Despre reguli si exceptii in justitie
Unii dintre voi imi reprosau faptul ca am vorbit prea mult la Ciutacu despre dosarele mele, pornind de la ideea ca au trecut trei ani, ca s-au prafuit, ca au cazut in derizoriu… Nu este asa. Ieri, a trebuit sa merg, din nou, la tribunal, de data aceasta in dosarul in care sunt acuzat ca am dat mita o hotarare de guvern - cea prin care Melinescu a fost transformat din membru (cum fusese numit de V. Stoica) in sef . O acuzatie deliranta. Sigur insa ca si aceasta facatura a intrat sub incidenta hotararii Curtii constitutionale (de fapt a celor doua decizii - cea din 1999 si cea din 2007 -, aceasta din urma fiind data doar pentru ca si Monica Macovei sa o inteleaga pe cea din 1999!).
V-am scris aceste lucruri ca sa intelegeti ca razboiul politic-juridic continua. Echipele sunt aceleasi, tintele sunt aceleasi. E adevarat, au trecut 3 ani si se vede clar ca acuzatiile au avut doar sensul inlaturarii unui adversar politic. Merg lucrurile mai bine in Romania acum? Sigur ca raspunsul meu ar fi subiectiv.
As dori sa intelegeti si amploarea bataliilor juridice intre mine si echipa de mercenari de la DNA. Am pus pe site-ul meu doua documente juridice in care sunt explicate incidentele - in viziunea mea si a aparatorilor mei - a deciziei Curtii constitutionale asupra dosarelor mele. Echipa de “vanatori de vrajitoare” a lui Traian Basescu a crezut ca nu trebuie sa respecte nici macar aparenta de drept pentru a-si atinge obiectivul. S-au inselat.
Prin sentinta din 18 0ctombrie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis restituirea dosarului la Parchet pentru refacerea urmaririi penale si a actului de de sesizare a instantei. Sigur, o palma seroasa pentru DNA. Sigur ca au facut recurs. La sfarsit insa cineva va trebui sa raspunda pentru toate aceste abuzuri.
Va mai rog sa va notati in agenda : pe 4 noiembrie va fi aniversarea zilei de nastere a lui Traian Basescu. In urma cu doi ani, cu acea ocazie, Daniel Morar i-a facut cadou redeschiderea dosarului “Zambaccian”. Sa vedem ce cadou ii va face anul acesta.
octombrie 25, 2007 la 12:08 pm
Poate ii face cadou redeschiderea Dosarului Flota!
octombrie 25, 2007 la 12:26 pm
Cred ca i-l face cadou pe Vosganian. Bat pariu
octombrie 25, 2007 la 12:30 pm
Domnule Nastase,
Pentru ca azi am o dispozitie pentru citate, legat de hartuiala dvs. va spun ca “ceea ce nu te omoara, te face mai puternic”. Eu zic ca v-ati calit si stiti acum care sunt armele adversarilor dvs. Este total nedrept ceea ce vi se intampla si este de remarcat lipsa de solidaritate a colegilor din partid.Adica au fost numai la bine cu dvs., acum va evita din mai multe cauze (nesimtire, frica sau -mai putin- rusine ?).
Cadoul meu pentru T.B. este tot un citat, de data asta din F.Dostoevski:
” PLECAND DE LA LIBERTATE NELIMITATA SE AJUNGE LA DESPOTISMUL NELIMITAT”. Cu multa stima, Lia
octombrie 25, 2007 la 12:46 pm
Ultimele sondaje au determinat o schimbare in discursul Presedintelui PSD de la “nu ma lasa sa conduc, imi fura joystick-ul” la “vreau razbunare”. Echipa domnului Geoana nu s-au gandit ca acest cuvant “razbunare” ne trimite cu gandul la intelepciunea domnului Ion Iliescu din 2004, via vechiului proverb romanesc?
octombrie 25, 2007 la 12:51 pm
Indiferent de cauză, atunci când oamenii politici în activitate îşi ocupă mai tot timpul cu rezolvarea problemelor personale şi nu cu “bunăstarea României, cea promisă la alegeri”, este foarte trist pentru cei care nu pot face altceva decât să stea şi să aştepte.
octombrie 25, 2007 la 1:04 pm
1. Fara a fi rabin, dau dreptate ambelor parti: si lui Adrian Nastase, si companionilor de blog.
Daca ar fi fost inteligenta, conducerea partidului ar fi stiut sa fie alaturi de un lider de succes al partidului. Ar fi stiut si limita acestui suport. Din pacate, conducerea partidului nu realizeaza nici acum cat de multi dintre electorii PSD s-au indepartat de partid din considerente de morala. Multi isi spun: daca n-au stiut sa-l apere pe Nastase si pana unde sa-l apere, ce sa mai astept eu, un anonom, sa ma apere acest partid?
Este important sa se vada natura politica a acestor dosare ale lui Nastase. Este important si pentru el, si pentru noi, ceilalti. Daca nu avem motive sa fim increzatori in virtutile magistratilor romani si in sistemul justitiei, ne vom lua masuri de prevedere pentru a nu ajunge in situatii potential periculoase pentru noi. E bine sa stim ca putem fi victime ale justitiei din alte motive decat cele fortuite.
Pe de alta parte, cetatenii au mare nevoie de prezenta publica a unui lider politic capabil sa ofere alternative de politici, speranta, normalitate. Din acest punct de vedere, viitoarele prezente ale lui A. Nastase in mass-media ar trebui sa ne aduca in case speranta normalitatii, decentei si responsabilitatii. Isteria si mahalaua politica de azi ne inspaimanta pe multi…
2. Prezint scuze proprietarului blogului, dar voi iesi din tematica postului de azi.
Vraeu sa ofer cititorilor blogului adresa unei autoritati recunoscute in lume in domeniul sistemelor electorale. Cea mai cunoscuta de fapt: International Institute for Democracy and Electoral Assistance. Este o organizatie interguvernamentala, cu sediul la Stockholm. Este neutra din punct de vedere politic.
A publicat o valoroasa carte referitoare la sisteme de scrutin. O gasiti la adresa:
http://www.idea.int/publications/esd/upload/ESD_French_full_book.pdf
Este foarte buna! Argumentele sunt neutre, tehnice.
Eu am si argumente care decurg din identitatea mea politica de stanga. Evident, ele nu sunt valabile pentru cei care nu-mi impartasesc optiunile. De aceea va ofer aceasta adresa, a unui studiu NEUTRU.
Va urez tuturor o zi buna!
octombrie 25, 2007 la 1:09 pm
Ar trebui sa nu se mai pronunte numele lui Basescu de catre cei care sunt la ananghie pt ca acest fapt il face puternic in ochii electoratului..nu cred ca acest Morar va incerca sa-i faca cadou lui T.B. un alt cadou legat de anumite dosare..Morar oricum va plati pt ceea ce face acum,el nu este constient ca aceasta putere va fi schimbata mai devreme sau mai tarziu.Pai daca nu au reusit sa va infunde pana acum inseamna ca sunteti nevinovat si electoratul vede acest lucru, isi dau seama ca actuala putere incearca sa-i elimine pe adversarii cei mai puternici prin diverse manevre legate de justitie.
octombrie 25, 2007 la 1:12 pm
Cea mai buna aparare este atacul. In cazul dvs., atacul politic. Eu cred ca decat justificarile - cine a vrut si a putut sa priceapa a priceput deja - ar fi mult mai eficienta, la nivel de imagine, o inasprire a discursului anti-Basescu.
La fel cum cred ca a venit vremea unei actiuni politice menite sa dea o sansa stangii romanesti. Asta e, oricat v-ar tenta si v-ar prinde de bine politica de centru, sunteti condamnat de realitatile romanesti sa jucati pe stanga. Reveniti in teren, d-le Nastase! E lovitura cea mai buna pe care i-o puteti da Jucausului.
octombrie 25, 2007 la 1:16 pm
Discutam despre democratie, despre justitie, despre sisteme de vot, despre ideea de a fi lider, despre PSD…etc. Da, e cel mai simplu sa critici oameni, sisteme, partide, programe. Ne ducem toti in poiana lui Iocan, suntem asi in analiza politica dar intre timp uitam ca fiecare dintre noi, indiferent de functia politic, de culoare (politica si a pielii), toti, absolut, suntem cetateni cu drepturi egale intr-o tara numita Romania, mai nou membra a UE, si ca in egala masura avem si datorii! Oare daca din timpul dedicat criticilor, mai mult sau mai putin corecte si constructive, am aloca macar jumatate unor proiecte constructive, nu ar fi mai bine? La mine in oras, in Baia Mare, multi au ras cand am initiat si proiecte mici de genul “cea mai frumoasa scara de bloc”. Vedeti, asta e problema noastra, uitam ca esentialul e alcatuit din amanunte!
octombrie 25, 2007 la 1:25 pm
…as vrea sa va cred insa i-mi este f.f.f. greu…daca aveam eu dosar penal(eu, un cetatean “simplu” cum va place sa ne numiti d-voastra cetatenii “deosebiti”
se omorau cei de la inalta curte de…sa trimita dosarul inapoi la parchet???? nu cred ca i-mi ve-ti raspunde asa cum nu cred ca i-mi ve-ti spune si cat “costa ” aceasta “actiune”
cu stima un “simplu cetatean”
octombrie 25, 2007 la 1:33 pm
D-le Adrian Nastase, ce impresie v-a facut lansarea candidatilor PSD pentru europarlamentare?
Eu, unul, zambesc si nu zic nimic, gandindu-ma la prezenta dvs., in vreme ce golul din jurul lui Geoana era mai evident, poate, ca niciodata…
octombrie 25, 2007 la 1:38 pm
Domnule Adrian Nastase,
Sa comentam putin Constitutia.
O anomalie de fond introdusa cu ocazia revizuirii nelegitime si neconstitutionale din 2003 este si cea potrivit careia deciziile Curtii Constitutionale sunt general-obligatorii.
Intai, pentru ca un act de putere sa fie general-obligatoriu este necesar sa fie promulgat de catre autoritatea publica investita cu supravegherea respectarii Constitutiei, a compatibilitatii vointei exprimate de act cu vointa poporului. Aceasta autoritate publica este Presedintele Romaniei, or, in cazul unei decizii a Curtii Constitutionale, promulgarea lipseste.
Apoi, cand o parte intr-un proces ridica o exceptie de neconstitutionalitate, ea nu face altceva decat sa ceara instantei sa nu aplice norma juridica atacata pe motiv ca o dispozitie constitutionala, un principiu constitutional etc. se opun aplicarii ei - ori, mai bine zis, interzic aplicarea ei. Asa se face ca, atunci cand Curtea Constitutionala declara neconstitutionala o norma juridica, aceasta norma nu este desfiintata, nu este abrogata, ci, dupa expresia dlui prof. univ. dr. Ion Deleanu, ea este lipsita de eficacitate. Dar in clipa in care, sa zicem, cu ocazia unei viitoare revizuiri a Legii fundamentale, interdictia constitutionala dispare, norma juridica in cauza poate fi aplicata fara probleme.
Asadar, cand in fata instantei se ridica o exceptie de neconstitutionalitate, exceptie care, altfel, poate fi ridicata de insasi instanta, “litigiul” constitutional merge la un expert, care este Curtea Constitutionala. In varianta nerevizuita a Constitutiei, decizia Curtii era doar obligatorie, nu general-obligatorie, anume obligatorie doar pentru instanta; in caz de neconstitutionalitate, instanta trebuie - ori trebuia - sa ia act de aceasta expertiza si sa constate ca exista o interdictie de ordin constitutional care o impiedica sa aplice norma respectiva.
Este altfel evident ca daca intr-o cauza dedusa judecatii o norma juridica a fost declarata neconstitutionala, intr-o alta cauza in care este incidenta aceeasi norma Curtea Constitutionala nu va putea decide altfel, dar exceptia trebuie - ori trebuia - ridicata de fiecare cauza. In acest sens trebuie inteleasa aplicabilitatea ERGA OMNES a unei decizii a Curtii Constitutionale.
Vom mai avea ocazia sa vedem destule anomalii produse de revizuirea nelegitima si neconstitutionala din 2003.
Al dvs., Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 2:04 pm
Domnule Adrian Nastase,
Cu privire la textul postat de dvs. am onoarea sa va aduc la cunoastinta urmatoarele:
1. O autoritate publica, in particular Presedintele Romaniei, nu are zi de nastere. Sau, s-a nascut odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei, respectiv cu intrarea in vigoare a legii de organizare si functionare.
2. Nu dna. Monica Macovei a adoptat ordonanta de urgenta cu pricina, ci Guvernul.
3. Emiterea unei hotarari de guvern nu constituie mita - poate, in cazul de care vorbiti, acordarea unui post. Dar daca hotararea de guvern ar fi socotita mita, atunci toti membrii Guvernului vor fi expusi situatiei de a fi inculpati.
4. O acuzatie a Parchetului nu poate fi “deliranta”, ci, la o adica, nefondata, ilegala etc.
5. Constat din text ca trimiteti spre Constitutie. Dar n-ati declarat dvs., chiar aici, pe blog, ca nu doriti sa transformati blogul intr-un forum de dezbateri constitutionale?
6. Despre ce mercenari de la DNA vorbiti? Ai cui sunt?
7. Al cui “adversar politic” sunteti dvs.?
8. Daca socotiti un comportament al Parchetului, al procurorilor, un abuz, de ce nu il denuntati, de ce nu apelati la justitie? Ce inseamna “la sfarsit insa cineva va trebui sa raspunda pentru toate aceste abuzuri”? Care “sfarsit”?
Al dvs., Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 2:06 pm
Domnule Adrian Nastase,
Corectez: “sa va aduc la cunostinta”.
Al dvs., Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 2:29 pm
Oricât de îndreptăţit aţi fi sa vorbiţi despre asta, a vă face din ele tema dv de discurs nu vă slujeşte. Nu e credibil şi e şi dăunător din motive pe care nu le mai reiau. Aşa stau lucrurile într-un sistem nedrept - răul se propagă. Trebuie să acceptaţi asta şi trebuie să faceţi ceva concret ca să vă meritaţi dreptul de om de stat. Broasca râioasă e în meniu la acest mic dejun al politicii româneşti.
Utaţi de pildă un lucru concret pe care aţi putea să îl faceţi. De ce nu vă plângeţi CEDO? Cred că v-au fost încălcate suficiente drepturi printre care şi dreptul la un proces rapid şi echitabil. Cred că ar fi un gest util pentru a evita instaurarea unui stat poliţienesc în România. Depide de dv să evaluaţi şansele de succes, dar e o variantă la care trebuie să vă gândiţi. Poate ar trebui să începeţi procedurile naţionale. Este vremea ca ”Biciul lui Dumnezeu” să înveţe că există nişte limite impuse regulile de civilizaţie. Cu barbarii nu se poate juca decât dur. Jeluirile sunt inutile. Băsescu râde de ele şi calcă statul de drept în picioare. Este vremea ca printr-un verdict credibil, independent şi dezinteresat să se afle cine are dreptate şi cine nu. Plus că dacă anunţaţi aşa ceva veţi demonstra că aveţi conştiinţa curată şi din moment ce cereţi , fără tăgadă, să fiţi judecat corect.
Justiţia românească nu mai are credibilitate. Dar dacă justiţia îşi pierde pe zi ce trece credibilitatea, asta nu înseamnă că învinuiţii câştigă în această materie. Trebuie să o obţineţi credibilitate de altundeva. Pe lângă CEDO, între timp vă sugerez aşadar să vă căutaţi 1-2 teme politice şi să deveniţi, cu metodă, campionul lor. Credibilitatea astfel câştigată se va răsfrânge şi asupra a ce spuneţi despre justiţie.
octombrie 25, 2007 la 3:02 pm
@
Valeriu Mangu
Bibicule parol daca ma iubesti lasa constitutiunea si vino sa o mancam aicea in Piata Independinti cu peledeu si baselu ca sa desfiintam notiunea de cenzura prin tirbison si dop ca vaz cum combati adanc ca bine zici ca baselu n-are zi de nastere ca se magnetizeaza zilnic ca omu’si p’orma zici ca-i nou nascut asa face d’alea nefacutele
octombrie 25, 2007 la 3:24 pm
@
Adrian Nastase
Ii va face cadou dosarul “mafia alcoolului” (Remes- Alba etc)- se pregateste dosarul “Rosia Montana” (conex, avand multe personaje comune cu primul dosar mentionat).
Cu “mafia alcoolului- Alba” vor incerca sa te “agate”, initial.
Din acest motiv a fost scos “la inaintare” fostul prefect de Alba, Ioan Rus (asociabil, CEL PUTIN prin farmaciile sotiei sale, cu mafia alcoolului) pentru a clama, sus si tare, ca e “omul tau” (un neadevar cat casa!) si “te-a sustinut tot timpul” (alta minciuna sfruntata!; ar trebui sa-i aminteasca, zilnic, cineva, in ce fel a reactionat la acea debarcare mafiota din 2006!).
Translativ, ar trebui sa “te traga” dupa el (lui “indulcindu-i-se soarta”, daca reuseste sa fie convingator cand laseaza cat de apropiat ti-ar fi, vezi-Doamne).
Am postat cateva texte pe aceasta tema.
a fost furibunda, grobiana si dezordonata (ceea ce indica instalarea panicii). Deci, “calcasem pe musuroi”- pe de o parte- si, pe de alta parte, indicasem exact ce se intentioneaza cu tine, via Rus de la Alba si prin ce dosar (de data asta, unul corect ca fapte si faptuitori- in afara tentativei de a te “agata”)!
Mai ales pe forum (J.national).
Reactia (din partea “cealalta”
Nu vor reusi!
In primul rand, pentru ca nu ai nici o legatura cu mizeriile respective (l-ai si “zburat” pe Rus de la Alba, de pe scaunul de prefect, din cauza “apropierii” sale de acele zone mafiote).
In al doilea rand pentru ca pe lume mai sunt si personaje ca mine.
Nu as dori nimanui sa fie in pielea lui Rus de la Alba (dar si a anumitor “apropiati” ai acestuia care cred ca daca se ascund bine, faptele lor, din trecutul mai mult dar si mai putin indepartat, se sterg) cand voi veni cu “argumente atipice intru aparare”.
Oricum, pentru garantarea securitatii eficientei (si folosirii) informatiilor, nu le stiu doar eu.
Si nici unul dintre cei care le stiu nu e dispus sa taca.
Asa cum nu sunt deloc dispusa eu sa tac.
octombrie 25, 2007 la 3:35 pm
@
costin
Nu prea cred (ca i-l face “cadou” pe Vosganian)!
Sau, nu chiar acum- data fiind bataia lunga!
Daca ar fi asa, s-ar declansa, acum, total, razboiul “zonelor” serviciilor.
Nu uita ca Vosganian vine de la UFD.
a mai “functionat”- oarecum colateral- Virgil Magureanu (care, acum, e la PD!!!).
Prin el, s-ar ajunge, de fapt, la “sustinatorii” UFD (asta ar fi tinta).
Or, acolo, in afara de Viorel Catarama (”instelatul pe umeri”
Pentru a nu mai discuta de faptul ca, la un moment dat, sustinerea financiara (UFD) a venit de la Sorin Ovidiu Vantu!
Daca ai dreptate, inseamna ca vom vedea zburand prin aer tot felul de proiectile periculoase in sine si ca tinta (si, data fiind actuala aparteneta a lui Magureanu la PD, inseamna ca si din acest partid vor cadea cativa).
octombrie 25, 2007 la 3:37 pm
@Diogene
N-as marsa pe ideea CEDO din 4 motive:
1. Lui AN i-ar fi teama de un review al CEDO asupra unor afaceri puse bine inca la adaposul procedurilor si i-ar fi greu sa se expuna ridicolului in care s-ar plasa in fata acesteia, ca fost artizan al sistemului.
2. Ar fi un act de acceptare a faptului ca justitia cladita plenar de “social democrati” atatia amar de ani post invalmaseala din decembre esueaza lamentabil. S-ar intoarce ca un bumerang impotriva lui AN in constiinta unei
parti din electorat
3. Ar accepta ca este un simplu cetatean, ceea ce e greu de dovedit
4. Ar avea aerul unei virgine smulse dintr-un viol produs din cauza excesului de cochetarie
octombrie 25, 2007 la 3:55 pm
@ GEORGE BAN
Domnule George Ban,
Tot mai suna in cap clopoteii - lica-lica-lica; lica-lica-lica?
Similar, Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 4:01 pm
@ GEORGE BAN
Domnule George Ban,
Am uitat ceea ce era mai important: hodoronca-tronca-zdronga!…
Asisderea, Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 4:15 pm
@Casandra
Decizia de a adopta o atitudine rezervată până se rezolvă lucrurile şi decizia lui AN de a se ţine deoparte ar fi fost corectă în următoarele ipoteze
1. Justiţia nu ar fi fost atât de instrumentalizată (i.e. activitatea sa nu ar fi fost o hărţuire continuă fără speranţa unui sfârşit)
2. PSD ar fi încăput pe mâna unui gerant capabil care să nu îl ducă la sapă de lemn din punct de vedere elctoral.
Trebuie să realizăm că în acest moment justiţia este ca un cal dopat cu arsenic. Pe moment e foarte vioaie după varii hapuri televizuale, dar deja începe să fie tocată de presă pentru că lucrurile sunt groase în multe privinţe. Efectele secundare ale acestor doze se vor vedea inevitabil. După cum vad eu, cum nimeni nu iese cu nimic revoluţionar, din păcate buba va plesni probabil în ciclul electoral următor (asta dacă nu se pune la cale o gâtuire absolută a jurnalismului care, în pofida legendelor, nu a existat pe vremea lui Năstase dar se preapoate să existe pe vremea lui Băsescu, sau mai stiu eu ce mârşăvie). Dar trebuie gândit pe termen lung, performanţă totalmente străină de PSD-ul actual. Ţinerea în debara a lui Năstase se va vedea că a fost o mare eroare.
octombrie 25, 2007 la 4:47 pm
Domnule Adrian Nastase ,
In orice tara din lume exista numeroase persoane care isi pot permite sa incalce legea aproape nelimitat fara sa fie vreodata pedepsiti ! La noi insa sunt prea multi ! Pentru ca la noi sunt mult mai multi smecheri ! Puterea la noi e mult prea faramitata ! Avem legi atat de dure incat nu pot fi aplicate ! Oameni suntem, nu ? Va asigur insa ca daca 80 din faptele considerate a fi penale ar fi legiferate drept contraventii , sau cel putin daca s-ar putea distinge mai clar granita dintre contraventional si penal, va asigur ca tribunalele noastre ar avea timp sa se ocupe si de justitie !
octombrie 25, 2007 la 4:52 pm
Nu am vazut si nici n-am ascultat tot discursul lui Geoana dar mie mi-a parut surprinzator de consistent.
Argumentul sau ca romanii sa voteze stanga intrucat socialistii romani sunt mai favorabili Romaniei este destul de convingator. A pomenit despre demonstratiile antiromanesti ale dreptei occidentale.
Desi nu sunt pesedist sunt in stare sa apreciez un discurs bun. Poate ca a sfeclit-o in partea pe care nu s-a trnsmis din moment ce este atat de ridiculizat pe blog.
Din nefericire nu sunteti de stanga, nu sunteti pesedisti, sunteti numai nastasisti.
octombrie 25, 2007 la 4:54 pm
ajutooooor! daca mai aud, citesc etc expresia “vanatoare de vrajitoare” ma urc pe pereti…
octombrie 25, 2007 la 5:52 pm
@Mangu
Dupa logica dvs, subordonata unei singure idei- puterera deplina acordata unui presedinte ales de “popor”- de ce nu propuneti ca si Deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa fie promulgate, pentru a fi obligatorii, de acelasi presedinte?
Dupa 2009, cand Romania va avea un alt presedinte, ce faceti, propuneti modificarea schimbarii ??
octombrie 25, 2007 la 6:09 pm
La Ciutacu se pune link, da?
octombrie 25, 2007 la 7:02 pm
@
Draghi
“Numele” ales (parte a celui ales de tine), pentru a te identifica, aici, tine loc de ceea ce tu, in 22 octombrie, intr-un mesaj adresat mie, spuneai ca nu e doar o formula introductiva.
Draghi, am citit. Am recitit. Am o cumplita senzatie de frig.
O cumplita senzatie la gandul ca iubirea care (asa cum spunea Sandu, la un moment dat, aici, caracterizandu-ma) la mine e mai puternica decat ura la majoritatea oamenilor, nu e crezuta cand spune adevarul.
Sandu facuse enuntul la nivel de principiu.
La fel, eu.
Inainte de toate, poate ar trebui sa-ti confesez ca nu am avut deloc garantia ca ai sange sarbesc. Puteam, eventual, banui dupa nickname-ul ales. Si dupa tipul de temperament al personajului pe care il reprezinti.
Mi-ai dat “amanuntul” de bunavoie.
Ai pomenit de “sfertul de sarb” din tine.
Pe conexiunile mele atipice, “bat” in directia ca e foarte posibil- daca nu chiar cu un grad mare de probabilitate- ca dincolo de acest asa-zis amanunt sa existe un altul. Foarte important.
Daca e asa, suntem amandoi intr-o situatie dureroasa.
Incredibila.
Definind una dintre intalnirile care, teoretic, nu ar fi aparut atat de “bine conturata” nici daca ar fi fost pregatita in amanunt. Asta, pe de o parte.
Pe de alta parte, o intalnire care, cel mai probabil, din perspectiva unora, nu ar fi trebuit sa aiba loc.
Eu sunt fericita ca ne-am intalnit.
Dumnezeu le aranjeaza, totdeauna, cel mai bine, pe toate!
Draghi, am aflat ceea ce s-a intamplat, la Hotel Dorobanti (si ulterior!), la mijlocul anilor ‘70 de la cineva in care am incredere totala.
Care nu m-a tradat niciodata. Din contra.
Cel despre care tu afirmi ca a administrat injectia letala (Mihai Pacepa) nu doar ca nu a participat, dar nici nu a avut cunostinta de operatiune (va fi aflat, ulterior, dar nu acest lucru e important, cred ca suntem de acord).
Operatiunea a fost a serviciilor Armatei, iti repet.
Nici nu se putea altfel, caci Tito il cerea pe cel care facuse parte din statul major, la el, si fugise in Romania, in perioada in care noi si Iugoslavia aveam o problema reciproca! L-am numit pe Opoevici.
Poate, ar trebui sa precizez ca nu a fugit singur in Romania. Ca au mai fost cativa. Toti, intr-un fel sau altul, legati de statul major al lui Tito, in epoca plecarii lor.
Intrucat numele celorlalti nu a aparut in presa (al lui Opoevici, da) cred ca e corect sa nu le dau aici.
Oricum, problema e declicata- si, iata, inca, starneste puternice ecouri.
Draghi, cunosc in amanunt ce s-a intamplat.
Si cum au ajuns in Romania si cum a fost “scos” Opoevici si predat lui Tito.
Dupa multi ani.
Stiu despre acest om ca era atasat profund unei cauze- nu conteaza daca eu sunt de acord sau nu cu acea cauza (pentru ca, asupra acelei cauze nu ma pot pronunta- cunoscand-o teoretic, din alte povestiri) dar, mult mai important, as zice, cu tipul sau de raportare la lucruri.
Atasamentul sau profund fata de o cauza (repet, indiferent ca as fi de acord -sau nu- cu ea) e suficient pentru a ma simti, intr-un fel, atasata de el.
De ce?
Probabil, ai realizat: eu insami sunt genul de persoana atasata de cauze.
Si, acum, un element-cheie.
Copila fiind, l-am cunoscut pe Opoevici.
Pentru mine, parea teribil de inalt (de fapt, era inalt).
Ca un sarb autetic, era pasional, temperametal.
Imi placea sa ma joc cu el- amintirea mea e cum, prinzandu-ma intre mainile puternice, ma ridica sus, sus, tare sus pentru mine, ma arunca si ma prindea. Nimeni nu voia sa se joace asa cu mine- eu insami fiind o temperamentala. Toti ma tratau ca pe o papusa.
Cel care mi-a relatat totul, nu avea nici un fel de interes sa-l apere pe cel despre care tu spui ca i-a administrat injectia letala. Dimpotriva, as zice.
Tocmai asta- sau, daca vrei, si asta- ma face sa fiu sigura de faptul ca mi-a spus adevarul.
Opoevici nu a murit in Romaia.
A fost drogat (cu o injectie), i-a fost turnat alcool pe gat si pe haine- ca sa para beat la granita- suit in masina si trecut frontiera.
Tito il voia viu.
A fost executat acolo.
Iti repet: totul a fost pregatit de serviciile Armatei- cu supervizarea CC. Unde- cel mai probabil, stii- functiona Consiliul Politic al Armatei.
Dintre toti cei care au ajuns in Romania (cand au parasit “fara aviz”, cum spun eu, statul major al lui Tito, pentru a veni aici) Opoevici a fost singurul care, cand s-a schimbat politica romaneasca fata de Tito, a continuat sa-l combata.
Nu doar “verbal”, ci fiind in relatie stransa cu asa-numitul “guvern din exil” (asa mi s-a spus, asa iti repet; daca a fost o metafora, putem incerca sa o “traducem”).
De asta l-a vrut Tito.
Ceilalti, s-au “integrat”, ca sa spun asa.
Au ocupat diverse posturi, aici, unii s-au pensionat…
Mi s-a spus cate ceva despre fiecare.
Unele lucruri le-am retinut. Asa cum am retinut si unele nume.
Dar, pe Opoevici, l-am cunoscut. Repet, copila fiind.
Chiar daca as vrea, nu as putea sa-mi sterg din memorie ce am aflat despre predarea lui.
E foarte adevarat ca, dupa cate stiu, in acel moment de la mijlocul anilor ‘70, la Hotel Dorobanti, Opoevici nu era singur. Mai era inca un barbat. Dar, acela nu era atat de important pentru actiune, Tito nu se interesa de el.
Imi amintesc ca am retinut existenta acestui al doilea din presa- relatarea dintr-un cotidian central, in 1998, daca imi amintesc bine, “Evenimentul zilei”.
Era, cred, iunie cand a aparut materialul (am memoria amanuntelor).
Din cate imi amintesc, am avut impresia ca in relatarea din ziar se punea accentul tocmai pe acest al doilea.
Dar, cel care mi-a povestit- si de adevarul spuselor caruia nu am cum sa ma indoiesc- mi-a vorbit de Opoevici. El era important.
Mi-a spus numele celui care a participat, de la securitate (deci, operatiunea, care era a serviciilor Armatei, a avut o “colaborare” a securitatii). Stiu atat numele sau romanesc cat si cel “sarbesc”. Acest individ s-a “ocupat” de trecerea lui Opoevici peste granita si, daca am retinut bine, de predarea lui efectiva (”trimisilor” lui Tito).
Cel de la Securitate era “pro-Plesita”. Si, iti garantez, anti-Pacepa.
Nu stiu ce s-a intamplat cu celalalt, prezent la Hotel Dorobanti in afara lui Opoevici.
Dar, logica ma duce intr-o anumita directie.
Spui ca ai vazut, pe Internet, inainte de a fi sters, un “raport” ( raportul NU avea cum sa fie facut de Pacepa; pune-ti logic intrebarea: data fiind pozitia sa, cui ar fi dat el raportul?) in care se scria ca autorul (raportului) raporta (cum altfel?) ca i-a pus (cuiva n.A.) pistolul la tampla si l-a ucis.
Or, cum Opoevici a fost predat viu lui Tito, inseamna ca al doilea, prezent acolo, a avut acea soarta.
Daca e adevarat ca a fost impuscat cineva!
Cum, de la Securitate stiu cine a participat la operatiunea in sine (in rest, de la serviciile Armatei) iar raportul pe care l-ai vazut pe Internet era al unui securist, inseamna ca acela (al carui nume il cunosc) a procedat asa.
Oricum, gradul si pozitia sa din Securitate, la acel moment, il recomandau ca pe cineva care dadea raportul (si in scris, probabil).
Bref, inseamna ca individul din securitate care l-a predat pe Opoevici (ti-am spus cum) e totuna cu cel care l-a ucis, trangandu-i un glonte in tampla, pe celalalt prezent la Hotel Dorobanti.
Repet, daca asta e adevarat ca s-a intamplat.
Eu cunosc, clar, cu certitudine, doar soarta lui Opoevici.
Dar, daca acel asasinat a avut loc (repet, daca e adevarat, nu poate fi vorba decat de cel de al doilea, prezent acolo) logica lucrurilor duce, clar, in directia celor afirmate de mine.
Spui ca “there is something wrong in my picture”.
Nu, Draghi, e chiar asa cum am spus. Aici, nu mai e vorba de memorie afectiva, ci de memorie clara, efectiva.
Sensibil, cultivat. Da!
Draghi, eu iti vorbesc de omul pe care l-am cunoscut foarte bine.
Iti par o persoana neinstruita (desigur, totdeauna e loc de mai bine!)?
Crezi ca pot aprecia daca o alta persoana e cultivata? Mai ales daca a vorbit cu mine, daca ne-am cunoscut bine.
Crezi ca imi amintesc discutiile, sau nu?
Iti par o persioana insensibila (sau prea sensibila?)?
Crezi ca pot aprecia daca un personaj, pe care il cunosc bine, e sensibil sau nu?
Crezi ca pot aprecia daca “vibrez” ca respectivul, la anumite lucruri- care tin cert de sensibilitate?
Daca auzi pe cineva cantand “Sonata Kreutzer” la vioara, crezi sau nu ca respectivul cunoaste tainele instrumentului si e un rafinat al muzicii- fie si pentru ca a ales o asemenea piesa, deloc la indemana profanilor?
Te voi soca, poate.
Nu, eu nu i-am cunoscut familia.
Stiam ca are o fiica.
Ii stiam numele. Atat. Nu stiu sa o fi intalnit vreodata- sau, daca s-a intamplat sa fim in acelasi loc, nu am identificat-o.
Stiu sigur, insa, ca in cele cateva luni cat a mai trait dupa plecarea lui Miihai pacepa, mama mea s-a zbatut sa ii determine pe “unii” sa nu confiste biblioteca- pentru a-i ramane fiicei.
Logic, asta ar trebui sa insemne- cel putin teoretic- ca mama ii cunostea familia. Stiu ca s-a implicat total, atunci.
Stiu ca vedeam in ochi mamei mele o suferinta- vorbind despre fiica lui si despre cum incearca sa salveze, biblioteca, pentru ea- similara celei din momentele in care suferea pentru mine.
Nu a reusit.
Stiu de la ea ca unicul lucru care i se promisese a fost ca ii vor fi lasate cartile legate de arta.
Nu stiu daca a fost asa, daca si-au respectat aceasta promisiune.
Mama, draga de ea, s-a dus in 7 noimebrie 1978.
Ceea ce ai scris tu despre “micul favor” care i s-ar fi putut face, legat de mine, e cutremurator.
In acest caz, Draghi, lucrurile sunt foarte complicate cu el si inseamna ca a suferit cumplit, acolo.
Stii de ce?
Daca i s-a facut, cu adevarat, “acest favor” (nu intelege ca asa cred, dar, pentru a demonstra un lucru, pornesc de la o ipoteza- admit spusele tale ca pe o ipoteza de lucru) inseamna ca m-au lasat “prada” celor de aici.
Or, el stia bine ce inseamna asta.
Draghi, as putea incepe sa am sentimente de culpabilitate. Nu e bine deloc.
Iti si spun de ce as putea incepe sa am acele sentimente.
Daca e asa cum sugerezi tu (plus ceea ce ai spus direct) inseamna ca, indirect, din vina mea, se vor fi intamplat multe.
Dupa 1978. Legatura, sigur o poti face singur.
Nu stiu despre ce ar putea fi vorba dar, asa cum bine ai precizat, nici acolo nu sunt ingeri.
Draghi, iti pun o intrebare- eu chiar am o cumplita durere in suflet, acum, si sub nici o forma nu as putea vedea lucrurile limpede.
Poti identifica, intre 1983-1989 lucruri petrecute in Romania si care, intr-un fel sau altul, ar putea fi legate de el (dar pe care eu sub nici o forma, asa cum il cunosc, nu as putea crede ca le-ar fi putut determina- in care, asa cum il cunosc, si il cunosc foarte bine, STIU ca nu s-ar fi implicat vreodata)?
Poate am fost prea “invaluitoare”.
Te rog, incearca sa inteleg ce vreau sa spun. Mi-e tare, tare greu!
Totusi, iti dau un detaliu.
Incepand cu decembrie 1983 si pana in 1989 (inclusiv) viata mea a fost de cosmar.
Eram foarte tanara- si eram tratata ca un “dusman social” (la propriu!).
Pretextandu-se ca as fi incalcat (citez dintr-o lege speciala, care se aplica prioritar fata de Codul muncii) “etica si echitatea socialista”, am fost obligata de situatie sa descarc marfuri, pe o rampa inghetata (erau multe grade sub zero acolo). Am ajuns acolo venita dintr-o lume a muzicii, a literaturii. O lume in care prima spiritul.
Nu vreau sa povestesc ce s-a intamplat acolo.
Sigur ca sunt si aspecte care pot fi tratate cu ironie dar, in general, mi-e greu si acum sa-mi amintesc. Inca nu pot strabate, cu gandul , acel infern.
Am rezistat.
Cand am spus ca nu era zi sa nu ma gandesc la erl, cu iubiire, nu am exagerat. MI s-a vorbit deseori (la cadre si nu numai) despr “trecutul mamei mele”. Cu ranjete. Cu precizari :”sa vezi ce-o sa-ti mai foloseasca acum franceza si engleza ta, facultatile si cartile citite”.
Altadata, seful de depozit a venit pe rampa si le-a spus celorlalti (noroc ca acei oamei simpli, care in mare parte nu stiau sa scrie si sa citeasca, m-au indragit nespus; cand mi-au vazut mainile, m-au dat la o parte si au descarcat in locul meu- tot ce puteau face mai mult era sa-mi puna cartoane sub talpi, sa nu inghet, si cate o suba pe umeri; mie, nu mi se daduse una; imi amintesc de ei cu o recunostinta nespusa, Draghi):
“Uitati-va la asta, isi bate joc de noi ca are facultati si stie limbi straine”. Spre norocul meu, oamenii aceia simpli si tare aspri, ma indragisera. Altfel, as fi avut, in acel camp, departe de centru, o soarta dura.
In 1989, absolvisem deja doua facultati (am fost totdeauna o invingatoare, sub o forma sau alta).
Tot in acel loc ma tineau.
Tatal meu venea, seara de seara, sa ma ia de acolo.
Daca e adevarat ca nu am avut “mai mult noroc”, cum cred eu, si tu ai dreptate si ca, de fapt a fost un “favor” care i s-a facut, inseamna ca stia, in principiu, ce mi se intampla.
Si ca, urmatorul pas ar fi fost “reuntarea la favor”.
Dar nu, nu cred asta!
Pur si simplu, am avut mai mult noroc, Draghi!
Am avut noroc sa traiesc si sa il port in suflet ca pe un punct luminos al existentei mele, ca pe un reper.
Am avut noroc sa nu ma mutilez sufleteste.
Draghi, e vorba de un om pe care il iubesc! Eu nu iubesc decat binele. Inseamna ca el e asa!
octombrie 25, 2007 la 7:09 pm
In seara asta, la lansarea bucuresteana a candidatilor PSD pentru Parlamentul European, Traian Basescu mustaceste ca un motan invitat la oala cu smantana. Sta in primul rand, pe scena. Mircea se intoarce frecvent cu fata la el si cu dosul la partidul din sala.
Idiotii de “lideri” l-au invitat la lansare in aceasta dupa-amiaza ( chipurile Marean a comis-o! ), oferindu-i cel putin doua cadouri:
1. Il spala de acuzatia ca sustine doar candidatii PD;
2. Electorii PSD, scarbiti de geniile din conducere, nici macar nu se vor mai deranja sa voteze.
Cine castiga?
Nu mai e de stat, omizile din conducerea PSD chiar distrug acest partid.
octombrie 25, 2007 la 7:14 pm
Am pneumonie. Ca să-l parafrazez pe Andi Andrieş, “doctorul mi-a zis că aa-am!”. Nu-mi trebuie, dar asta este. Pe OTV, televiziunea interzisă pe vremea guvernării Dumneavoastră, se difuzează, în direct, lansarea candidaţilor pentru europarlamentare, ai PSD. Este prezent şi Traian Băsescu, invitat de Mircea Geoană.
Chiar şi Adrian Vanghelie, l-a salutat “în mod deosebit, pe Adrian Năstase”. Am apreciat.
Lapte şi miere, să aducem “prostimea” la vot.
Este clar, singura noastră speranţă de demnitate, a noastră celor cu adevărat de stânga, nu a celor baricadaţi după conturi şi căsoane - cum se zice în Banat - este Ion Iliescu. Mă rog să-i dea Dumnezeu al meu sănătate, poate va reuşi să ne scoată la vedere un adevărat lider de stânga.
V-am anunţat că am pneumonie, ca să puteţi să mă acuzaţi că halucinez. Din păcate, sunt dezolant - inclusiv pentru mine -, de lucidă…
octombrie 25, 2007 la 7:20 pm
Aya,
încep să cred că nu citeşti. Nu te lasă orbită. Ioan Rus a fost ministru de interne, ce naiba?! Sigur, poate fi o strategie. Să-l urci pe un ins suspect mai sus să vezi ce face. În fine, Ioan Rus a fost prefect de Alba şi p-ormă Ministru de Interne, crede-mă, că ştiu ce vorbesc. Adrian Năstase, ca orice mare om politic, a fost şi el, presat şi manevrat de grupuri de interese. Doar că nu a reuşit să le mulţumească pe toate şi era prea inteligent, pe gustul lor. Aşa că au ales acestă paiaţă.
octombrie 25, 2007 la 7:25 pm
“nu te lăsa”, rectific
octombrie 25, 2007 la 7:27 pm
@ RADOI
Domnule Radoi,
Dar chiar asa si este: sentintele, deciziile, hotararile judecatoresti, in particular cele ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se pun (astazi) in executare de catre Presedintele Romaniei, prin substitutul sau care este executorul judecatoreasc, ceea ce nu inseamna altceva decat promulgarea.
In alta ordine de idei, nu identificati neaparat autoritatea publica intitulata Presedintele Romaniei cu omul care executa atributiile ce caracterizeaza functia - pe blog am mai discutat, cred, cu dl. Bibliotecaru acest lucru.
Al dvs., Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 7:28 pm
@
Draghi
Voi scrie cartea.
Si, ti-o voi da.
Cu autograf (si dedicatie).
Cu drag,
Aya
octombrie 25, 2007 la 7:30 pm
@Literatul
Eu personal sunt de stânga şi cred că la fel sunt şi alţii. În acest moment pe TV Basescu face pe agentul electoral al lui Geoană (de fapt e invers dar asta nu o pricepe Geoană). Asistăm la încercarea de castrare politică a PSD şi transformare într-un partid docil, un soi de Front al Unităţii Socialiste strâns unit şi el în jurul liderului iubit. Cel mai important lucru pentru social-democraţi este că nu s-au făcut niciodată complice la tot felul de caudillo.
În acest moment Geoană e un stângist butaforic şi un soi de farseur politic ca şi personajul căruia îi slujeşte ca decor şi de la care speră să mulgă complice nişte popularitate. Îi urez lui Geoană să trăiască două săptămâni cu un milion. Desigur, poţi înţelege şi pe cale intelectuală de ce e bine să fii de stânga, dar în mod manifest Geoană nu e capabil de aşa ceva.
octombrie 25, 2007 la 7:46 pm
@Literatul
Încă o două chestii.
1.În acest moment baronii şi alte specii de lichele sunt de partea lui Geoană iar oamenii de stânga autentici sunt oriunde vreţi, înclusiv în jurul lui Năstase.
2. Argumentul geonist e slab. Din ce prejudecăţi sau adevăruri clare şi distincte se alimentează, ce pasiuni mobilizează?
octombrie 25, 2007 la 8:00 pm
draga Adriane
(respectul pe care ti-l port m-ar obliga sa iti vorbesc la persoana a II-a plural dar, la adapostul anonimatului pe care ti-l da net-ul, prefer adresarea directa pentru ca este capabila sa elimine barierele mentale)
de foarte multe ori am vrut sa-ti scriu, dar, din varii motive m-am abtinut. intre altele, eram curios sa vad daca vei fi consecvent si sincer in acest blog sau postarile tale sunt o forma de campanie electorala. si altii si-au pus aceasta intrebare. nu stiu ce raspuns au gasit ei, dar, in ceea ce ma priveste, cred ca blogareala a inceput sa te seduca si o faci dincolo de interesele de comunicare publica firesti pentru un om politic.
in timp ce sciu, vad pe Realitatea tv, cum Geoana te saluta cu respect si iti multumeste!!! ce l-o fi apucat pe Geoana de te-a bagat in seama, dupa ce s-a purtat abominabil cu tine? sa fie oare spaima ca se “apropie funia de par”? dar sa-l lasam pe Geoana. va disparea in istorie ca multi altii care au populat cu umbra scena politica romaneasca.
sa revin la bloggerul Adrian Nastase. dar nu la Adrian Nastase, bloggerul si editorialistul talentat. dintr-astia avem destui in Romania! ma adresez lui Adrian Nastase, fost Prim Ministru al Romaniei, fost presedinte al unui partid foarte important, un tip care, la un moment dat, promitea sa se manifeste ca un mare om politic, capabil sa ofere Romaniei o tinta din secolul XXI si, cine stie, sa mobilizeze acele energii creatoare consistente ale romanilor.
toti stim cate patimi ai indurat dupa 2004. unele ti le-ai facut tu, cu mana ta, in anii dinainte, altele ti-au fost coapte de altii, dusmani si “prieteni” politici. dar nu despre asta vreau sa-ti vorbesc. sunt convins ca ti-ai analizat singur si cu temeinicie situatia, iar raspunsurile si solutiile vor veni la timpul potrivit.
problema mea este alta! stand tu de prea multa vreme ghemuit in transee, incepi sa nu mai vezi campul de batalie! atat pe blogul tau cat si in majoritatea aparitiilor televizate ai inceput sa te cantonezi in sfera faptelor marunte, dai prea multe explicatii, te lamentezi prea adesea… tot luptandu-te cu ei, ai coborat de-a binelea la nivelul copoilor aflati pe urmele tale. dupa cum ai vazut, nu ai nici o sansa sa manuiesti cu succes armele lui Basescu si altor trecatori prin viata noastra. te vei risipi definitiv daca vei ramane pe terenul lui Basescu, Geoana, Becali…
lasa-i in plata Domnului si ridica-te la nivelul care te-a consacrat. uita-i si invata din nou sa zbori! romanii au nevoie de tine, ca si de alti oameni cu viziune politica, pentru a le oferi idealuri de implinit, modele de viata de urmat, sperante de imbratisat.
chinezii au un proverb care imi place tare mult: “cand nu stii unde vrei sa ajungi, nu conteaza pe unde mergi”. asta este societatea romaneasca a acestor ultimi ani, pare sa nu stie care ii este tinta. iar ocupantii locurilor din fata, in frunte cu Basescu, Tariceanu, Geoana, nu vor fi capabili in veci sa le arate unde ar trebui sa-si propuna sa ajunga.
iarta-ma, m-au luat vorbele si imi labartez mesajul, riscand sa nu ma fac inteles.
ce vreau eu de la tine. mai precis, ce-as dori eu de la un om ca tine?
as vrea ca pe blogul tau, sau in orice alta parte, sa amorsezi o dezbatere serioasa, in care sa fie tentati a se angrena si alti oameni cu cuvantul greu, despre cate o tema cu adevarat importanta pentru neamul asta. spre exemplu in ce consta decalajul de modernitate dintre societatea romaneasca si societatea vest europeana si cum am putea acoperi acest decalaj. sau, cum am putea profita concret, la nivel de proiect, de banii Uniuni Europene. sau cum am putea dezvolta sectoare bazate pe cunoastere ale economiei romaneesti. etc., etc.
nu vreau sa recitesc acest mesaj, pentru ca mi-e teama ca il voi sterge. probabil nu am fost foarte coerent, dar sutn convins ca ai priceput ce vrea sa spun.
in timpul asta, pe ecranul Realitatii curg penibil imaginile cu Basescu dand mana cu Geoana si Vanghelie la ceremonia de lansare a candidatilor PSD pentru Parlamentul European. auzi, Basescu si Vanghelie asociati cu PE !?
la revedre si succes
octombrie 25, 2007 la 8:03 pm
@Odin
1. Nu îmi dau seama cât anume chestiunile procedurale invocate pot conta pentru că nu sunt avocat. De aia am formulat rezerva de a vedea înainte care sunt şansele. Unde ştiu ştiu, unde nu ştiu nu ştiu iar aici repet, nu ştiu. Oricum faptul că au mai făcut o greşeală nu îi scuză ci îi acuză. Oricum orice abuz trebuie adresat în justiţie iar dacă statul nu oferă satisfacţie petentului , CEDO trebuie să o facă.
2. Reforma portocalie a anulat anumite garanţii cu privire la independenţa justiţiei. Oricum PSD-ul a admis că nu a făcut totul în materie de reformă judiciară.
3. Wow ce lovitură de imagine. În sfârşit poporul ar putea empatiza cu el.
4. Literatul scrie măscări mai bine.
octombrie 25, 2007 la 8:31 pm
Fara nici o legatura cu subiectul…
Scarboasa mascarada celor 2 partide de la “putere” (PD) si din “opozitie” (PSD). PD-ul e si-si. On/off.
Daca vreun roman, subliniez cuvantul roman, mai crede ca aceste cutre pot sa-i aduca altceva decat necazuri, atunci isi merita soarta.
octombrie 25, 2007 la 9:15 pm
@Diogene
1. Perfect logic-procedural.
2, 3. M-ati lasat fara replica. Sunteti sincer sau va exorcizati porniri sincer eretice in relatie cu convingerilor dvs intim politice, afirmand contrariul? Nu pot sa ma gandesc ca sunteti sincer in ceea ce spuneti. Ar fi lipsit de rafinamentul de care probabil sunteti capabil.
4. Literatul are in mod sigur slova cinica. Eu il apreciez. Imi exprim doar parerile, recunosc, licentios pentru orice ureche de stanga. Imi cer scuze sensibilitatii dvs.
octombrie 25, 2007 la 9:17 pm
Stimate domnule Nastase,
sa inteleg ca v-ati pierdut increderea in Justitie ? Nu sunteti singurul.
Pe vremea cand erati prim-ministru,ati adoptat legea 10. Aveti idee ca drame ati produs? Personal cumparasem un apartament in 1996 de la fosta chiriasa care il luase de la stat( vandut conform L.61/1990). Totul OK pana in 2002 cand am fost dati in judecata de niste “mostenitori” cu L 10. Concluzia: ne-au fost anulate contractele de v-c, si aia au drept de proprietate asupra 1/2 din apartament; acum incearca, printr-un proces cu Primaria sa ia si restul; plus alt proces cu noi pt. bani de chirie 300 E pe luna, cica prejudiciu. In concluzie noi suntem acum si fara banii platiti, si fara apartament. Toata lumea a spus ca avem dreptate, dar, cica, in spatele procesului erau persoane influente. Specialistii in domeniu mi-au spus ca am avut”ghinion”. Iertati-ma ,dar imi vine greu sa simpatizez cu situatia Dv., cand mi s-a confiscat proprietatea in anul 2006, in urma unei legi de care sunteti responsabil. Asemenea efecte ar trebui sa va dea adevaratele cosmaruri, si nu DNA-ul, pe care sunt convinsa ca il veti invinge.Personal nu mai dau 2 bani pe justitia din Romania.
Alexis
octombrie 25, 2007 la 9:18 pm
Domnule Adrian Nastase,
Am citit documentele la care faceti trimitere in text. Intrebarile din “Opinia legala” sunt pertinente, chiar fundamentale. Dupa cum ati observat, am intrerupt comentariul meu la Decizia nr. 665/2007 a Curtii Constitutionale, din motivul expus pe blog; raspunsurile erau in episoadele urmatoare, fara sa se inteleaga de aici ca as infirma neaparat raspunsurile gasite de autorul “Opiniei”, dupa cum asta nu inseamna nici ca as fi de acord cu ele. Chestiunea in dezbatere are, altfel, o solutie limpede ca lumina zilei, dar aceasta nu poate fi cel mai adesea vazuta fiindca este prea aproape ori este ignorata pe motiv ca este dezarmant de simpla si adevarata. Mai ganditi-va, mai consultati specialisti; poate o gasiti.
Al dvs., Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 9:42 pm
Domnule Adrian Nastase,
Post scriptum.
Ati declarat candva pe blog ca tineti seama de sugestiile mele doar cand sunteti bine dispus. Mai vin cu una: tineti seama de ele si cand nu sunteti.
Al dvs., Valeriu Mangu
octombrie 25, 2007 la 10:20 pm
Cateva impresii despre ceea ce am vazut in aceasta seara, in transmisiunea de la lansarea PSD de la Romexpo: un discurs excelent - Corina Cretu. Prima femeie cu adevarate aptitudini de lider politic, la noi. (Nu-mi spuneti, va rog, nimic de cateaua Mona). Foarte bune luarile de cuvant ale lui Severin şi Vanghelie, fiecare pe limba lui. Extrem de dezlanati si neconvingatori Geoana si Corlatean. N-am vazut cuvantul lui Iliescu - televiziunile noastre au avut alte subiecte mai importante.
Sunt curios daca solidaritatea din aceasta seara se va prelungi dincolo de marginile acestei campanii electorale sau daca e doar de fatada/de moment?
octombrie 25, 2007 la 11:08 pm
Domnule Adrian Nastase,
Sunt sigur ca urmeaza o postare a dumneavoastra pe tema: Prezenta lui Basescu la intalnirea P.S.D.
Totusi, va rog sa comentati acest eveniment. Care credeti ca au fost motivele invitarii lui Basescu si motivele pentru care el a “onorat” invitatia? Ce trebuie sa fi simtit Geoana in momentele acelea? Dumneavoastra cum l-ati perceput?
Din cate inteleg, cred ca a fost un gest de mare inteligenta politica, din partea lui Basescu, faptul ca a venit “in barlogul lupului”.
Poate ne lamuriti in legatura cu substratul prezentei sale.
Va multumesc!
octombrie 25, 2007 la 11:08 pm
Am trait sa o vad si pe asta ! Basescu vorbind in casa PSD dupa o regie bine pusa la punct de Geoana in care seful statului si-a batut joc de PSD , a umilit membrii PSD din teritoriu si a confuzat electoratul PSD. Daca e i regie pusa la punct de Geoana e clar ca omul e pus sa va distruga iar ceilalti papagali din conducere ca sa nu le spun mai rau stateau ca maimutele si aplaudau se mai si ridicau in picioare si se foiau care mai de care sa dea mana cu basescu. Imi venea sa acopar ecranul cu voma si imi cer scuze pt limbaj dar asta e realitatea. INCREDIBIL! Cum ati putut sta ca mumiile in sala aia sa auziti cum face misto de voi si cum jigneste presedintele de onoare al PSD fara sa-l luati cu rosii de acolo?
Domne daca nu aveti creiere care sa conduca partidul ala sau daca vreti sfaturi politice inainte de astfel de actiuni intrati pe bloguri si va spunem noi plebea ce si cum. Pana acum il credeam pe Geoana prostanac dar constat ca el isi face doar treaba , prostanaci sunt cei din conducerea PSD care ori se lasa dusi de nas ori sunt complici la distrugerea partidului. Pe cuvantul meu atata cretinism politic nu am crezut, conducerea PSD s-a rupt de tot de mase e in stratosfera, iar cei care acum nu sunteti in conducere aveti vina ca sunteti extrem de pasivi. Pt multi PSD de acum inainte inseamna numai o anexa a PD si un instrument al lui BAsescu si daca nimic nu se va schimba in PSd sigur se vor schimba optiunile electoratului PSD ala care a mai ramas dupa batjocura incasata azi, ceva care era de neconceput acum 3 ani. Slabi , slabi isi bate asta joc de toate partidele cum vrea chiar asa un singur om reuseste sa umileasca un parlament intreg si cel mai mare partid de opozitie.
Halal!
PS Interesanta dezbaterea de la Titulescu , lume multa dar prea multi octogenari dar mai bine asa decat Cioroieni. Domnule Nastase mi-a placut cravata dvs aveti gusturi, un roz placut si daca nu ma insel era matase de buna calitate. De la ce magazin le cumparati?
octombrie 25, 2007 la 11:28 pm
@misterb
Mie nu mi-a placut cravata roz a lui Adrian Nastase. Prea semana cu cele ale lui Tariceanu de prin 2005.
octombrie 25, 2007 la 11:49 pm
@G. Savitsky
Sunt doi Ioan Rus in PSD: unul e de la Cluj si a fost ministru de interne, altul e din Alba si a fost prefect.
octombrie 25, 2007 la 11:49 pm
PSD = Pueril Stupid Deprimant
http://www.hotnews.ro/gallery/poza2_1427.jpg
No comment, imaginea vorbeste de la sine.
octombrie 26, 2007 la 12:00 am
@misterb:
Iti inteleg si iti impartasesc revolta. Sunt sigur ca multi simpatizanti PSD au simtit la fel, la fel cum sunt convins ca seamana confuzie in randurile unui electorat tot mai redus si tot mai derutat si dezamagit o asemenea descindere a pedagogului in clasa mai slaba, care are nevoie de o incurajare si de o amenintare cu absenta de la balul liceului vreo 2-3 legislaturi de acum inainte. Prima mea impresie, ascultand cuvantul Prostanacului, apoi al Piratului fara flota a fost ca in tara asta politica a ajuns apanajul oamenilor neseriosi. Doi saltimbanci, convinsi ca sunt credibili si demni de a fi luati in serios, se produceau de zor.
Dar nu trece cu vederea reactia de solidaritate a salii cu Ion Iliescu, atunci cand a fost atacat cu mineriada. La fel cum, repet ce spuneam mai sus, au lasat impresie buna Adrian Severin si Corina Cretu. Ar fi pacat ca PSD sa faca scor mic, cata vreme are asemenea candidati plus altii ca Mircea Pascu.
Din pacate, ei se pierd pe lista pt PE printre asistentele lui Vanghelie si Hrebenciuc, fiicele lui Sarbu, Predescu si Dumitrache sau nevasta unui baronet de Vaslui. Inteleg acum de ce n-a incaput Puscas… Indiferent de cine va conduce partidul, poporul pesedist nu mai inghite cumetriile, succesiunile in interiorul clanurilor si, in general, cocotarea nulitatilor “cu nume” la varful unui partid care nu are alta sansa decat de a fi de stanga. Dar nu cu asemenea pitifelnici, care accepta mustrarea pedagogului Basescu. Poporul PSD, cum frumos zice Oprescu, a aratat ca stie sa reactioneze cand ii sunt atacate reperele. Lovirea lui Iliescu are efect de bumerang.
octombrie 26, 2007 la 12:17 am
@G. Savitsky
Sunt doi Ioan Rus in PSD: unul e din Cluj si a fost ministru de interne, altul e din Alba si a fost prefect.
octombrie 26, 2007 la 3:21 am
Intrebarea mea nu se adreseaza lui Adrian Nastase. Nu vreau sa-l pun intr-o situatia de a adresa direct probleme interne de partid in start de campanie electorala. Cu toate astea, PSD va trebui sa raspunda cat de curand la ea, daca cei dinlauntrul sau au de gand sa valorifice potentialul oferit de acest partid:
Pe cand o intoarcere la locul potrivit, in cor, pentru cei care exceleaza cu tonurile false in postura de solisti si dirijor?
Sunt sigur ca exista un loc, in liniile 3 si 4 ale partidului si pentru un Geoana si pentru un Corlatean, si pentru altii care au ars repede etapele ajungand direct la “nivelul propriu de incompetenta”, ca sa citez o celebra lege a lui Murphy.
Ansamblul muzical ar fi, in acest moment perfect daca:
1. Dirijorul nu s-ar fi pierdut undeva, in randurile din spate ale corului;
2. Tipul de la pupitru ar inceta sa dea inutil din bagheta si ar incepe sa se intrebe de ce se rade in sala pe infundate;
3. Toata lumea ar avea in fata aceeasi partitura.
Pana atunci, sa nu mire pe nimeni ca publicul, dezorientat de cacofonia de pe scena, are sa mearga sa asculte alte muzici!
octombrie 26, 2007 la 3:42 am
@Horia: Ma tem ca faptul pe care l-ai semnalat tu astazi, anume trunchierea mesajului PSD si neacoperirea cu buna stiinta a unor vectori de imagine ai partidului va deveni leitmotiv al actiunii unei bune parti din Mass-media traditionale in aceasta campanie.
Noroc cu faptul ca new-media sunt mai greu de controlat. Si aici e rolul pe care sper ca veti sti sa vi-l asumati voi, bloggerii profesionisti.
In epoca de piatra a democratiei post-decembriste, un slogan care il viza pe Ion Iliescu suna in felul urmator: “Ati mintit poporul, cu televizorul!”
PSD, cu alte cuvinte, a fost perceput dintotdeauna, chiar si de adversari, ca fiind in fata si in materie de profesionisti ai utilizarii audio-vizualului, ca instrument de comunicare politica. Iar atunci cand nu a mai reusit sa fie in fata, a fost singura data cand a pierdut cu adevarat un scrutin: 1996. Unora le va fi suficient un foarte rand pentru a-si aminti totul: “Buna Seara, sunt Andreea Esca si va prezint Stirile Pro-TV”.
Ei bine, daca o televiziune e relativ usor de controlat, in momentul in care ai acces la robinetul sau de finantare, cateva sute de bloggeri dedicati informarii, adevarului si cititorului-alegator, pun probleme mult mai dificile.
Va urez succes, veti avea o misiune grea dar cu siguranta nu imposibila!
octombrie 26, 2007 la 4:07 am
@Adrian Nastase: Cu privire la ultima aparitie televizata, mi-am exprimat la locul potrivit parerea, pe care mi-o mentin. In conditiile in care cu siguranta nu veti fi rasfatat de media cu timpi de antena generosi, chiar cred ca e intr-adevar momentul sa ii lasati pe baietii care au interese, pe de o parte si pe avocatii domniei voastre de cealalta, sa se ocupe de tema dosarelor pe larg.
Acum e nevoie de un Nastase care sa foloseasca fiecare minutel pe sticla si fiecare intrebare a interlocutorului pentru a arata un lucru care, de vreo trei ani incoace nu e defel evident, datorita prestatiei substandard a celor care si-au lipit eticheta de sef in frunte si cred ca au si ajuns oameni politici cu ocazia asta: PSD are oameni, are oferta, are proiecte, are mesaj.
Cei care va citesc blogul sau va cunosc personal inteleg ca aveti o activitate bogata si ca ea e, in mare masura, dedicata viitorului Stangii politice din Romania. Dar, cu toata afluenta de vizitatori pe blog, cati dintr-acestia exista, raportat la numarul celor care pierd ore in sir pe zi, in fata televizorului?
Aceia au si ei dreptul sa stie despre Adrian Nastase, ori despre PSD, ca nu se ocupa in principal cu demontarea dosarelor si acuzelor sau cu aranjamentele si faulturile intre coechipieri. Au si ei dreptul sa afle ca se poate face politica in Romania si pentru Romania si altfel decat i-a obisnuit realitatea din ultimii 3 ani iar PSD are inca oameni care chiar fac astfel de politica.
Iar dumneavoastra aveti obligatia sa le respectati acest drept. Beneficiile sigur nu le vor resimti doar ei!
octombrie 26, 2007 la 7:27 am
Apropo de cravate, lui Adrian Nastase ii sta foarte bine cu cravatele albastru intens, ii scot in evidenta maturitatea si prestanta naturala. Cravatele roz merg la un fotomodel ca Tariceanu, care a ajuns la a patra nevasta. Vorba expertului de fashion si imobiliar Becali, cravatele roz sunt neserioase la un prim-ministru. Albastrul ofera acel sentiment de calm, stabilitate, echilibru, asociat indeobste cu PSD, cel putin in campania din 2004.
Acum observ ca se prefera nuantele de rosu comunist. Ma rog, chestie de trend.
Si acum, ca se ne amuzam: cum credeti ca i-ar lui Adrian Nastase cu o cravata portocalie? Nu e asa ca e o contradictie in termeni? Sa traim si mai bine!
octombrie 26, 2007 la 8:07 am
@Mangu,
Ca sa declansezi tu un proces trebuie sa ai dreptate, caci altfel iti aduci tu acuzatorul in justitie. De ce atatia care urla prin presa: calomnie! etc nu se sduc in fata justitiei ?Pentruc daca ceva nu este calomnie dar ar trebui sa fie neadevarata fiind respectiva acuza devine infractiune ptr asa zisul calomniat si in sala de judecata se afla si un procuror.
octombrie 26, 2007 la 8:14 am
A murit marele fotbalist Nicolae Dobrin ! Dumnezeu sa-l odihneasca !
El poate este adevaratul rege al fotbalului alaturi de un Balaci si Oblemenco. Hagi ca sa fie rege nu e suficient sa aibe talent si fite ci trebuie sa aibe si caracter. Din pacate golul superb marcat in meciul cu Columbia este estompat de scuipaturile si circul de pe teren la apusul carierei sale care pana si pt turci a fost prea mult si de complotul impotriva antrenorului nationalei romaniei, complot crae ne-a vitregit de o calificare doar pt capriciile unui jucator dispensabil de altfel.
octombrie 26, 2007 la 9:12 am
Sunt intru-totul de acord cu ceea ce a spus misterb, doar cu un singur amendament, Geoana e pur si simplu prostanac, nu e pus de nimeni sa distruga PSD-ul, fiindca pt asta iti trebuie multa minte, iar geoana e un naiv,un prostut care face politica vrand sa imite stilul americanesc, adica este o forma fara fond…cand il mai vad si pe copilashul ala nevinovat care raspunde la numele de Corlatean, imi dau seama cat de multe alegeri proaste ati facut, aducand direct in fruntea partidului oameni de mucava…asta e marea ta greseala domnule Nastase, pe care acum TREBUIE cumva s-o repari…o idee ar fi sa pui umarul la debarcarea penibilului de Geoana , in care aveam incredere ca se va destepta cu timpul, dar dupa parerea mea e un caz fara sperante…apoi sa puneti un om bataios care sa apere partidul de oricine il va ataca si care sa poata impaca tendintele din partid
octombrie 26, 2007 la 9:40 am
In legatură cu evenimentul de ieri, eu i-aş spune asta lui Geoană:
http://diogenecainele.wordpress.com/2007/10/26/vorbiri-de-unul-singur/
Din păcate blogul său este un proiect născut mort, ca şi înscăunarea sa în vârful PSD, aşa că o să postez un link aici.
octombrie 26, 2007 la 9:53 am
In locul dumneavoastra as intra din nou in politica. Cu toata forta si puterea. Orice ati face, cum apareti putin la tv, cum sunteti chemat si se face propaganda pe domeniul asta prin presa, la dna sau alte instante. Daca tot nu le place, mai bine i-ati tranti jos prin reintoarecerea in forta in politica. Cu ajutorul celor din partid care va sustin, dati-l jos pe “prostanacul “fiindca face numai prostii si distruge partidul. Dupa imbratisarea cu Basescu mai urmeaza sa-l vedem ca-i pupa mainile. In ascuns s-ar putea sa faca si asta. Aveti obligatia fata de cei care va sustin si respecta, sa incercati sa faceti ceva pentru tara asta.
octombrie 26, 2007 la 10:07 am
Basescu a dat dovada de barbatie. A dozat exact continutul discursului: humor, atitudine paterna, spirit ofensiv. A stapanit magistral o sala semi-ostila. Sunteti prea orbiti de furie ca sa apreciati o opera de arta. Dati exemplu de un alt om politic care sa fie capabil de asemenea performanta.
octombrie 26, 2007 la 10:13 am
@G.Savitsky
Stiam ca boala artistilor si a boemei era TBC-ul. Mai nou SIDA. Cu o simpla pneumonie sunteti la portile artei.
octombrie 26, 2007 la 10:21 am
@Draga Aya,
Nu am nici pe departe memoria detaliilor care o ai tu, ba chiar ma straduiesc uneori sa ma eliberez de ele, ca sa vad padurea, nu copacii. Dar daca ma strofoc un pic, imi pot aduce vag aminte. Cel omorat de Pacepa era body-guardul lui Opojevic, Stoianovici parca il chema. Cred ca raportul ii fusese dat verbal lui Doicaru, care astepta intr-o masina afara, si imi amintesc vag ca Pacepa spunea ceva de genul ca a trebuit sa ii faca doua injectii pana a murit pentru ca era solid ca un bivol. Ma rog, in lumea asta adevarurile se amesteca liber cu minciunile, asa ca hai sa lasam subiectul asta. Cum spuneam nu am nici o legatura cu acest eveniment si nu ma atinge afectiv mai mult decat daca or fi vorba de orice alta persoana. Si oricum, asta era doar unul dintre aspectele pe care le enumerasem ca sa iti explica aversiunea mea pentru Pacepa.
Imi pare sincer rau ca si tu ai avut de suferit in vechiul regim, la fel ca majoritatea romanilor. Dar poate nu ar trebui sa explici chiar totul prin prisma lui Pacepa. Imi pare rau ca si eu te-am incurajat in aceasta directie. Uite, de exemplu eu am fost trimis trei luni la canal, sa dau 12 ore pe zi, inutil, cu tarnacopul in taluzuri de creta, pentru singura “vina” ca am fost student in anul si la facultatea gresita (si nu am avut suficiente pile ca sa “ma scot”). Asa erau vremurile, arbitrarul si samavolnicia erau la ele acasa. Sa le lasa acolo unde apartin, in trecut, si sa avem mare grija sa nu se mai repete.
Stiu ca inima are legile ei, si de aceea nu te condamn ca tii la omul Pacepa. Insa in virtutea acelorlasi legi te rog nu incerca sa ma faci si pe mine sa simt ca tine in ce il priveste. Dragoste cu forta nu se poate. Pentru mine Pacepa este si va ramane un tradator. Probabil te doare sa auzi asta, imi pare rau, dar va trebui sa accepti. Eu ti-am spus ca daca il lasam pe Pacepa de o parte, cred in tine. Daca nu as fi crezut, as fi interpretat cu totul altfel cele spuse de tine despre Talpes, un dusman declarat a lui Pacepa. Eu cred insa, la fel ca si tine, totusi venind probabil dintr-o cu totul alta directie, ca Talpes e un personaj nociv. La fel ca si mafiile care ne-au pus pe butuci tzara. Hai sa il lasam pe Pacepa cu necazurile lui si sa privim impreuna inainte.
octombrie 26, 2007 la 10:50 am
Despre cravate
Gusturile nu se discuta si apoi orice cravata este buna atata timp cat ea se asorteaza cu restul. Asocierile de culori cu politica nu conteaza pt mine. Depinde de starea sufleteasca, de temperament…portocaliul inseamna printre altele dinamism, inovare…si se asorteaza f bine la un costum negru cu camasa alba de ex, sigur un portocaliu de o anumita nuanta … dar si rozul e bun, albastrul e bun si el e ceva mai sobru dar deosebit de eleganta este si o cravata rosie sau culoarea visinii, chiar da o distinctie si sobrietate, un verde e iarasi frumos si depinde si de model… Una peste alta atata timp cat omul este asortat si pastreaza regula celor 3 culori isi poate pune ce doreste.
), insa aspir si la cele preferate ca poate cine stie castig la Loto.. in rest quarturi de zi cu zi dar dragute si f precise de ex un Tissot PR200 sau PR 50, Atlantic etc. Sunt curios sa va cunosc gusturile in materie orologera.
Pt ca sunt un pasionat al ceasurilor, as putea spune chiar un mic colectionar indraznesc sa va intreb domnule Nastase ce marca de ceasuri preferati sau ce ceas purtati mai des ca puteti sa preferati o anumita marca dar sa nu vi-o permiteti de exemplu. Evident apreciez ceasurile mecanice- automatice. Mie mi-ar place un Zenith, sau un Ulysse-Nardin, deocamdata ma multumesc cu Longinnes (colectia Les grandes Classiques), recent primind cadou si o mica bijuterie din colectia acestui ceas si anume un Lindberg (varianta cu cadran mic
octombrie 26, 2007 la 10:58 am
PS Apropos de filme:
Va recomand “The Pursuit of Happyness” cu will smith si un alt film cu Russell Crowe “Un an bun (A Good Year)2006″ si evident A Beautiful Mind daca nu l-ati vazut.
Evident din seria actiune trilogia “Identitatea lui Bourne” cu exagerarile specifice acestor filme. Iar SF , de referinta dupa parerea mea in domeniu chiar si dupa 30 de ani ramane seria Razboiul Stelelor.
octombrie 26, 2007 la 10:58 am
@emilia,
el este “in locul lui” si stie exact ca, ceea ce ii cereti, este destul de dificil de-a realiza, daca nu imposibil.
dar,…..suntem in Romania, printre romani, care l-au si-l mai ovationeaza, este adevarat intr-un numar din ce in ce mai mic, pe acest iliescu.
Adrian mizeaza, in acest moment, mai mult pe o mare “calitate” a romanului, acea de-a UITA si-a IERTA….. ORICE, si asta in cazul in care a priceput ceva din ceea ce i se/s-a intampla/t.
iertare, dar, va cam meritati soarta si,… unii pe altii. nimic nu este intamplator in viata.
a bon entandeur.
PS. nu vad pe nimeni, pe acest blog, comentand ultimele modificari, “promovate” de camera deputatilor, privind codul penal si de procedura penala.
de ce oare????
octombrie 26, 2007 la 11:06 am
@
G. Savitsky
GRESESTI TOTAL!
Observ ca ti s-a raspuns deja, pe scurt, in legatura cu indiscutabila confuzie pe care o faci privitor la “Ioan Rus- Ioan Rus” (sau, cum a spus Draghi, la un moment dat “a tipical case of mistaken identity”).
Afirmi (citez)” stiu bine ce spun”.
Imi pare rau, dar nu stii deloc despre ce e vorba (ca atare, desi am covingerea ca stii ce cuvinte folosesti, abordezi problema in totala necunostinta de cauza).
Cand am vorbit despre mafia alcoolului si paguboasa exploatare de la Rosia Montana via Gold Corporation (spalare transfrontaliera de bani) m-am referit la Ioan Rus, fostul prefect de Alba.
Pe acesta l-a “zburat” de nu s-a vazut, din postul de prefect (de Alba), Adrian Nastase dupa ce, in 2002, a aflat despre implicare sa directa in intentia Gold Corporation de a demara exploatarea aurului la Rosia Montana. Ceea ce facea Ioan Rus la Alba- ca prefect, deci reprezentant al Guvernului in teritoriu- era CONTAR politicii Cabinetuliui Nastase, care se opunea Gold Corporation si a interzis exploatarea de la Rosia Montana .
Ioan Rus de la Alba NU A FOST IN VIATA LUI MINISTRU DE INTERNE.
Doar nu crezi ca premierul Adrian Nastase ar fi numit ministru de Interne un personaj care se dovedise a fi in legatura cu tentativa de instrumentare a acelei imense spalari de bani, prin Gold Corporation, de la Rosia Montana.
Membri ai familiei lui Ioan Rus de la Alba se aflau pe statele de plata ale Gold Corporation fara sa faca nimic- dar ridicau sume foarte interesante. Iar Ioan Rus de la Alba, in calitate de prefect (de Alba) se implica in incercarile Gold Corporation de a obtine diverse avize locale (pasi marunti) in vederea parcurgerii unui drum care- se spera- pe cai laturalnice ar fi putut sa duca la demararea exploatarii (ocolind avizul “centrului”).
In 2001- si ulterior- Guverul Nastase a respins solicitarea Gold Corporation de otinere a avizului de explotare la Rosia Montana- respingand si studiul de fezabilitate si cel de mediu, avansate de Gold Corporation.
Mai mult, Ioan Rus de la Alba a “zburat” nu doar din functia de prefect, in urma acelor implicari si “proximitati voite” (ma refer la demersuri cu iz mafiot) ci si de la coducerea PSD Alba (ca a revenit, e altceva).
Sotia lui Ioan Rus de la Alba (subliniez, de la Alba) a fost implicata in tranzactiile ilegale cu alcool prin farmaciile ei. Sa nu spuna nimeni ca veneau traficantii de alcool (cantitati uriase, nu-ti imagina ca erau cateva kilograme) sa “treaca” alcoolul prin actele (repet, doar prin acte!) unor minuscule farmacii din Alba doar pentru ca asa au avut inspiratia!
Realitatea e alta: farmaciile apartineau sotiei prefectului Ioan Rus de la Alba (prefectului de Alba)- ceea ce, teoretic cel putin, insemna protectie.
MINISTRU DE INTERNE A FOST IOAN RUS DE LA CLUJ!!!
Ioan Rus de la Cluj nu a fost prefect- el a devenit ministru de Interne inca din 2001.
A renuntat la functia de ministru de Interne in 2004 (deci, el a renuntat, nu l-a destitutit premierul din epoca, Adrian Nasrtase) cand a intrat in cursa pentru Primaria Cluj.
Este sef al PSD Cluj.
Tu amesteci personajele cand spui ca Ioan Rus de la Alba (chiar asa precizezi) a fost intai prefect (de Alba) iar apoi ministru de Interne.
Nu, nu e asa.
Sintetizez:
- Ioan Rus de la Alba a fost prefect de Alba si dat afara din post de Adrian Nastase dupa ce s-a aflat cu mizerii (anti politica Guvernului Nastase) se se ocupa in zona, ce “apropieri” avea de mafia alcoolului (via farmaciile sotiei sale) si de “spalatorii de bani prin Gold Corporation); nu a ajuns niciodata sa fie titularul unui portofoliu ministerial (sau sa lucreze in minister)- deci nici al Internelor
- Ioan Rus de la Cluj a fost ministru de Interne in Cabinetul nastase din 2001 pana in 2004 cand s-a retras intrand in cursa pentru Primaria Cluj.
Bref, sunt doua persoane complet diferite- din doua judete diferite- cu trasee diferite.
Cei doi nu au nici macar acelasi tip de specializare universitara.
Ioan Rus de la Alba are studii juridice. “Frumosul” sau caracter l-a determinat ca, pana in 2000 (inclusiv) sa se proclame, intr-un fel, “aparatorul” (legal) al celor de la Alburnus Maior (care se opun, corect, explotarii de la Rosia Montana) iar dupa 2001, cand a devenit prefect, sa treaca de “partea adversa” (Gold Corporation- cu tentativa de spalare transfrontaliera de bani la Rosia Montana).
Ioan Rus de la Cluj are studii tehnice (inginer). Este si profesor universitar.
octombrie 26, 2007 la 11:14 am
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe Nicolae Dobrin!
Asa cum a spus, in dimineata aceasta, cineva, la un post de televiziune:
“Nicolae Dobrin a parasit definitiv terenul de fotbal”.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
octombrie 26, 2007 la 11:23 am
@Literatul
Pot să admir discursul lui Băsescu în aceeaşi măsură cât pot să admir arta mongolilor de a construi piramide din căpăţânile locuitorilor oraşelor cucerite, adică deloc.
octombrie 26, 2007 la 11:45 am
Despre cravate
Despre eleganta stiu un singur lucru:criteriul englez. Un barbat este elegant daca parcurge Londra si nimeni nu se uita la el.
Cravata d-lui Nastase daca a atras atentia, inseamna ca nu era potrivita. Eu nu am vazut secventele respective asa ca nu-mi pot spune parerea.
octombrie 26, 2007 la 11:55 am
Domnule Valeriu Mangu degeaba ai corectat “cunostinta”.
octombrie 26, 2007 la 12:00 pm
@Literatul
Ce vreţi să spuneţi, că Adrian Năstase ar putea traversa neobservat Londra cu cravata respectivă? Sau vreţi să spuneţi că dacă eu traversez în bascheţi neobservat Bucureştiul sunt un om elegant?
octombrie 26, 2007 la 12:18 pm
Cu tot respectul pt literatul , am spus-o si o repet gusturile nu se discuta si poate ca nu ati mai fost demult prin Londra…
.
O cravata si nu numai poate atrage atentia si prin bun gust nu numai prin toparlanie. Se poate admira si un domn sau doamna bine imbracata nu numai niste clovni.
CAt despre Londra, ca tot ati adus vorba, personal am vazut oameni de toate felurile si cu bun gust si fara. In City de x buricu targului , bursa, banci de ex nu mare mi-a fost mirarea sa vad costume roase pe la coate, pantaloni necalcati sau chir rupti in fund, si foarte des pantaloni scurti cu peste o palma fata de pantof si oamneii nu aveau nicio taina, e drept poate stofa era buna , costume raiate dar ce fols si becali se imbraca de la Londra… Un singur lucru insa indiferent de cum erau imbracati acei functionari nici unul nu putea a transpiratie desi multi erau sifonati. cat despre domane am vazut blanuri scumpe si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca doamnele respective purtau slapi… In general la cate a vayut occidentul asta , indiferent ca e Londra, Paris etc va garantez ca nimeni nu intoarce capul dupa tine indiferent cum esti imbracat din simplul motiv pentru ca nu au spiritul de mahala de dambovita al vecinilor de dupa perdea ca sa stea sa te brafeasca fiecare respecta gusturile celuilalt si intimitatea si fiecare isi vede de treburile lui, chestii cu intors capul pe strada ca esti nu stiu cum imbracat sunt povesti..mai degraba intorc capul dupa o dama bine si avand in vedere ca ati dat exemplul albionului dupa niste copii ..mai proaspeti.. :)..
octombrie 26, 2007 la 12:34 pm
@misterb
Am văzut şi eu în City bărbaţi cu costum Armani şifonat după 14 ore de muncă şi pătat cu uleiul sandwich-urilor greţoase pe care le înfulecă uitându-se în calculator. Am văzut şi în Bucureşti uneori oameni din ăştia, şi le stătea bine.
Însă am mai văzut în Bucureşti o specie , cu care oamenii cu cravată de mătase nu trebuie confundaţi decât dacă ai simţ social egal cu 0. Genul ăsta de oameni pot fi întâlniţi mai ales în instituţiile puterii. În primele luni costumul le stă prost pentru că trupul lor nu s-a acomodat cu asemenea îmbrăcăminte. Dacă ai dubii cine e cine te poţi uta la pantofii lor. De obicei sunt cu cioc, scâlciaţi iar lustrul lor zace îngropat în praful mahalalei de unde au ieşit. Ulterior trupul lor se dă după ”ţoală”, iar lacul de pe pantofi e italiensesc. Este momentul în care nu îi mai vezi, decât atunci când se coboară din Audi A8 să îţi explice la per tu de ce trebuia să îi dai prioritate în intersecţie şi ce pile tari au ei nu ştiu pe unde.
octombrie 26, 2007 la 12:40 pm
@Mangu,
PS. Scuzati, mi-am recitit mesajul si e plin de litere mancate. Nu observ dacat doar dupa un timp necesar detasarii de text. Sper ca a fost inteligibil…
octombrie 26, 2007 la 12:41 pm
aya,
cred ca ai dreptate; era necesara oricum acesta precizare, nu doar pentru mine. Non idem est …
literatul,
esti destul de amuzant; sa stii ca nu iau in serios nicio iota din ce scrii, de cele mai multe ori te ignor;
suferi, ca Cioran, de dragoste contariata; de fapt il adori pe Nastase, de aceea simti nevoia sa-l jignesti…
octombrie 26, 2007 la 12:42 pm
si totusi, nu e potrivita cravata roz
octombrie 26, 2007 la 12:59 pm
@
Draghi
Intamplarea face sa aveam, chiar la limita, experiente comune.
Eu- 12 ore pe zi pe o rampa inghetata; tu- la canal, dand 12 ore pe zi cu tarnacopul.
Diferenta apare doar in motivatie (si, poate, mai putin important, in rastimpul petrecut de fiecare dintre noi in Infern; tu- cateva luni, eu- cativa ani; spun “mai putin important” intrucat esentiala imi pare a fi exprienta in sine).
La mine, apareau des referirile la trecutul mamei mele (legat de Mihai Pacepa).
La tine, a fost vorba despre o facultate gresit aleasa (nu te voi ruga sa detaliezi, fiind clar ca e un subiect care iti displace).
Ca atare, in cazul meu, legatura cu intre Mihai Pacepa si felul in care am fost tratata dupa plecarea lui era clara, directa si, nu de putine ori, direct formulata (cu cinism).
Totul a inceput dupa plecarea lui imediat.
Dar pana in 1983 (decembrie- mai exact, chiar ziua mortii lui Nichita Stanescu, 13 decembrie 1983) nu fusesem scoasa “din mediul meu”.
Asta see datora influentei tatalui meu (stiu clar de la el acest lucru- stia si ca mi se pregateste ceva rau).
In 1983, tata a fost scos (cam fortat) la pensie (desi, cadru de coducere fiind- si cadru universitar, limita de pensionare ar fi fost mai avansata).
Tata a fost scos la pensie la sfarsitul lui octombrie (sau noiembrie) 1983.
In 13 decembrie 1983, fara anunt prealabil (intr-o dimineata in care sufeream cumplit, caci aflasem de moartea lui Nichita, in noaptea care tocmai trecuse) la banala institutie in care lucram (eram si studenta la a doua facultate deja, in anul III- repet, eram foarte tanara!) a fost convocata Adunarea Generala a Oamenilor Muncii.
Am vrut sa nu merg in sala respectiva (eu il jeleam pe Nichita, in suflet )dar m-au rugat, extrem de politicos, sa fiu prezenta.
Ordinea de zi a avut un punct socant: desfacerea contractului meu de munca pentru (citez) “incalcarea eticii si echitatii socialiste”.
Nici un articol din Codul muncii, nimic palpabil (se poate vedea asta in cartea mea de munca!)!
Se invocase o lege speciala (care se aplica, totdeauna, ca principiu, prioritar fata de legea generala- in speta, Codul muncii).
Conform acelei legi, Adunarea Generala a Oamenilor Muncii putea decide, prin vot (in cazul meu, s-a facut la propunerea formala a directorului) desfacerea contractului de munca al cuiva pentru acea “acuza”: incalcarea eticii si echitatii socialiste!
Nu trebuiau mari argumente!
Ceea ce e cel mai ingrozitor: legea spunea clar (legea rectificata fata de cea initiala, promulgata in 1978- in cazul meu, s-a aplicat cea modificata, in sensul de “asprita”): hotararea era intatacabila!
Or, asa ceva excede cosmarul: decriptand in limbaj comun sensul juridic al “inatacabilului”, insemna ca orice criminal se putea apara in fata unei instante, iar cel care “incalcase etica si echitatea socialista”, nu!
Acel vot (dat, bineinteles, cu “spirit de turma”- niciodata nu mi-am blamat fostii colegi pentru asta, cunosti epoca; a existat un singur vor contra, o tipa gracila care, probabil, avea multe din fermul meu caracter) a fost urmat de o hotarare ramasa definitiva, fara posibilitate de a o ataca in instanta!
Nu m-au exmatriculat de la Drept (era a doua facultate).
Asta a fost, in parte, ceea ce m-a sustinut psihologic: aveam ceva CLAR de finalizat, un capat de drum CLAR la care trebuie sa ajung.
Desi cu aparenta de sanctiune “a muncii”, decizia, in cazul meu (si al celor ca mine) avea indiscutabil substrat asociabil celui politic.
Nicaieri in lege nu se spunea ca ar trebui sa fiu exmatriculata.
Dar, a venit hartia la facultate si cazul a fost pus in discutie.
Profesorii mei- care, ca un fel de recunostinta transcendenta, dupa 1989, au urrcat vertiginos social- s-au opus exmatricularii, cu precizarea ca nu exista temei legal pentru asa ceva. Daca nu trec exaamenele si raman repetenta nu-stiu-cati-ai, atunci, desigur, voi fi exmatriculata.
Era voba despre Viorel Ciobanu si Dan Drossu Saguna. Ei m-au aparat.
Culmea, Dan Saguna nici nu ma cunostea, in acel moment!
Iar Viorel Ciobanu abia imi era profesor de curand (Drept procesual civil).
Timp de 11 luni, in pofida imenselor relatii si prestigiului social al tatalui meu, nimeni nu a vrut sa ma angajeze (aveam acel articol- si nr. de lege- in cartea de munca, ca baza explicita a desfacerii contractului de munca).
Intre timp, acasa, ma cauta sectoristul (se trimisese hartia si la politie; in epoca, nu aveai voie sa nu lucrezi- iar eu eram majora si necasatorita; erai repede luat si dus la inchisoare in baza celebrului “Decret 48″, care se referea si la parazitism).
Post de studii superioare nu voia nimeni sa-mi dea (sigur ca, politicos, mi se spuea ca nu exista- asta dupa ce aflau ce e in Cartea mea de munca;s-a itamplat chiar ca postul existet- declarat tatalui meu ca atare- sa “nu mai existe”, dupa cateva miute, cand s-a aflat ce “dandanaie” era cu mie).
Post de alte studii (sub cele superioare) nu avea voie, teoretic, nimeni sa ma lase sa ocup- era o lege care se referea, nu foarte ferm, la “descalificare”; aceasta era invocata permanent ca temei al refuzului.
Ajunsesem sa vorbesc, in disperare de cauza, cu un bun prieten (mult mai mare ca mine, fiul unei foste colege a mamei mele- deci, veneau din aceeasi “structura”
care era avocat.
Intelegand ce mi se poate intampla (inchisoarea pentru “parazitism”- ceea ce ar fi grevat cumplit nu doar asupra viitorului meu- dar, in mod cert, si asupra mea ca fiinta, mai ales la acea varsta!) mi-a spus ca merge cu mine nu-stiu-unde pentru a-mi face un contract de prestari servicii (formal, as fi trecut ca fiind menajera lui).
Nu a fost nevoie de asta- in ultimul moment, un vechi cunoscut al tatalui meu, mai “hotarat” ca altii, a decis sa ma ajute.
Post de studii superioare nu a indraznit nici acela sa-mi dea.
Dar, mi-a spus sa ma duc la Fortele de Munca si sa cer postul acela pe rampa. El era dirictorul general al institutiei care avea si acele depozite (cu rampe cu tot).
Asa am facut.
Mai departe, ti-am spus, schematic, data trecuta.
Am terminat Dreptul (ivatand noptile si, in zilele de exemen, reusind doar sa ma programez, pe rampa, in tura inversa celeii in care trebuia sa ma duc sa sustin respectivul examen; exact asa s-a intamplat si i ziua examenului meu de Licenta- dimineata, l-am sustinut si trecut, dupa amiaza, m-am dus pe rampa).
Mi-am dat examenul de licenta (de Stat, cum i se spunea atunci).
MI-am obtinut diploma.
Am ramas, mai departe, pe rampa.
Tratata cu aceleasi ranjete si cu aceleasi trimiteri ale sefului de depozit (fost lucrator la un penitenciar, dupa cate aflasem) la trecutul mamei, care insemna legatura cu Mihai Pacepa (de cateva ori mi s-a spus direct, folosindu-se acel cuvant pe care eu nu-l pot asocia cu el!).
Decembrie 1989 a fost, pentru mie, chiar o eliberare.
Legat de acel “al doilea barbat” care era cu Opoevici.
Poate, acela e numele lui.
Dar, crede-ma, Pacepa nici nu a participat, nici nu a fost implicat in acel sinistru lucru.
Nu incerc sa te fac sa-l iubesti cu forta (cum bine ai spus, dragoste cu forta nu se poate).
Dar nici nu cred ca foloseste la ceva sa-i fie atribuit ceea ce nu a facut.
(Intr-o ordine conexa de idei, Opoievici nu a avut vreodata body-guard. Imi amintesc si eu ca scria ceva de gen in 1998, in articolul acela aparut intr-un cotidian central. Stiu ca l-am intrebat, despre body-guard, pe cel care mi-a povestit adevarul. De la el stiu ca Opoevici nu avea body-guard si ca al doilea barbat se afla pe acolo fara a fi trebuit sa fie- deci, o prezenta neasteptata, motiv pentru care, cel mai probabil, a si fost ucis. Povestea lui Opoievici mi-a fost spusa de trei ori- de acelai om, cu aceleasi amanunte. In 1998, cand a aparut acel articol, am aflat date suplimentare- cine era cel de la Securitate care l-a si predat pe Opoevici “solilor” lui Tito. Istoria mi-a fost spusa din nou, in noiembrie 2000, intr-un moment foarte sensibil si “dur”, pe multe planuri. Cu lux de detalii si cu precizarea:” nu ti-o spun degeaba, ai grija insa cand, cum si daca o folosesti; e o poveste urata si periculoasa; eu ti-o dau ca sa te aperi si sa aperi cauza in care crezi”. In perioada 1998-2000, mai aparusera, prin presa, referiri la caz- cu “acrosarea” numelui Mihai Pacepa - in sensul ca ar fi fost implicat sau chiar ca ar fi aprticipat. In 2000, cand cel care imi relatase totul, mi-a spus istoria din nou -cu precizarea facuta si cu lux de amanute- l-am intrebat explicit, pe “povestitor” daca Mihai Pacepa a fost implicat. MI-a raspuns ferm: “Pacepa nu a fost acolo. Erau cei din echipa adversa lui”. Or, aceia erau ai lui Plesita. L-am intrebat si asta explicit- rostind numele lui Plesita. “Daca stii, de ce mai intrebi?” mi-a raspuns. Apoi, a insistat:” Tine minte numele astea (si a repetat n.A.) si asociaza-le cum iti spun acum: un sarb- Opoevici, un croat- Tito si, se zicea, un muntenegrean… (a repetat iar numele). Aceste trei nume sunt importate.” Dupa care a spus, clar, numele romanesc al celui care, din securitate fiind (si care, pentru actiune, avea “nume iugoslav’
l-a predat pe Opoevici, pentru a ajunge la Tito. M-a pus sa repet numele- cu asocierile “geografice” respective. De cateva ori. Mesajul era foarte clar: cel despre care se zice ca era muntenegrean -dar, de fapt era romanul de la securitate; repet, mi-a dat ambele lui nume- l-a predat pe sarbul Opoevici ca sa ajunga la croatul Tito. L-am inteebat daca am decriptat bine. Mi-a raspuns: “Vad ca stii. De ce mai intrebi?” )
Cel care mi-a spus totul (nu doar o data- de parca ar fi vrut sa se convinga de faptul ca voi tine minte, corect) nu avea- in mod declarat, si nu o singura data- vreun motiv, de vreun fel sau altul, sa-l apere pe Mihai Pacepa. Dintr-o anumita perspectiva, as putea spune: dimpotriva.
Desigur, tu decizi asupra opiniei tale legate de cineva.
Dar, cand formulezi o opinie - ceea ce echivaleaza, intr-un fel, cu o decizie- e bine sa ai elementele corecte, nemistificate. In felul acesta, opinia ta si decizia ta- oricare ar fi ele- vor fi in cunostinta de cauza.
Ai desigur, dreptate:
le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas!
Draghi, am retinut cu mare precizie- si am inteles- esenta mesajului tau legat de nocivitatea lui Talpes (si a diverselor mafii).
Bine, sa mergem impreuna, inainte!
octombrie 26, 2007 la 1:14 pm
@
Literatul
La polul opus criteriului euntat de tine (legat de eleganta masculina) se afla cel parizian, in privinta femeilor.
La Paris, o femeie e eleganta daca intoarce lumea capul dupa ea, cu admiratie.
Si, te rog sa ma crezi, concurenta e mare de tot!
octombrie 26, 2007 la 1:25 pm
@
misterb
Partial, te contrazic.
La Paris- dar si la Londra- li se intampla si “bastinasilor” sa intoarca, admirativ (sau nu, in functie de caz) capul dupa cate cineva.
Literatul are dreptate in sensul criteriului rafinamentului, avut in vedere de englezi. Cert, la asta s-a referit.
Ai dreptate cand spui ca in City imbracamintea e cat se poate de “variata”.
Am vazut indivizi care iesau din cladiri importante (si evident nu erau oameni de menaj sau “rataciti” pe acolo) cu haine sifonate sau cu pantaloni mai scurti decat ar trebui.
Pe de alta parte, nicaieri- nici macar la Paris- nu am vazut haine masculine de un asemenea rafinament si de o asemenea eleganta ca la Londra.
Ca o replica SI pentru Literatul:
Femeie fiind, consider ca acel barbat care, daca trece neobservat prin Londra inseamna ca e elegant, e elegant cu adevarat doar daca va fi observat de ochiul femeii.
octombrie 26, 2007 la 2:01 pm
Aya,
imi cer scuze; in comparatie cu ce ai trait tu, eu am patit niste amarate de chelfaneli, poate si din cauza ca eram prea mica, inainte de 89, socialmente vorbind.
Ca sa ma justific fata de experienta si de incercarile vietii tale, pot sa-ti spun ca, in noaptea de dinaintea manifestatiei de la Bucuresti, la care Ceausescu voia sa condamne “huliganii” de la Timisoara, impreuna cu o prietena din orasul meu natal, am lipit - era joi, si a doua zi era targ - afise scrise cu carioca, pe coli de carton mari A3, in care le ceream oamenilor sa nu mai accepte, sa nu mai taca, sa nu le mai fie frica si sa nu se lase cumparati cu o suta de lei pe care urma sa le-o promita Ceausescu.
Desi eram doua pustoaice si orasul era plin de patrule - dupa ora 10, nu mai tin bine minte, nu cred ca aveai voie sa circuli - ne prefaceam, desi aveam sangele inghetat in vene, ca radem de nu stiu ce colegi imaginari, bineinteles, stiam exact ce riscam. Eu aveam atunci 19 ani si ea 17. Aceasta marturisire a aparul in revista Orizont, de la Timisoara, anul acesta, ca raspuns la o ancheta : “Cum am devenit erou”. Daca cauti nik-ul meu, dai de ea. Sigur, asta nu-mi da dreptul sa fiu obraznica si sa-mi inchipui ca pot sa tratez orice cu superficialitate. Intre mine, care mi-am riscat real viata, atunci, pentru ca nu stiam nimic despre scenarii si sfere de influenta, ascultam doar Europa libera, si altii care au stat sub pat pana in ianuarie 1990, e, totuis o diferenta. Eu sunt in stare sa mor pentru o cauza, iar altii au fost abili si doar au folosit-o. Nu stiu cum e mai bine.
Te rog , inca o data, sa ma scuzi pentru impertinenta mea.
octombrie 26, 2007 la 9:59 pm
Draga Aya,
Ai instincte bune: Draghi chiar este putin sarb si chiar este un om cu suflet bun. Ar fi putut