe Eximbank, care ar trebui sa fie echivalentul programelor US Eximbank, MedioCredito-Italia, Coface - Frantza sau Hermes Germania. Eximbank inca nu isi indeplineste acest rol. In plus, a ales sa faca pe banca comerciala lucru pe care oricum nu-l poate face optim.
Agentiile din tarile OECD, au Programe de sustinerea a exporturilor prin acordarea unor facilitati de creditare sau garantare in vederea obtinerii de credite sau garantii ce poarta in fapt girul statului OECD respectiv; cel mai adesea ptr 85% din suma contractului respectiv de export (furnitura fiind 50-75% indigena). Restul sumei de 15% este treaba importatorului sau a bancii finantatoare si este o preconditie a obtinerii finantarii/garantarii ptr 85%.
Eximbank Romania inca nu poate face asa ceva, nu este garantata de stat si incearca in limita alocatiilor bugetare doar o eventuala subventionare partiala a dobanzilor creditelor utilizate ptr.finantare unei productii de export.
Cred a site-ul US Exim bank este cea mai buna sursa de informare cu privire la Programele ce s-ar putea pune la punct ptr. Eximbank Romania
decembrie 20, 2007 la 5:09 pm
Interesant …. nici un comentariu … oare de ce?
Poate pentru ca printre cititorii blogului dumneavoastra nu se afla vreun propritar al unei firme care face exporturi complexe de valoare mare.
decembrie 20, 2007 la 6:32 pm
Poate le spuneti si colegilor din parrtid sa mai iasa din birouri printre oameni asa cum ati facut dumneavoastra si cum ar fi normal sa se intample
decembrie 20, 2007 la 6:46 pm
@neinfectat
Mai incerc odata, poate chiar si asa teleghidat fiind, sa deschizi ochii. Vad ca ai fost “programat” sa “fertilizezi cimpul” cu un nou concept: ideile ar fi distribuite preferential si providential; cele bune dreptei, cele proaste stingii. E hilara treaba…
Vorbesti de “gropari ai valorilor romanesti” ca si cum ai fi posesorul unicului set de valori, pe care nici macar nu il definesti, sa vedem despre ce este vorba. Mai era un dictator in Romania care avea pentru noi, toti romanii, un “set de valori” si nu i-a fost bine in final.
Da, nu s-a facut reforma la timp, sunt de acord, si nu numai eu. Nici macar nu s-a facut bine, insa trebuie sa intelegem ca nu existau manuale de facut reforma, existau citeva modele, iar Romania a ales atunci unul care nu s-a dovedit a fi atit de bun pe cit s-a dorit.
Nu au venit americanii si europenii cu o armata de specialisti sa ne invete sa facem reforma. La vremea aia nici daca venea PNTCD la putere nu facea mare brinza, pentru ca nu existau oameni pregatiti, specialisti in partide. Citeste despre ce s-a intimplat sub reformistul de dreapta Yeltin in Rusia: tara a “luat-o la vale” o buna perioada de timp.
Cehoslovacia lui Havel era mult mai avansata ca Romania, la fel ca si Ungaria. Nici una din acele tari nu au avut un sistem dictatorial atit de draconic ca la noi. Influentele occidentale erau traditional mai puternice decit in Romania, deci vorbim de tari destul de diferite ca sa poti sa te gindesti la un model Havel pentru Romania.
Comunismul trebuie condamnat, dar nu de 100 ori pe zi, la toate posturile de TV si Radio, ca devenim ca fundamentalistii islamici. L-am condamnat, haideti sa ne vedem de treaba sa punem tara pe roate, stinga, centru, dreapta, altfel o sa ne condame altii pe noi, si tot asa o sa o tinem din generatie in generatie, pina o sa raminem fara “capre”. Deja au ramas cam putine…
Scoate-ti implantul si gindeste liber.
decembrie 20, 2007 la 6:56 pm
Stimate domnule Nastase (p.II),
De aceea va spuneam ca ar trebui , cel putin pentru o perioada, sa ne concentram pe explorarea unor zone in care putem performa fara mari
costuri si cheltuieli.Zone in care statul , si aici intervine doctrina social-democrata, sa aiba un oarecare control si un cuvant mai mare de spus ca pana acum, fara a supara pe viitorul presedinte al UE si fara a iesi din cuvantul viitorului prom-ministru comunitar.
Ar trebui , de pilda, sa nu renuntam la uzine cum ar fi Uzina R-jud.Brasov sau Uzina de apa Grea de la Turnu Severin care produce si apa super usoara, printre cele mai performante din lume ,cu productie vandabila 100% si pentru care exista interes de a fi inchise, un interes de alta natura decat cel comercial. Prospectiunea, explorarea si exploatarea mineralelor chiar cu continut sarac de uraniu, aur, argint si rare (titaniu, zirconiu, etc), care se gasesc raspandite din Delta Dunarii pana pe langa Borsec, Ciudanovita, Baia Mare, Stei si Crucea ,trebuie incurajata cu capital romanesc. Sovieticii au exploatat asemenea minereuri de la noi intr-o anume perioada, si intr-o asemenea masura, incat nu m-as mira sa nu mai aiba si acum niscaiva ramasite.
Exista si zone in care nu ne uitam deloc, sau aproape deloc. Exista legislatie in Romania insuficient valorificata. Cea a Parcurilkor Industriale, de exemplu. Astfel, s-ar putea amenaja , din nou cu sprijinul statului, minicentre de microproductie in vederea valorificarii inventiilor si inovatiilor romanesti. Scoala romaneasca de inventica creata la Iasi de profesorul Belousov este cea mai buna din lume. Sunt si acum inventii si inovatii care au obtinut aurul la Geneva care de-abia asteapta sa fie duse
catre alte zari , asa cum s-a intamplat cu multe altele, deja si din pacate…
Vom reveni (daca nu ne va calca tramvaiul, mai ales pe mine)…Va multumesc pentru atentie, oricum…
decembrie 20, 2007 la 7:10 pm
@Neinfectat, neinjectat si alte alea
Fiind vorba despre vastele cunostinte de care dispui, vreau totusi sa te corectez, dar fara sa te supar catusi de putin: inaintea lui Ludwig von Mises, pe la anul 600 inainte de Cristos, a scris unul Herodot precum ca societatile comuniste se vor umple de escroci, parveniti, hoti si palavragii, iar cei care vor munci vor fi din ce in ce mai putini, ceea ce va darama aceste societati.Supravietuitorii, bineinteles profitorii , parvenitii ,escrocii si palavragii vor da in continuare din gura in cadrul noii societati formate, care tot din cauza lor nu va ajunge nicaieri.
Unii vor alcatui chiar asa-zise societati civile , cu nume pompoase(ex. 3 indivizi isi vor aroga titulatura de Academici, etc)vor primi bani din gros din exterior, vor spune ca ei
vorbesc in numele poporului si vor debita prostii cu ghiotura, asortate cu indicatiile primite din strainatate, utile stapanilor lor(cozi de topor a avut tara asta multe si din cele mai vechi timpuri).Multi gura casca si slabuti la minte vor crede prostiile astora, le vor raspandi in societate si-i vor adula ca pe niste idoli.Ce sa-i faci, niciodata nu ar exista escroci, daca nu ar fi mai intai fraerii care sa-i creada…
decembrie 20, 2007 la 8:41 pm
Buna ziua si felicitari pentru informatie, eram sigur ca pe undeva mai avem cateva ramasite de industrie 100% romaneasca care se zbat sa nu moara. Si sunt sigur ca nu sunt singurii ce fac exporturi reusite.
De curiozitate am intrat pe 5 site-uri de stiri sa vad daca se mentioneaza ceva despre acest subiect si … nimic (e ora 19h33, poate mai tarziu va aparea ceva, desi ma cam indoiesc…). As vrea sa va intreb de ce nu incercati mai mult sa faceti “publicitate” si acestor tip de subiecte cu adevarat importante pentru viitorul nostru al tuturor? Va dau exemplul Frantei unde jurnalele de stiri dau adevarate informatii economice si nu doar “informatii” despre cine s-a mai dezbracat, cat si unde… Un subiect ca semnarea de contracte in valoare de 20 mld. € in timpul vizitei lui Sarkozy in China a fost prezentat mai bine de 10 minute si acest tip de stire nu este ceva neobisnuit…
Numai bine
decembrie 20, 2007 la 9:07 pm
Primul pas pe care l-as face ar fi sa ma uit in jur sa ved ce au facut alte state central si est europene, daca au facut ceva , in sensul re-industrializarii. Asta ar fi prima mea grija, sa nu reinventez roata, daca ea ruleaza bine in alta parte. Spun asta intuitiv, ca total necunoscator in ale re-industrializarii.
Un alt gind de bun simt ar fi: ar fi mai usor si mai eficient cum construiesc un cadru legislativ care sa ajute in exclusivitate proiecte romanesti, sau unul care sa permita parteneriate cu capital strain? Specialistii in economie ar trebui sa se pronunte pro si contra…
Ca un addendum la ce a spus @diogenecainele: cind tot branduiesti si rebranduiesti nu poti decit sa ai o imagine confuza, de neretinut. Probabil cel mai bun fundament al Romaniei de azi pe care s-ar putea construi un brand este imaginea rustica a tarii, cu “aromele” de mister aferente. Sigur, ne trebuie infrastructura, insa ar fi bine sa pastram aceasta trasatura de imagine definitorie, pentru ca in alte tari nu mai exita.
decembrie 20, 2007 la 9:26 pm
tardiv
cati romanashi amaratzi sunt plecatzi in cele 4 zari ca sa-si castige cu greu painea?
ca pe aici..neam paine. nexam viitor.
e tardiv.
lasati ca totusi e bine .
nu va stressati.
si, va rugam…nu stressati cumva onor parlamentul cu fro idee ca cine stie ce se isca.
poate se supara pe noi si e pakat.
ne distram asa de bine: case rapps, orban cel viteaz….
decembrie 20, 2007 la 10:50 pm
Foarte frumoase poze.
decembrie 20, 2007 la 10:53 pm
Acum as dori sa comentez citeva dintre cele pe care le cred a fi afirmatii ale doamnei Bichel catre dumneavoastra. Afirmatia ca ‘ suntem numai trei producatori in lume care facem…’ trebuie luata cu o mica doza de prudenta. Acolo unde sunt putini producatori, sunt si putini clienti (nu neaparat cantitatile sunt mici, dar clientii sunt putini); daca ar fi vorba de clienti multi, atunci va asigur ca si producatorii ar fi puzderie, indiferent nivelul tehnic. Dna Bichel are insa perfecta dreptate in privinta unor sustineri strategice a macar unor categorii de exporturi si voi exemplifica: prin 1999-2000, una dintre firmele romanesti de mare traditie a participat la o mare licitatie de echipamente electrice intr-o tara din nordul Africii; era vorba de citeva milioane de produse, adica de ocazia de a monopoliza un intreg sector din tara respectiva. Producatorul roman nu doar ca s-a prezentat la licitatie cu cel mai bun pret, dar avea si atu-ul celui mai bun raport performanta/pret. Licitatia a fost insa cistigata de germanii de la Siemens, care desi cu un pret considerabil mai mare la performante egale cu ale produsului romanesc (produs romanesc care s-a dovedit a avea in timp si o excelenta fiabilitate, a fost de fapt unul dintre putinele produse romanesti care a avut trei cereri de vinzare de licenta in strainatate), a venit cu o oferta de livrare pe credit garantat de statul german, in timp ce firma romaneasca, care incercase in zadar sa obtina sprijinul statului roman, nu putea oferi in materie de plata decit cel mult plata la 30 de zile de la livrare. Oferta germanilor de livrare in credit garantat de statul german a convenit de minune ministrului care a decis asupra cistigatorului licitatiei, fiindca nu era doar livrare pe credit, dar mai avea si o perioada de gratie de patru ani care ii permitea sa plaseze platile… pe spinarea urmatorului guvern din tara respectiva (cam ca la noi cu a 3-a treapta de majorare a pensiilor: unii se lauda, dar altii vor trebui sa plateasca grosul). Ca urmare, ministrul se putea lauda peste tot in tara lui cum a modernizat el tara, iar la plata…mai prinde-l ministru daca poti, a avut el grija sa nu mai fie acolo. Ca urmare nu trebuie uitat ca marile exporturi sunt si afaceri politice totodata, asa ca ele nu pot fi incununate de succes fara sprijinul statului.
decembrie 21, 2007 la 12:18 pm
Eu cred ca secretul succesului unei firme sta in management si in contacte.
Pe termen lung:
Creerea unei infrastructuri educationale care sa permita aparitia unor manageri performanti.
S-ar putea merge pe ideea “universitatilor de elita” la moda acum in Germania, care sa fie dotate la nivel mondial, dar numai atata timp cat si rezultatele sunt la acest nivel. Ar trebui predate mai multe ore de engleza in invatamantul mediu, chiar primar.
Pe termen mediu:
Ar trebui stimulate contactele cu lumea afacerilor pe plan international. De multe ori partenerul cel mai bun e cel pe care il cunosti.
S-ar putea incerca sprijinirea unor joint-ventures pe partea de dezvoltare cu mari firme multinationale, care au o piatza stabila. Ideea ar fi nu neaparat sa se castige multi bani din aceste colaborari, ci sa se creeze contacte. Statul ar putea defini proiecte in care sa stimuleze explicit astfel de colaborari.
Desi suna ciudat stiu sigur ca multe firme mari prefera sa colaboreze cu mici firme, sau birouri de dezvoltare cu pana la 10 angajati. Am discutat acu cativa ani cu un manager de la Sony care mi-ai spus ca ei au ajuns, dupa un studiu foarte riguros, la concluzia ca birouri de dezvoltare cu 7-10 angajati reprezinta o masa critica care da un randament maxim, mai ales cand e vorba de produse noi si inovative sau de nise foarte specializate. Din domeniul meu de activitate cunosc multe cazuri similare: Intel, Philips, SAP, Porche, s.a.m.d. In unele am fost implicat si personal. Si in acest caz ideea e ca dorintza exista de ambele parti, insa de multe nu se intalneste cererea si oferta.
Statul ar putea ajuta “facand lipeala”. Ar putea inchiria complexe de birouri in care sa concentreze astfel de birouri de dezvoltare hi-tech. Pe langa sinergia inerenta dintre ele, ar exista o concentrare mai mare unde ar putea fi invitati cu diverse prilejuri mai mult sau mai putin formale reprezentanti ai unor mari firme multinationale. S-ar putea organinza diverse seminarii urmate de party-uri care sa faciliteze contactul direct intre oameni.
In fine, s-ar putea sustine financiar acele firme care vor sa prezinte standuri la mari expozitii internationale. De multe ori costurile unui stand sunt prohibitive. Statul ar putea defini un numar de obiective strategice pentru care sa acoopere o parte (intotdeauna o parte, nu totul) din costurile cu standurile expozitionale.
Pe termen surt:
Aici as vrea sa spun ceva doar la capitolul “asa nu”. Nu cred in in mitul managerului expert adus din afara, pe multi bani. In 99% din cazurile pe care le cunosc, si cunosc destule, a fost o catastrofa.
decembrie 21, 2007 la 12:42 pm
@Draghi
Sunteti in zona IT?
Noi avem o intreprindere soft pe piata externa si mi-ar placea sa stiu daca putem face ceva schimb de experienta in zona IT.
decembrie 21, 2007 la 12:42 pm
@Draghi
Evident, in privat.
decembrie 21, 2007 la 3:44 pm
@Odin
Da, sunt o “vulpe batrana” din zona IT
Activitatea mea principala e legata de softul si aparatura pentru nevazatori, insa am proiecte si in industria auto respectiv in cea a masuratorilor industriale.
Contactati-ma la draghi@virtualarad.net . E OK pt dvs. daca ne tutuim?
decembrie 21, 2007 la 6:52 pm
@Draghi
Sigur ca e ok. O sa incep eu
Iti multumesc pentru adresa de e-mail. Am sa-ti trimit un e-mail maine. Poate schimbam si ID-uri de skype candva.
O seara buna!
decembrie 21, 2007 la 8:29 pm
Sergiu Mihalcea,
cartea ta preferata de zici ca se numeste “Dragostea in vremea holerei” e scrisa de Gabriel Garcia Marquez. Iti spuneam la tine pe blog asta, dar n-au optiunea “comentarii” …
decembrie 22, 2007 la 7:45 pm
@
anonim
Se vede dupa nickname-ul pe care l-ai ales cat de curajos esti in privinta expunerii opiniilor personale.
Ti se potrivesc de minune spusele copilariei: cine zice, ala e!
Esti un individ de extractie mocirloasa!
Dincolo de asta, pe fond, asocierea facuta de tine este corecta.
Mama mea si tatal Roxanei Bikel au lucrat cu Mihai Pacepa.
Repet ce am afirmat: ii port lui Mihai Pacepa o vie si afectuoasa amintire. Niciodata nu am crezut mizerabilele dezinformari lansate in privinta lui- care i-au atins dezastruos si pe cei care i-au fost apropiati in Romania.
Voi avea grija ca toate acele mistificari ale adevarului sa fie demontate.
Acele dezinformari care sunt (citez din postarea ta) “o imensa mocirla”- careia ii apartii, ca si stapanii tai gen Plesita, Talpes et Cie!