Poze

V-am promis sa adaug fotografii la comentariile din Israel. Am reusit, in sfarsit, ieri sa le pun pe blog, asa ca le gasiti atasate la ultimile 8 posturi.

Intalnirea cu Shimon Peres

Azi-noapte tarziu, am ajuns la Bucuresti. In Israel, duminica este zi de lucru, obisnuita. Am avut mai multe intalniri foarte interesante. Spre exemplu, cu Orna Berry - multa vreme chief scientist in guvernul israelian, in prezent presedinta a companiei Gemini Israel Funds - si cu celebrul Stef Wertheimer, in varsta de peste 80 de ani, creatorul incubatoarelor tehnologice in Israel si in Turcia, cel care a devenit cel mai bogat israelian, vanzand, recent, firma Iscar cu aproximativ 5 miliarde de dolari.

Cea mai interesanta intalnire a fost, de departe, intalnirea cu noul presedinte al Israelului, Shimon Peres. M-a primit la Palatul prezidential, intr-un birou plin de carti si cu umorul lui nedezmintit. “In opozitie, mi-a spus - esti plin de speranta ; cand esti la guvernare nu mai ai nicio speranta!”

Va voi povesti mai mult despre aceste intalniri. Deocamdata va anunt ca am inceput, cu ajutorul lui Andrei, sa pun fotografii la toate comentariile din Israel. Eu nu am reusit cat am fost plecat. Daca aveti timp, revedeti acele posturi.

Pe curand

Shimon Peres este omul politic cu cea mai lunga experienta din Israel

Stef Wertheimer, cel mai respectat si cel mai bogat industrias din Israel

De la Cesarea la Ierusalim (partea a treia)

Ultima etapa : Ierusalimul.

Ierusalimul are o istorie de peste 3000 de ani. Cu 1000 de ani inainte de Hristos, orasul a fost cucerit de regele David si transformat in capitala statului evreu. Solomon, fiul lui David a construit in oras un imens Templu iudaic, distrus insa de babilonieni in 586 i.e.n. Templul,reconstruit de regele Irod (37-4 i.e.n.) a fost distrus, a doua oara, de imparatul roman Titus in anul 70 e.n. Impreuna cu Templul, a fost distrus si orasul. Mai tarziu, in 136, imparatul Hadrianus a construit, pe ruinele vechiului oras, un oras nou, pe care l-a numit Aelia Capitolina.

Orasul a avut o istorie zbuciumata, care s-a complicat si mai mult dupa al doilea razboi mondial.In anul 1947, Ierusalimul a fost impartit in doua parti - araba si evreiasca. El este acum centrul spiritual al crestinismului ( avand ca lacas sfant central Biserica Sfantului Mormant), al iudaismului ( cu Zidul Plangerii) si al islamismului ( cu moscheile Omar si El-Aksa). In Ierusalim sunt nenumarate lacasuri sfinte ale crestinismului, care au supravietuit in conditii mai bune sau mai rele, sutelor de lupte si razboaie.

Am redescoperit Ierusalimul, oprindu-ne, sub soarele dogoritor, pe Muntele Maslinilor, de unde se deschide o panorama ireala asupra orasului, cu bisericile si moscheile sale, cu cimitirele si locuintele vechi, intr-un alb orbitor, intrerupt de petele de verdeata ale palmierilor. Centura de ziduri si porti fortificate (celebrele sapte porti ale orasului) ce inconjoara Ierusalimul  si se intind pe o lungime de 4 km (inaltimea fiind de 20 m) reprezinta o constructie uriasa, realizata prin retezarea unei parti din muntele Sion pentru realizarea marelui proiect, finalizat in secolul 16.

In interiorul cetatii, unul din locurile cele mai cunoscute este Sala in care se considera ca a avut loc Cina cea de Taina, in timpul careia Hristos a instituit taina impartasaniei. Sala - datand din epoca cruciadelor - are arcade gotice dar si un detaliu semnificativ din perioada cand sala era folosita de musulmani. Sub aceasta sala, se afla mormantul Regelui David - cel mai cunoscut dintre regii evreilor.

Calea Durerii (Via Dolorosa) desemneaza drumul parcurs de Hristos sub povara crucii, de la Fortareata Antonia pana la Golgota. Am parcurs acest drum cu sentimentul durerii si al sperantei, alaturi de multi pelerini sau turisti, alaturi de multi romani pe care i-am intalnit in Ierusalim.

Sfantul Mormant se afla intr-o impunatoare biserica, construita pe locul numit Golgota. De fapt, prima bazilica, inceputa de imparatul Constantin, la 326, si continuata cu o constructie rotunda, de mari dimensiuni, a fost distrusa de persani la 614. Biserica reconstruita dupa acea data a fost si ea distrusa, in 1009 de catre califul El-Hakem. Reconstruita din nou, de catre greco-ortodocsi, biserica adaposteste Sfantul Mormant, impartit intre comunitatile romano-catolica, greco-ortodoxa, armeana, copta, siriana si etiopiana. La intrare se afla Piatra Ungerii, pe locul unde, dupa datina, Iisus ar fi fost coborat de pe cruce, spalat si uns cu mir.

Golgota este locul cel mai impresionant si mai dureros. Locul rastignirii lui Hristos, locul unde a fost ridicata crucea marcheaza si suferinta tradarii si  nedreptatea guvernarii si sacrificiul de sine pentru ceilalti. In apropiere se gaseste Mormantul lui Iisus, intr-o nisa cu arcada mica, plina de sfintenie, unde patrunzi cu greu si unde ai impresia ca te intorci in timp cu doua mii de ani.

Ar fi multe alte lucruri de povestit dar nu cred ca eu sunt cel mai bun ghid pentru o astfel de calatorie. De altfel am vazut multi romani in Ierusalim. Cu un grup din Baia Mare m-am intalnit in fata Zidului Plangerii, unde ne-am bucurat cu totii de intalnire si ne-am fotografiat. Acolo il asteptam pe Shmuele Rabinowitz, Rabinul Zidului de Vest si al Locurilor Sfinte din Israel. Ne-a primit, pe mine si pe Dana, in biroul sau  de deasupra Sinagogii de la Zidul Plangerii si ne-a povestit istoria Zidului. Denumirea este legata de exilul lung al evreilor, carora romanii le-au interzis sa se intoarca in cetate iar bizantinii le-au permis sa vina in oras doar o data pe an, cu ocazia aniversarii distrugerii templului. Acest obicei a avut, in timp, semnificatia sperantei unei intoarceri pentru poporul evreu dispersat in exil. Rabinul, o persoana relativ tanara - cam 45 de ani - ne-a vorbit despre istoria evreilor si ne-a oferit un ghid sa ne insoteasca in tunelul care scoate la lumina magnitudinea acestei lucrari de acum 2000 de ani, in zona de vest a Templului.

Ar fi multe alte lucruri de povestit. Ierusalimul inseamna inima istoriei crestine dar si a civilizatiilor dintr-o zona apropiata de noi. Sigur, pot fi descoperite si meschinarii si tradari  si abordari mercantile dar ne intereseaza, sunt convins, mai ales maretia acestor  locuri si legatura lor cu istoria si cultura noastra. Prezenta romanilor in aceste locuri, cu biserici, sau preoti sau calugari sau calugarite in Ierusalim sau Hebron sau in alte locuri, prezenta masiva a turistilor romani  demonstreaza interesul nostru permanent pentru locul unde s-a nascut crestinismul.

   La Ierusalim, pe Muntele Maslinilor

In Sala unde se spune ca ar fi avut loc Cina cea de Taina

In interiorul Cetatii

La Zidul Plangerii

Femeile merg separat la Zidul Plangerii

Ne-am intalnit cu un grup de turisti din Baia Mare

Impreuna cu Rabinul sef al Locurilor Sfinte

In fata Criptei in care se afla Mormantul lui Hristos

De la Cesarea la Ierusalim ( partea a doua)

In saptamana care se incheie, am avut aproape 20 de intalniri cu lideri politici israelieni sau palestinieni, cu reprezentanti ai unor mari companii din domeniul IT sau al finantarii tehnologiilor de varf. Mi-am conturat multe idei pentru solutii concrete, pe care le voi prezenta in lunile urmatoare. Nu cred ca sunt utopic (asa cum ma considera unii). De altfel ,utopia - in opinia mea- poate deveni realitate in masura in care investesti resursele necesare pe baza unei strategii pe care o urmaresti cu hotarare.

Doresc insa, in paralel cu concluziile acestor intalniri, sa continui sa va povestesc (celor interesati) cateva observatii sumare si subiective dintr-un teritoriu plin de locuri extraordinare si de evenimente, uneori contestate.

O alta etapa : Raul Iordan

Raul Iordan coboara de pe Muntele Hermon, in nord, “traverseaza” Lacul Tiberiada si se varsa, dupa 500 de kilometri, in Marea Moarta. Traditia crestina spune ca raul Iordan este locul botezului lui Iisus de catre Ioan “Botezatorul”.

Centrul de botez “Yardenit” a fost construit de catre membrii unui kibutz din apropiere si acolo pelerinii din toata lumea pot reface, in mod simbolic, ritualul botezului in apele Iordanului. Pe un perete adiacent sunt prezentate explicatii in numeroase limbi straine, inclusiv in romana, despre semnificatia locului.

O alta escala : Bet She’an

Bet She’an este unul din locurile din Israel unde straturile de civilizatie se suprapun si unde este foarte greu sa mai deosebesti diferitele civilizatii. De altfel, excavarile incepute acum aproape 100 de ani au fost reluate, mai serios, doar acum vreo doua decenii. Cunoscut cu vreo mie cinci sute de ani inainte de Hristos, ca un centru puternic egiptean, el a fost cucerit de israelieni pe timpul regelui David si al regelui Solomon. A fost apoi cucerit de asirieni, apoi de greci, apoi de romani, apoi de bizantini, apoi de otomani. In anul 749, asezarea a fost distrusa de un cutremur foarte puternic si, in mare parte, a fost acoperita de nisipul venit dinspre Negev. Acum, pe o intindere foarte mare se pot vedea un amfiteatru pentru 7000 de persoane si ruinele unui oras odata infloritor. La orizont, un deal mai inalt pare ca ascunde alte secrete ale unor lumi disparute.

Turisti multi, caldura sufocanta. Intre turisti, mai multi tineri in uniforme, plimbandu-si nonsalant armele automate printr-un oras cucerit, de-a lungul secolelor,  de valuri succesive de luptatori.

Urmarit de paparazzi la Raul Iordan

La Bet She’an, intr-o atmosfera torida

Tot la Bet She’an

De la Cesarea la Ierusalim ( prima parte)

Zilele trecute, v-am povestit despre calatoria de la Tel-Aviv la Marea Galileii. Era, de fapt, descrierea primei parti a calatoriei (pana la Cesarea). Incerc astazi sa va prezint alte etape, de fapt, unele din cele mai importante locuri sfinte pe traseul pana la Kuneitra, in nord, si apoi pana la Ierusalim.

Prima oprire: Nazaret.

 Un oras animat, cu o populatie pestrita, Nazaretul este locul de nastere al Sfintei Fecioare si al lui Iosif, locul unde si-a petrecut anii copilariei si adolescenta Iisus Hristos. Aici, se spune, a avut loc Buna-Vestire. Biserica catolica a Bunei-Vestiri a Maicii Domnului a fost construita pe locul Casei Maicii Domnului si a Tamplarului Iosif. Biserica greco-ortodoxa Arhanghelul Gavril, construita in secolul 18, pe ruinele celei mai vechi biserici din Nazaret,  a fost renovata in urma cu 30 de ani. Iata ce scrie la intrarea in biserica : “Aceasta sfanta biserica, cu hramul Bunei-Vestiri, s-a pictat in dar de catre Patriarhia Ortodoxa Romana, pe timpul Patriarhului Justinian si s-a terminat sub pastorirea PF Patriarh Dr Justin al Romaniei, Patriarh al Ierusalimului fiind PF Benedict iar Mitropolit al Nazatetului IPS Isidor. Lucrarile de pictura au fost executate de catre pictorii romani Mihai, Gavril si Niculae Morosan, intre anii 1977-1978″.  Este vorba de toata pictura interioara, ce se adauga unui splendid iconostas , realizat in secolul 18.

 In biserica se intra printr-o curte cu elemente de arhitectura romana iar prin Cripta ,decorata cu motive gometrice, se ajunge la izvorul principal al Fantanii Sfintei Fecioare, aflat in adancime.

A doua etapa : Capernaum.

Capernaum se afla pe malul Marii  Galileii, cunoscuta si sub numele de Lacul Tiberiadei. Aceasta intindere de apa (21/12 km, cu o adancime maxima de 50 m) reprezinta principalul rezervor de apa dulce din zona. De aici si bataliile pentru eventuale devieri ale cursurilor de apa care o alimenteaza (Iordan, Banias), care au generat conflicte majore intre Israel si Siria (sa-mi amintiti sa va povestesc despre cel mai cunoscut spion israelian in Siria, Elie Cohn, capturat de sirieni si spanzurat in 1964, care a incercat sa blocheze un astfel de plan).

Capernaum se afla pe malul Tiberiadei si aici, se spune, a ales Hristos sa savarseasca cea mai mare parte a minunilor sale - vindecari miraculoase etc. Aici pot fi vizitate ruinele Casei Apostolului Petru . Deasupra acestor ruine s-a construit o biserica octogonala, prin secolul 5,  iar deasupra ei o biserica moderna cu o structura din beton ce permite sa fie vazute resturile vechilor constructii. Un alt loc ce trebuie vizitat in Capernaum este Biserica Ortodoxa a celor Doisprezece Apostoli, construita de Patriarhul Damian in 1925. Un loc de reculegere, cu o gradina minunata si nenumarati pauni care se plimba in jurul bisericii. Interesanta si pictura interioara ce cuprinde si scena Judecatii de apoi, asemanatoare cu cea, pictata exterior, la manastirile din Moldova.

Pe curand

Contributia Patriarhiei ortodoxe romane la restaurarea Bisericii din Nazaret

Si contributii private romanesti la Capernaum

Capernaum, in locul unde a trait si locuit Sf Apostol Petru

Nevoia de solutii curajoase si responsabile

Resursele financiare ale Romaniei au provenit, in ultimii ani, in mare masura, din banii rezultati din privatizari. Marile privatizari s-au cam incheiat. Au urmat banii trimisi acasa de muncitorii romani plecati in strainatate. Se vor termina si acestia. Incep sa apara  vulnerabilitati macroeconomice : cresterea masiva a deficitului comercial, cresterea deficitului de cont curent si cresterea deficitului bugetar. Ce vom face in continuare? Cum vom sustine capitole bugetare, tot mai ambitioase, orientate spre cei cu venituri mici? Cum vom asigura competitivitatea industriilor romanesti pentru a echilibra balanta comerciala, impulsionand exporturile? Cum vom reusi sa orientam banii pe care ii putem obtine de la UE pe proiectele care ne intereseaza?

Aceasta mi se pare una din temele cele mai importante si pe care as dori sa o aduc in dezbatere publica,  propunand solutii. Am vorbit, la un moment dat, in campania electorala, despre nevoia unei re-industrializari. M-am referit atunci si la faptul ca, din anii ‘70, nu s-a mai  facut un efort masiv  de industrializare. Cred ca, in acest moment, trebuie sa pregatim o etapa de industrializare tehnologica masiva, bazata pe educatie aplicata, cercetare aplicata si finantari focalizate pe proiecte. 

Din acest punct de vedere, experienta Israelului mi se pare extrem de interesanta.

Ieri l-am reintalnit pe premierul Ehud Olmert. M-a primit la sediul sau, in interiorul unei garnizoane militare, destul de obosit si de tracasat. Din biroul lui iesea, in acel moment, Ehud Barach, ministrul apararii, liderul Partidului Muncii, cu care avusesem o discutie telefonica amicala, intermediata de Isaac Herzog, in timpul intalnirii noastre de marti. Problemele de rezolvat sunt multe in orice guvern, inclusiv in cel israelian…

In discutia pe care am avut-o cu premierul Olmert - pe care il mai intalnisem, la Bucuresti si in Israel,  in calitatea lui de primar al Ierusalimului sau de ministru al industriei -, i-am solicitat, intre altele, sprijinul pentru a lansa in Romania un  proiect bazat pe experienta israeliana. Ar fi trebuit sa spun, mai la inceput, ca in anii ‘90, Israelul trecea printr-o criza economica majora si ca a luat unele masuri, din care, cred, putem sa ne inspiram si noi. Oricum se inspira Latvia, Rusia (care a pus 500 de milioane de dolari intr-un astfel de proiect), Turcia si alte tari.

In Israel, a fost creat in anii ‘90, un post, la nivelul ministerului industriei, de “chief scientist” (in romaneste, suna prost - “om de stiinta sef”, dar asta este ultima problema de rezolvat). Rolul lui - de fapt al oficiului pe care il conduce (vreo 40 de persoane) - este acela de a face legatura intre cercetarea teoretica si dezvoltarile tehnologice militare, pe de o parte, si industria “de export”, pe de alta parte. In acest context, au fost create incubatoarele tehnologice. In acest context a fost creat un program de finantare de 100 milioane dolari pentru firme noi ( start-up) in domeniul tehnologiei. In acest context au fost create firme care sa incurajeze mobilizarea capitalului de pe pietele externe (venture capital) pentru sustinerea celor 8000 de ingineri in domenii de varf care absolva in fiecare an in universitatile israeliene. Oficiul are rolul de a transforma in bani ideile din cercetare. Sustine doar proiecte care se pot incheia cu inregistrarea unor drepturi de proprietate intelectuala in domeniul tehnologiilor de varf. Inovatia cu aplicatie industriala este obiectivul principal.

L-am intalnit in aceste zile, la Tel-Aviv, pe Chemi Peres -fiul actualului presedinte al Israelului, Shimon Peres - fondator al firmei Pitango, care asigura finantarea prin fonduri mobilizate pe piata internationala, de 1,2 miliarde de dolari doar pentru firme israeliene din industria de varf. L-am intalnit pe Yigal Erlich, presedintele unei alte firme de finantare (de fapt, un fond de investitii), fostul “chief scientist” din administratia israeliana. L-am intalnit pe ministrul de finante, Ronnie Bar-On, cu care am discutat diferite posibilitati pentru stimularea industriei proprii pe nise competitive. Duminica, voi mai avea doua-trei intalniri pe acelasi subiect.

Voi reveni cu aceasta tema. Oricum, am intentia sa formulez si doua initiative legislative pe aceste domenii si va voi tine la curent.

In alta ordine de idei, astazi, m-a sunat, din Elvetia, Mihnea, care  a obtinut o bursa pentru a merge la liceu acolo,  si m-a intrebat daca este adevarat ca avem un nou dosar la DNA  si la Traian Basescu. Asa a aflat el acum. Ce era sa-i spun? Oricum, ma bucur ca nu se mai scoala noaptea sa se uite pe ascuns la revista presei si la talk-showuri  in care ii sunt injurati parintii. M-as bucura sa-si traiaiasca in  liniste copilaria chiar daca ii este greu si lui si ne este greu si noua.

Pe curand.

  Cu Ehud Olmert, la sfarsitul unei intalniri amicale 

Ministrul Isaac Herzog, reprezentantul Partidului Muncii in cabinet, va recomanda o lectura interesanta

O intalnire foarte utila cu ministrul de finante israelian

Situatia din Orientul Mijlociu

Ieri, la ora la care plecam din Ierusalim, sosea - la acelasi hotel in care am locuit, David Citadel Hotel, Condoleezza Rice. Scopul vizitei: pregatirea reuniunii la nivel inalt de la Washington, din noiembrie, in legatura cu situatia din Orientul Mijlociu.

Miza acestei reuniuni este uriasa. Liderii palestinieni, liderii arabi - in general - nu doresc sa participe la o intalnire cosmetica  din calendarul electoral american.

M-am intalnit in ultimile doua zile cu numeroase personalitati politice din Israel cu care am discutat, firesc, si situatia din zona si perspectivele procesului de pace.

Marti seara l-am reintalnit pe Benjamin (Bibi) Netanyahu. Ne-a invitat, impreuna cu sotia lui, la un frumos restaurant de la King David Hotel - locul cel mai cunoscut unde au avut loc negocieri si intalniri de taina, de-a lungul anilor, intre principalii actori in procesul de pace. Netanyahu a devenit, de curand, seful opozitiei din Israel, fiind ales presedintele partidului Likud (de dreapta). Desi a fost supus unor tracasari judiciare in ultimii ani, el a fost ales, in august, seful partidului, intr-un sistem  asemanator cu ceea ce am incercat sa fac si eu la PSD - un vot direct pentru presedinte intre membrii partidului. Acum, el este figura politica cu nivelul de simpatie cea mai ridicata din Israel. Pozitia lui a fost, traditional, mai radicala in ceea ce priveste reletiile cu palestinienii, pornind de la premisa ca Autoritatea palestiniana trebuie sa controleze, de fapt sa stopeze, actele de terorism pe teritoriul israelian (la fel si bombardamentele cu rachete). Aceasta ar trebui sa fie premiza pentru a merge mai departe, pe fond, cu negocierile.

I-am intalnit la Ierusalim si pe Avigdor Liberman, viceprim ministru si ministru pentru probleme strategice (tatal lui, evreu din Bucuresti, a plecat la Chisinau in 1941 si, ulterior a ajuns in Israel) si pe Isaac Herzog, ministru pentru afaceri sociale si servicii, responsabil pentru relatiile cu diaspora evreiasca. Isaac Herzog este fiul fostului presedinte israelian Chaim Herzog, care si-a incheiat cel de-al doilea mandat in 1993. Herzog este unul din tinerii ministri ai Partidului Muncii, din cabinet, si s-a mai ocupat de-a lungul timpului - in diferite guverne - de transporturi, constructii, turism. 

Tot ieri am fost la Ramallah, unde am fost primit de noul prim ministru palestinian, Salam Fayyad. Un fost ministru de finante, cu experienta economica internationala - inclusiv la FMI. Am discutat aprope o ora despre situatia din teritoriile palestiniene si despre conferinta de la Washington (se pregatea, de altfel, sa o primeasca pe doamna Rice - pentru a treia oara la Ramallah in ultimile luni).

Situatia interna din teritorii este in continuare complicata. S-a accentuat conflictul Fatah-Hamas, guvernul Hamas din martie 2006 a fost izolat pe plan international, a intervenit acordul de la Mecca pentru crearea unui guvern de uniune nationala (Fatah - Hamas) iar in iunie anul acesta a avut loc o lovitura de stat Hamas in Gaza si a fost dizolvat guvernul de uniune nationala. La 17 iunie 2007 a fost creat un guvern de urgenta avandu-l ca premier pe Sadam Fayyad, guvern care a obtinut rapid recunoastere pe plan extern.

Acestea sunt conditiile in care functioneaza actualul cabinet si, evident miza reuniunii din noiembrie - pentru ei si nu numai - este enorma.

Lucrurile sunt complicate si de faptul ca se dezvolta, in aceasta atmosfera tensionata, noi grupari teroriste iar Fatah nu pare pregatit pentru o reorganizare interna.

In dosarul israeliano-palestinian, acceptarea presedintelui Abbas ca partener de dialog este un lucru pozitiv, dar nu sunt atinse probleme de fond, fara rezolvarea carora in urmatoarele luni situatia poate deveni exploziva din nou. Palestinienii primesc medicamente si hrana dar nu fonduri - ceea ce mentine sentimentul lor ca sunt “prizonieri”. Continua in ritm sustinut construirea zidului de securitate, cu prioritate in zonele sensibile (Ierusalim, colonii). S-au creat si drumuri alternative pentru palestinieni, ceea ce adanceste sentimentul de izolare. Am remarcat in Ramallah o prezenta masiva a Uniunii europene, orasul - altfel - si-a schimbat mult fizionomia,  prin numeroasele cladiri noi, moderne, fata de ceea ce stiam din anii anteriori (inclusiv din vizita cu Internationala socialista, din 2005).

Pe de alta parte, israelienii ar dori sa avanseze in negocieri dar considera cu nu exista in acest moment un interlocutor cu autoritate asupra tutoror factiunilor palestiniene care sa le garanteze respectarea intelegerilor. Oricum, ei considera, chiar daca cu unele nuante, ca in spatele tuturor crizelor din Orient se afla Iranul. Iranul este, de fapt, principala preocupare strategica in Israel. Altfel, unii din oamenii simpli cu care am discutat inteleg nevoia de a se revedea dosarul cu Siria privind inaltimile Golan, pentru a se incepe derularea ghemului  de la unul din capete. Din nou, insa semne de intrebare  privind credibilitatea si autoritatea partenerului de negociere. In mod paradoxal, si in Israel, cei care pot face miscari “mai indraznete” sunt cei care in trecut au avut pozitii mai radicale. Exemplul cel mai recent il reprezinta Ariel Sharon (din pacate, in continuare in coma la un spital de langa Ierusalim).

Problemele imediate sunt constituite de vizita doamnei Rice pentru armonizarea pozitiilor celor doua parti inaintea summitului de la Washington si vizita presedintelui Mahmoud Abbas la New York pentru a participa la sesiunea Adunarii generale ONU dar si pentru o eventuala intalnire cu presedintele G. Bush. Probabil si cu membrii “Cuartetului” si cu noul emisar, Tony Blair. Probabil ca si Salam Fayyad va merge in perioada urmatoare la ONU.

Ar fi multe alte lucruri de adaugat. Ca o concluzie, aici, cred ca trebuie sa urmarim cu atentie si noi ceea ce se va intampla in urmatoarele luni in Orientul Mijlociu. Miza este importanta din punct de vedere strategic dar si economic. Mai putem beneficia, o vreme de avantajul contactului, mai facil, cu cei care au studiat in Romania. E greu de inteles pentru palestinieni - si nu numai -  de ce Romania nu are  inca o reprezentanta (chiar minimala) la Ramallah. Probabil ca suntem una din ultimile tari din UE care n-a facut acest lucru. Iar cei care cred, poate, ca in felul asta le facem o placere israelienilor, insemna ca au ramas mult in urma…

Cineva sugera, pe blog, ca aceste comentarii ale mele ar pute fi scrise de un “voluntar”. Sper ca nu mai sunt multi cei care cred asa ceva. Pe de alta parte, imi asum inclusiv greselile de ortografie - unele din ele facute in graba scrisului.

Am citit cu atentie toate comentariile voastre. As vrea, de altfel , sa va anunt ca au trecut 90 de zile de cand am inceput dialogul nostru, timp in care ati facut peste 7000 de comentarii, iar blogul  “nostru” a fost vizitat  de peste 350000 de ori.

Pe curand, cu alte comentarii despre Israel, locurile sfinte si intalnirile politice. Va promit si multe fotografii.

Sigur ca urmaresc, cu atentie, si ceea ce se intampla acasa. Shalom.

 

Bibi Netanyahu este acum liderul opozitiei din Israel

Noul prim ministru palestinian, Salam Fayyad, este un reputat economist

De la Tel-Aviv la Marea Galileii (I)

Nu va voi povesti - deocamdata - despre intalnirile politice de ieri. Voi incerca, in schimb, sa va descriu drumul spre nord, pe care l-am strabatut,  de la Tel-Aviv la Tiberias, pe malul Marii Galileii.

Vremea aici este, inca, foarte calduroasa si, desigur, langa mare, umiditatea este foarte ridicata.

 Am plecat din Tel-Aviv spre nord, spre Caesarea. M-au impresionat noile cartiere, la iesirea din oras, cu constructii foarte moderne. Am realizat mai tarziu, in cursul zilei, prin comparatie, ca in Tel-Aviv nu sunt case ci doar blocuri. De sus, nu se vad acoperisuri, ci doar platformele drepte de beton, cu instalatiile solare pentru incalzit apa. Aproape toate cladirile sunt albe, pentru a nu absorbi caldura. Cele mai noi sunt placate cu piatra de calcar, ce se gaseste din abundenta in Israel. Nu intamplator, Tel-Aviv este supranumit “orasul alb”. Obisnuit cu ambianta colorata, uneori stridenta, a oraselor europene, am avut un sentiment ciudat, de atmosfera ireala.

Mergand, de-a lungul malului Mediteranei, spre nord, am ajuns, destul de repede, la Caesarea, unul din porturile infloritoare din antichitate, de la fenicieni, la romani, la mameluci si otomani. Au ramas numeroase marturii arheologice si constructii din vremurile acelea. In afara de ruinele orasului cruciatilor, un zid impresionant poate fi vazut, in apropiere. Este un apeduct imens, chiar pe malul marii.

Ruinele apeductului din Cesarea

Din pacate, nu am avut timp pentru o baie adevarata in Mediterana

Tel-Aviv

Am avut o zi plina la Tel-Aviv, astazi. Am inceput-o cu o lunga discutie, dimineata, cu directorul general al Centrului pentru politici economice, continuata cu un pranz de lucru. Am intalnit, de asemenea, unul din realizatorii de mari proiecte edilitare din Israel, cu investitii de cateva miliarde de dolari in Marea Britanie. Imi spunea ca cei mai multi din inginerii constructori de pe santierele sale de la Londra, sunt romani. Este clar ca va trebui sa gasim o solutie serioasa pentru ceea ce pare a fi o criza grava in domeniul constructiilor, prin lipsa - din acest motiv - a unor specialisti inalt calificati in domeniu, pe piata muncii din Romania. In fine…

In seara asta suntem invitati la un dineu, sotia si cu mine, de mai multi prieteni, intre ei un fost ministru si mai multi oameni de afaceri, inclusiv din camera de comert cu Romania.

Dupa amiaza, am vizitat Jaffa. Stiti, probabil, ca Tel-Aviv si Jaffa formeaza o singura municipalitate. Desi Jaffa este unul din cele mai vechi orase din lume, centrul sau comercial s-a mutat, treptat, spre Tel-Aviv - initial un satuc pe malul marii, acolo unde sosisera, la sfarsitul secolului 19, primii sionisti. Noul conglomerat urban este condus de mai mult de 10 ani de un primar cu mana de fier, care a asigurat curatenia orasului dar si o promenada superba,  care incepe la Jaffa si ajunge in Hayarkon Park, de-a lungul Mediteranei.

Jaffa are un port superb, multe galerii artistice si restaurante pentru turisti. Acolo se afla si o frumoasa catedrala romano-catolica avand influente, dupa parerea mea, din constructiile misionarilor catolici in Lumea noua. Sau poate ma insel. Oricum, in Jaffa exista un amalgam de populatii si de religii. Coborand in orasul vechi, am gasit si o capela cu o inscriptie in limba romana, anuntand cand se fac slujbele pentru ortodocsii romani. Mai erau acolo si anunturi in ruseste. De altfel, 20% din populatia Israelului este formata acum din imigranti evrei, veniti din Rusia, cu unele efecte despre care am sa va scriu cu alta ocazie. Am mai admirat Turnul ceasului dar si moscheea Mahmudia (!)

Inainte sa ma apuc sa scriu, am citit comentariile pe care mi le-ati trimis in legatura cu propunerea referitoare la scolile de meserii. Va multumesc pentru ele. Poate reusim sa strangem impreuna un pachet de solutii pe care sa incercam sa le punem in aplicare, in colaborare cu guvernul si cu Parlamentul.

Pe curand.

Anuntul pentru credinciosii ortodocsi din Jaffa

O propunere

Se vorbeşte mult, in aceste zile despre problemele, strategiile şi resursele necesare pentru invatamant.
Am prezentat propunerile mele şi am sugerat anumite solutii in cartea mea, „Romania Europeana”, dar simt nevoia sa aflu parerea cat mai multor oameni şi despre posibile masuri concrete, punctuale.

Prima dintre ele se indreapta spre sustinerea elevilor şcolilor de arte şi meserii prin acordarea unui numar de tichete de masa subventionate de Guvern.

Scriam cu ceva timp in urma despre raportul PNUD, care ne atragea atentia ca, in viitor, Romania va trebui sa apeleze la forta de munca din lumea a treia, lipsa muncitorilor calificati fiind resimtita acut de firmele romaneşti.
Elevii şcolilor de arte şi meserii, spre deosebire de elevii unui liceu obişnuit, lucreaza efectiv - in timpul perioadelor de practica - in atelierele şcolii sau ale unor firme, iar munca lor trebuie sa fie rasplatita sub o anumita forma.

Scoala de arta si meserii are durata de doi ani (clasele a IX-a şi a X-a) si se organizeaza in domenii cum ar fi: mecanica, electromecanica, electronica, automatizari, chimie industriala, materiale de constructii, electric, constructii, instalatii şi lucrari publice, agricultura, silvicultura, comert, turism şi alimentatie, industrie alimentara, fabricarea produselor din lemn, industrie textila şi pielarie, tehnici poligrafice, estetica şi igiena corpului omenesc si teologic. Inscrierea la aceasta forma de şcolarizare este posibila numai pentru absolventii de gimnaziu, care nu au implinit varsta de 18 ani, indiferent daca au promovat sau nu testele nationale, respectiv examenul de capacitate.
Absolventii şcolii de arte şi meserii obtin la sfarşitul anului II, prin examen, un certificat de competente profesionale - nivelul 1, de calificare. Şcoala de arte şi meserii este singurul traseu educational, care permite obtinerea unei calificari la sfarşitul celui de-al doilea an de studii postgimnaziale, absolventii clasei a X-a de avand posibilitatea de a obtine un loc de munca, daca o doresc.
Dupa finalizarea celor doi ani de şcoala de arte şi meserii, absolventii pot sa işi continue studiile, urmand cursurile anului de completare, la sfarşitul caruia pot obtine, prin examen, un certificat de competente profesionale de nivelul 2.
Absolventii anului de completare pot sa işi continue studiile in ciclul superior al liceului, pe filiera tehnologica, obtinand la sfarşit, atat un certificat de competente profesionale de nivelul 3, cat şi posibilitatea de a sustine examenul de bacalaureat şi de a continua studiile in invatamantul universitar.

Ei sunt, de regula, copii din familii cu posibilitati financiare reduse, iar aceste tichete le pot oferi lor şi familiilor lor un sprijin şi, totodata, un stimulent de a ramane in sistemul şcolar. Avem nevoie de meseriaşi buni. Un mic efort din partea autoritatilor poate sa determine, in cativa ani, o infuzie de forta de munca tanara şi bine pregatita pe piata.
Daca ideea va pare interesanta, va aştept opiniile şi voi actiona in consecinta. Va reamintesc faptul ca de tichetele de masa nu beneficiaza astazi decat angajatii - şi nu toti! -, legea care guverneaza materia fiind Legea nr.142/1998, cu modificarile şi completarile ulterioare. Printr-un ordin de ministru, valoarea actuala a acestor tichete este de 7,56 lei.
Eu cred ca, daca adolescentii din şcolile de arte şi meserii ar beneficia şi de un numar de tichete de masa proportional cu numarul zilelor de practica, aceste şcoli ar deveni mai atractive pentru ei şi pentru familiile lor. Nu ajunge doar sa ne lamentam, politicieni şi angajatori, ca nu exista forta de munca bine calificata, trebuie sa şi actionam. Aceasta este ideea mea.

Sunt convins ca si voi aveti o multime de propuneri. M-as bucura sa putem discuta impreuna aici despre ele.