Muzeul de arta din Tel-Aviv
V-am plictisit, probabil, astazi, cu subiecte politice. Incerc, de aceea, sa va spun cateva lucruri in legatura cu Muzeul de arta din Tel-Aviv.
Muzeul a fost constituit in urma cu 75 de ani si s-a format, succesiv, in jurul unor colectii donate. Are sase departamente: arta sec 16-19, arta moderna si contemporana, arta israeliana, desene si gravuri, fotografie, arhitectura si design.
Nu voi insista decat asupra a doua lucrari.
Prima este lucrarea lui Marcel Janco, Bal la Zurich. Este o pictura pe carton, executata in 1915. De fapt, una din variantele pe aceasta tema, executate in perioada 1915-1917. Marcel Janco ajunsese in 1915 la Zurich pentru a studia arhitectura, impreuna cu fratele sau. Ca sa-si castige existenta, cei doi au cantat prin cafenelele mondene, inclusiv in celebrul Cabaret Voltaire - locul unde s-a nascut miscarea dadaista. Lucrarea reflecta ambianta salilor de dans din care s-a inspirat autorul.
A doua lucrare il are ca autor pe Victor Brauner si este intitulata Spatiu oniric. Este un ulei pe panza, din colectia Mizne-Blumental si a fost realizata in 1939. O panza greu de descifrat. Cele doua personaje - cel masculin intr-un colt, plutind in spatiu si cel feminin, reprezentat suprarealist si “admirat” de un sarpe - convietuiesc intr-un spatiu inchis.
Brauner s-a nascut in 1903 la Piatra Neamt, Janco s-a nascut in 1895 la Bucuresti. Am stiut sa punem in valoare, pe plan mondial, radacinile lor aflate in Romania? Nu cred.
Voi adauga maine si fotografiile “corespunzatoare”.
septembrie 26, 2007 la 10:50 pm
Marcel Iancu si Victor Brauner sunt relativ bine reprezentati in colectiile Muzeului National de Arta (sau erau, ultima data cand am trecut pe acolo): Marcel Iancu are, in calitate de arhitect, si cateva vile cubiste in Bucuresti extrem de reusite (unele dintre ele am senzatia ca sunt si semnate)
septembrie 26, 2007 la 11:24 pm
Imi pare rau ca nu stiu sa umblu pe bloguri si sa postez intrebari fara sa “parazitez” “articolele” la zi!
As dori sa aflu parerea Domniei Voastre fata evenimentele de ieri si azi din PSD legate de scrisoarea lui Podgorean si declaratiile urmate de excludere ale lui Mihalache
septembrie 26, 2007 la 11:40 pm
Cui ii pasa ?
Dvs., mie lui… lor… cativa… vecina de deasupra tot o sa arunce gunoiul pe geam…
In timp ce noi ne dam de ceasul mortii si vrem sa scoatem in evidenta oameni valorosi ai tarii… nesimtitul cu ochelari de soare purtati pe timp noros care a oprit plictisit, langa statia de tramvai, masina scumpa, la care majoritatea copiilor din scoala generala viseaza, mai trage un scuipat pe sosea… mai mai sa ma nimereasca…
Toata lumea dezbate pe toate televiziunile ce a mai zis cel de sus si ce etnie a mai jignit… scenarii abracadabrante curg din gura tuturor specialistilor… se autosesizeaza sau nu un nu-stiu cine de sus din deal… din palatul ala… “frumos” din zare… cu zeci de camere cu aur pe pereti… toate incalzite chiar si pe timp de iarna… nu numai vara… …si stau si ma uit cu cata grija aranjeaza pachetelele de servetele… nu are mai mult de 6 ani… le vinde in metrou de mult… 1 leu pentru 3 pachete… ii dau 1 leu da’ iau doar 1 ar fi risipa… nu consum atat de mult… trag speranta ca o sa fie in curand intr-o camera incalzita iarna… invatand…
Apar peste tot cate si mai cate proiecte de la cate si mai cate ministere printre care unele de pensii mai private… sau planul ministrului sanatatii de evaluarea a populatiei care este laudabil… …dar am iesit de la metrou si cu greu imi trag rasuflarea… nu de efortul urcarii scarilor… ci de fumul celui care a urcat si scara rulanta si scarile (mai putin rulante) cu tigarea aprinsa… sunt intoxicat… sunt alergic la fumul de tigare… dar nu am ce face il suport… in general ma uit urat… ma “fac” scarbit… in cele din urma tot eu plec… in semn de protest…
Imi aduc aminte de primar care spune ca sunt in lucru zeci de strazi… si cum o sa fie mult mai circulabil in Bucuresti… …dar pana la birou imi revin din visare, am nevoie de concentrare maxima pentru a fenta excrementele animalelor de companie si masinile parcate in orice directie pe oriunde… sunt chiar omniprezente… nu mai circula nimeni pe jos ? Cu auto-piciorul… e sanatos sa stiti… incercati… nu doare…. deloc ! Va asigur ! Nu… nu incerca sa te scuzi… nu tine !
Am ajuns la birou… liniste… aer conditionat… sa ma apuc de munca… TREBUIE SA ADUCEM BANI IN ROMANIA… sa imbunatatim traiul de aici…
In fiecare luna ma oripileaza fluturasul… nu din pricina salariului care este, zic eu, multumitor… ci din pricina banilor care ajung la stat in impozite… da’ trebuie…
- poate asa in cativa ani politistii comunitari pe care eu ii platesc din acele impozite… vor lua atitudine impotriva vecinei sa nu mai arunce gunoiul pe geam…
- poate serviciile de asistenta solciala isi vor face datoria si vor strange copii din metrou… si vor decade parintii care isi pun copii sa munceasca
- poate legea se va aplica… si in privinta fumatului… si NU SE VOR MAI VINDE TIGARI MINORILOR chiar daca “au fost trimisi de parinti”… si poate nu se va mai fuma in locuri publice…
- poate vor iesi si iubitorii nostri de animale cu saculete pentru excremente asa cum se intampla in alte locuri…
- poate vor exista parcari in care sa ne parcam cu totii masinile ca pietonii sa mearga pe trotuar…
O fi putin pe langa tema articolului si imi pare rau dar asta este nivelul cu care, cel putin eu, ma confrunt zi de zi… nu cel din articolul dvs. … si din pacate biroul nu este la periferia Bucurestiului… ci este in piata Victoriei…
septembrie 26, 2007 la 11:56 pm
@Radical
Interesanta descriere. Este si cosmarul meu zilnic - calatoria cu metroul. Este inumana si dezumanizanta. O mica si personala curiozitate, daca nu te superi: daca ai un salariu “multumitor”, cum spui, de ce nu iti iei o masina, macar in rate. Chiar ca nu mai circula nimeni pe jos, decat cei foarte amarati sau care fac economii la sange. Altfel, ce sa zic, felicitari pentru realism. Realism capitalist, nu realism socialist. Atentie, se inchid usile!
septembrie 27, 2007 la 12:08 am
Intr-adevar, nu se mai poate circula pe trotuare din cauza masinilor parcate. Avem un presedinte care a fost primar al Bucurestilor. In afara de megalomanicul, dar necesarul, Pasaj de la Basarab si de superbele dar inutilele parcari “in spic”, ce s-a mai facut pentru fluidizarea traficului in Bucuresti?
Pana una alta viata la bloc este un cosmar. Stau intr-o zona semicentrala si desi maine trebuie sa plec la munca, nu pot dormi din cauza golanilor care urla pe scara blocului, precum niste caini. Da, Doamne, sa ne mutam cat mai curand la vila, in afara Bucurestiului!
septembrie 27, 2007 la 8:38 am
Domnule Adrian Nastase,
Cu respect va anunt ca am citit textul dvs. postat in capul paginii de fata.
Al dvs., Valeriu Mangu
septembrie 27, 2007 la 9:05 am
Amara intrebarea finala! Ce poti raspunde?!! Suntem mai mult apreciati peste hotare decat acasa! De ce? Mi-e imposibil, oricat as vrea, sa gasesc un raspuns plauzibil.
septembrie 27, 2007 la 9:14 am
Diogenecainele
Este adevarat. Lucrarile lor sunt si in alte muzee din Romania. Problema este ca nu stim sa-i prezentam, pe plan international, pe piata mondiala a artei, si ca reprezentanti ai artei romanesti.Unii ajung sa-i considere doar un fel de reprezentanti ai suprarealismului european (Brauner) sau ai artei/arhitecturii israeliene (Janco/Iancu).
septembrie 27, 2007 la 9:46 am
Scrieti Marcel Iancu. Si Ianco este corect, dar suna prea pretios.
Marcel Iancu prin 1953 s-a stabilit intr-un sat arab parasit care a devenit un sat al artistilor. EIN AIN, are acum cca 500 locuitori toti artisti: sculptori, pictori, ceramisti, scriitori etc. In Ein Hod s-a infiintat un muzeu MARCEL IANCU. De fapt in fiecare casa de artist este si expozitie. In Ein Ain au trait si traiesc si alti artisti de origine romana.
Nu prea stiu ivrit dar Ein Hod s-ar traduce prin “Izvorul Splendorii”.Este situat la 20 Km. de Haifa.
In alta odine de idei Institutul Cultural Roman are aproape in fiecare luna cate o actiune in Tel Aviv si in general in Israel. Chiar acum se desfasoara “Noptile Romaniei la Iafo”
Tot in acest an a avut loc si conferinta “Avangarda romaneasca (Marcel Iancu,Ion Vinea,Tristan Tzara,M.H.Maxy,Victor Brauner, Ilarie Voronca) ”
Marcel Iancu a fost si arhitect. Exista constructii in Bucuresti care poarta semnatura lui. Se pot cauta pe internet.
septembrie 27, 2007 la 10:11 am
Dle Nastase,
Fiti foarte atent la ce spuneti, ca va citeste Mangu!
septembrie 27, 2007 la 10:41 am
Satul artistilor fondat de Marcel Iancu Se .heama EIN HOD si nu Ein Ain cum am postat din greseala. Stiu ca “ain” inseamna “ochi” dar si “izvor” . Pentru “ein” m-am cam hazardat, Asa-mi trebuie daca nu sunt mai modest.
Deci: satul artistilor din Israel se cheama EIN HOD.
septembrie 27, 2007 la 10:45 am
Vazand ieri scandalul din fotbal,imi dau seama ca are o legatura apropiata de politica.De ce? E simplu:absolut toata lumea stie ce aranjamente se fac si nu de anul trecut ci de la revolutie incoace si totusi nu avem vinovati!!Conducatorii echipelor se autodenunta in continuu in presa si nimeni nu face nimic(asta de 20 de ani).Pe langa toate acestea toti conducatorii spala bani in fotbal prosperand de la un an la altul.De exemplu Becali ar trebui prima data sa-si plateasca datoriile la stat,sa nu mai vina sa spuna ca fotbalistii Stelei au salarul minim pe economie in acte si doar nu-i fraier sa plateasca statului roman contributiile aferente acestor contracte.De abia apoi ar trebui sa vina la posturi de televiziune sa faca donatii in scop electoral.Si totusi acest om are15% in sondaje(uneori ma indoiesc de inteligenta acestui popor).La fel si in politica este evident ca s-a devalizat aceasta tara timp de 17 ani ,doar acest lucru este dovedit indirect de indicatorii economici(ec subterana prospera) si totusi nu exista vinovati!!!!CUM SE POATE ACEST LUCRU DOMNULE NASTASE?TOATA LUMEA II CINSTITA SI TOTUSI SE FURA!!!!
septembrie 27, 2007 la 11:00 am
@Un tanar de stanga
Masina ar fi inutila si mai mult de atat ar fi risipa…
daca plec devreme de acasa plec de vreme si de la serv… cand este aglomeratie…
daca plec mai tarziu de acasa… este aglomeratie…
O colega de serv. care are de facut jumatate din drumul meu cu masina… cam pe acelasi traseu… a renuntat la masina…
… saptamana trecuta a facut 2 ore pe drum…
Cine-i da inapoi 2 ore ? Cel care a fluidizat traficul in Bucuresti si acuma a plecat sa “fluidizeze” drumul unora spre DNA ?
septembrie 27, 2007 la 11:47 am
@Radical
Multumesc pentru raspuns. M-ati luminat cu privire la ce ma asteapta: Blocat in trafic reloaded. Mi-am rezolvat problema locativa si urmeaza sa- i cumpar o masina. Deci, asta ma asteapta… Oricum, mai bine stai in fotoliul masinii si asculti Radio Romantic decat sa mergi in Gheena insuportabila numit metrou.
Respect.
septembrie 27, 2007 la 12:17 pm
Impresiile dv. de calatorie au urmatoarea schema :Explicatia, Admiratia,Lamentatia si Acuzatia. Niciodata nu lipseste Acuzatia desi uneori este numai sugerata, subinteleasa. La noi e rau. Preferabil din cauza lui Basescu.
Si lipsesc oamenii. Adica sunt prezenti, dar numai daca au functii inalte sau mor de dorul dv.
Nu va putem cere sa va curga lacrimi de emotie la Zidul Plangerii dar in Israel sunt femei frumoase, sunt localuri boeme, piete cu mirosuri orientale. Si acei evrei in negru cu perciuni, care atunci cand se roaga fac acele miscari de act sexual as cum a preconizat Baal Sem Tov. Ei vor sa se daruiasca total Domnului si traiesc pentru vesnicie. Desigur sunteti un pudic si nu simtiti nevoia sa va etalati sentimentele. Dar puteati sa va aplecati asupra sentimentelor altora. Nu va pot reprosa ca nu iubiti oamenii. Nici eu nu-i iubesc. Va reprosez ca nici macar nu-i urati. Va sunt indiferenti. Cel putin asa reiese din insemnaile dv. de calatorie.
Intr-un cuvant va credeti centrul universului. Si stiti ca n-aveti dreptate. Centrul universului sunt eu.
Placerile dv. sunt egoiste, dorintele putine si bolnave.
septembrie 27, 2007 la 1:12 pm
@ Adrian Năstase
Mi-a trecut prin minte… ce ar fi să vizitaţi şi muzeele din România şi apoi să le faceţi puţină reclamă.
septembrie 27, 2007 la 1:24 pm
@ Un tanar de stanga
Nici eu nu mai suport metroul, desi am mare nevoie de el câteodată, prefer să ma fac că uit existenta lui. Citeam acum două sau trei zile (cum se duce timpul) că exista investiţii masive in metroul bucureştean, că se vor extinde liniile. Până una alta prin metrou se circula pe cate un singur fir. Mergi o staţie, te dai jos, aştepţi 15 minute, mai mergi o staţie, te dai jos, aştepti 15 minute. Eu aştept de foarte mult timp sinucigaşi care să spună în biletul de adio un mesaj de genul m-am săturat să aştept. Sunt convins că mulţi dintre ei au făcut-o pornind de la un astfel de stres, doar că nu le-a trecut prin cap să lase încă un rând în scrisoarea de adio. Ori poate l-au lăsat dar nu a avut loc în ştirea de la TV.
Îmi aduc aminte că am fost cu metroul, copil fiind, la o lună de la inaugurare. Parcă îmi era frică pe acele staţii luminoase, obişnuit cu o iluminare mai “delicată” a străzilor, monumentalismul era apăsător, personalul de serviciu curăţa gresia în pătrăţele crem cu o maşinărie imensă cu perii rotative, şi… nu aveam pe cine să întreb ce tren trebuie să iau, pe cel din stânga sau pe cel din dreapta. Apoi am observat acele panouri care enumerau staţiile. Acum staţiile sunt ghenele despre care vorbea “Un tanar de stanga” şi este aproape imposibil să afli de unde trebuie să iei vagonul, este când pe stânga, când pe dreapta, este aproape imposibil să respiri fără să te inunde un val de igrasie şi, desigur, nu mai este nimeni care să cureţe staţiile pline de grafiti şi resturi de suc lipicios. Iar panourile…
septembrie 27, 2007 la 1:47 pm
@Bibliotecaru
Asta e problema in Romania, ca politicienii nu umbla cu metroul. Unii poate nu au apelat niciodata in viata lor la acest mijloc de transport. Poate stiu de existenta lui doar din auzite…
Exista doua Romanii: una din Rahova si una din Primaverii. Ele sunt extraordinar de opuse si de diferite.
septembrie 27, 2007 la 1:54 pm
@Adrian Nastase
stiti care ete paradoxul dureros? Ca in perioada comunista,in cartile de critica de arta aparute la acea vreme, se sublinia f clar radacina romaneasca a celor doi artisti, fiind emfazate puternic temele care i-au influentat, mediul in care s-au format, etc.
(Am avut ocazia sa citesc asemenea carti mai ales in anii ‘97-’98 cand imi pregateam o lucrare despre trecerea de la figurativ la abstractionism, dupa ce facusem o adevarata pasiune pt pictura lui Nicolas de Stael!)
septembrie 27, 2007 la 1:55 pm
@Adrian Nastase
Domeniul promovarii culturale - cel puţin pentru subiecte cu audienţă de nişă - e (din fericire as spune) diferit de alte acţiuni de promovare. Ceea ce conteaza aici este in primul rand lucrul obişnuit facut temeinic si mai putin evenimentul special sau campania de promovare. În general cunoscătorii sunt alungaţi de aspectul publicitar dar atraşi de seriozitate.
A expune consistent de pildă un artist în prinicpalele muzee naţionale înseamnă a-l promova şi implicit a promova cultura română. De asemenea de pildă o monografie bună e mult mai utilă pentru cunoaşterea artistului în cercurile interesate decât o expoziţie admisă din raţiuni de curtoazie de instituţii culturale străine. Sunt gesturi nespectaculoase, de rutină as spune. Nu e aici nevoie de nici un savoir-faire special ”de promovare”. Sobrietatea academică şi conştiinciozitatea eforturilor sunt suficiente şi atrăgătoare.
Desigur, asta nu inseamna că orice demersuri instituţionale sunt inutile, Însă
1.ele nu diferă de o politică ce administrează bine afacerile culturale curente - astfel încât să se expună consistent, să se editeze ce trebuie etc
2. nu este dintre politicile care se bazeaza pe acţiuni de promovare intenţionate, de multe ori artificiale, cusute cu aţă albă şi cu efect limitat sau pe termen scurt.
Am cunoscut nu o data si eu frustrarea de a explica unora ca niste nume din patrimoniul lor cultural provin de fapt dintr-o Romanie care e mai putin desert cultural decat isi inchipuie. Insa cred ca a capta stabil interesul acestor oameni pentru fenomene absolut spectaculoase (cum ar fi avangarda romanească ) cere multa rabdare şi utilizarea fara stridenţe, dar constantă, a instrumentelor culturale obişnuite.
Ce voiam sa spun in post-ul anterior este ca strainii care se plimba prin muzeele sau pe strazile noastre au cel putin cateva prilejuri de a-i plasa cum trebuie pe acesti artisti. Daca as fi sa imi fac evaluarea implicita mai clara: nu e un dezastru dar, completand, nici nu cred ca e suficient. De pilda nu stiu daca avem o librarie tematica bine garnisita la intrarea in muzeele romanesti cum e la orice muzeu mai marisor din vest. Dar , cu riscul de a ma repeta, asta face parte din chestiunile nespectaculoase de care vorbeam.
septembrie 27, 2007 la 1:56 pm
Exista o Romania din Rahova, cu oameni care castiga 700 RON pe luna si se trezesc la 6 dimineata, pleaca la 7 la munca si fac o ora pana la serviciu cu infectul autobuz 139 sau cu metrourile unde te sufoci intr-o mare de oameni cu priviri disperate, care alearga dupa dupa o bucata de paine. Si apoi fac, seara, tarziu o ora inapoi pana in mizerele apartamente de bloc unde tevile curg, rasuna petrecerile vecinilor, unde nu poti merge pe trotuare pentru ca sunt parcate masini, unde nu poti merge pe strada pentru ca te calca masinile.
Tot asa, zi de zi, an de an, viata de viata, fara speranta unui viitor mai bun, doar cu perspectiva bolilor si a batranetii sarace.
Si exista si Romania din Primaverii, pe care ne-o pot descrie cei mai luminati de pe blogul asta, cu continut intelectual explicit.
septembrie 27, 2007 la 2:09 pm
@ DARIUS GROZA
Domnule Darius Groza,
Intr-un clasament facut public pe pagina de garda a (firmei) Word Press, blogul dlui Adrian Nastase se gaseste, daca am retinut bine, printre primele 100. Este un succes pentru care va rog sa-mi permiteti sa va felicit, atat pe dvs., in calitate de administrator, cat si pe dl. Adrian Nastase, in calitate de proprietar, dar, de ce nu, in egala masura - poate, dintr-o anumita perspectiva, mai mare -, si pe (ceilalti) corespondenti.
Privitor la chestiunea ce a facut obiectul corespondentei de pana acum dintre noi, am onoarea sa vin cu o serie de precizari, completari si observatii. O fac animat in primul rand de speranta ca ele va vor fi de folos in intreprinderea, in activitatea dvs., altfel meritorie, de pionierat in Tara noastra, precum si pentru succesul si mai mare, daca ma pot exprima astfel, al blogului de fata.
Spatiul privat - sa zicem, interiorul unei locuinte - nu este, cum, poate, credeti, un spatiu cu imunitate fata de lege ori care confera ocupantilor lui imunitate (absoluta) fata de lege. Daca, de pilda, un parinte aplica o corectie corporala copilului sau - ori, cu un termen mai general, il supune la rele tratamente - in interiorul locuintei, nu inseamna ca acesta nu este responsabil pentru fapta sa - de a maltrata copilul - in fata autoritatilor publice. De principiu, unele fapte sunt sanctionate identic indiferent de spatiul in care sunt produse - public ori privat -, dupa cum, pentru altele, pedeapsa se aplica numai daca sunt produse intr-un singur tip de spatiu (de exemplu, actele cu caracter pornografic produse in public).
Desi unele activitati, manifestari etc. pot fi catalogate, prin prisma statutului juridic al organizatorului, ca avand caracter privat - de exemplu, o nunta, un spectacol artistic, un meci de fotbal s.a. -, evenimentele petrecute in cadrul acestora pot fi socotite, dupa caz, ca avand caracter public. Asupra caracterului blogului de fata de a fi, din aceasta perspectiva, un spatiu public am scris in trecut pe blog. Intr-o asemenea situatie organizatorul/administratorul are sarcina sa respecte, sa impuna, o serie de norme, intai normele constitutionale si, respectiv, legale, apoi cele regulamentare, specifice activitatii, manifestarii pe care o organizeaza, cu precizarea, extrem de importanta, ca respectivele norme regulamentare nu pot sa contravina Constitutiei, legii si, respectiv, bunelor moravuri. Desigur, temporar, pe perioada desfasurarii manifestarii, in scopul bunei desfasurari a activitatii - care, si ea, trebuie sa fie licita -, organizatorul poate sa ceara - ori chiar sa impuna - participantilor, fie ei activi (de exemplu, jucatorii din teren), fie ei pasivi (de exemplu, spectatorii), o serie de restrictii. Aceste restrictii trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, printre care: sa fie ingaduite de lege, sa fie necesare bunei desfasurari a manifestarii, sa aiba, cum spuneam, caracter temporar, sa fie liber acceptate de catre participanti, sa nu suprime ori sa aduca atingere existentei drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, ale omului, in general. Un exemplu in acest sens il constituie interdictia de a se introduce pe (unele) stadioane artificii, arme (inclusiv albe), alcool s.a.; un alt exemplu il constituie interdictia de a se fuma in anumite restaurante etc.
Ultimul exemplu ne releva si o alta caracteristica a interdictiilor: aceea de a face, de principiu, posibila deplina egalitate a participantilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si libertatilor, fie ele legale, fie ele regulamentare, ale participantilor, fie ei activi, fie ei pasivi.
Important de subliniat este urmatorul lucru: dupa cum spuneam, restrictiile trebuie acceptate si, respectiv, respectate de catre fiecare participant, ca o conditie de participare. Drepturile, libertatile, obligatiile participantilor, dar, corelativ, si ale organizatorului, devin in felul acesta elementele materiale ale unui contract intre participant si, respectiv, organizator, incheiat intre acestia fie in mod explicit, fie in mod implicit, cu precizarea, care se regaseste explicit formulata in Codul civil, ca un contract (civil) care este, prin dispozitiile sale, contrar legii sau bunelor moravuri este nul. De asemenea, chiar si intre participanti se incheie, dupa caz, (cate un) un astfel de contract, fie in mod explicit, fie in mod tacit.
Blogul de fata poate fi asemanat cu o astfel de manifestare, in care dl. Adrian Nastase si, respectiv, noi, corespondentii, suntem participanti, iar dvs., organizator - sau administrator. Din multe privinte, el seamana cu un simultan de sah ori, daca vreti, cu o masa rotunda cu spectatori. Comparatia ne ajuta sa intelegem statutul juridic al blogului, al proprietarului blogului (dl Adrian Nastase), al participantilor (noi, corespondentii si, in plus, dl. Adrian Nastase), al organizatorului/administratorului (dvs.), al firmei care pune la dispozitie spatiul virtual, echipamentele de transmisie/receptie s.a.
Intai de toate, dl. Adrian Nastase este competitor, plasandu-se in postura de a “juca” simultan la mai multe “mese”. Competitor al domniei sale este, cu un termen generic, publicul, format, in principiu, din toti oamenii - din Romania, din SUA, din Israel, din Germania s.a. De cealalta parte a “mesei” - de fapt, “meselor” - ne plasam noi, cei ce formam publicul. Regula fundamentala a “jocului” este urmatoarea: dl. Adrian Nastase posteaza in capul unei pagini un text, iar noi, cei ce formam publicul, comentam textul. Fiecare dintre noi are asadar “partida” sa cu Adrian Nastase.
Demn de retinut este ca rolurile nu pot fi inversate - adica: unul dintre noi, cei ce formam publicul, sa posteze un text in capul paginii, iar ceilalti, inclusiv dl. Adrian Nastase, sa comenteze; privilegiul de a posta textul “de baza” revine dlui Adrian Nastase, asa dupa cum in cadrul unei mese rotunde, privilegiul de a lansa temele de discutie revine moderatorului, organizatorului, administratorului, nu invitatilor. Aceasta este logica blogului, de la care nu se poate face derogare, decat, poate, prin exceptie.
Un”arbitru” - moderatorul blogului - vegheaza ca “mutarile” sa fie regulamentare si, mai presus de toate, legale - in cazul nostru, dupa cum afirmati dvs., ca textele noastre, comentarorii, sa fie decente. Dar o astfel de regula stabilita de dvs, respectiv de dl. Adrian Nastase, este insuficienta pentru desfasurarea legitima, respectiv legala a “jocului”. In acest sens este de retinut ca arbitrul trebuie sa aplice normele regulamentare, dar si legale, ambelor parti la “joc”, deci inclusiv dlui Adrian Nastase - de exemplu, daca domnia sa posteaza un text indecent, “arbitrul” trebuie sa cenzureze textul respectiv. In plus, moderatorul/administratorul trebuie sa cenzureze acele texte, indiferent daca apartin dlui Adrian Nastase sau comentatorilor, care atenteaza la - ori incalca - drepturile si libertatile legale ale oricarui participant nerestranse temporar de specificul “jocului”, valorile aparate de societate - altfel, ar insemna, de pilda, ca la un meci de fotbal, spectatorilor sa li se permita - ori le este ingaduit - sa se scuipe unii pe altii, sa se bata intre ei, sa savarseasca fapte obscene etc. Moderatorul/adminitratorul/organizatorul este primul obligat ca in spatiul public in care se desfasoara manifestarea sa asigure respectarea normelor de ordine publica, a celorlalte norme constitutionale si, respectiv, legale, apeland, dupa caz, la sprijinul ori la interventia autoritatilor publice. In cazul unui meci de fotbal, de faptul ca suporterii s-au luat la bataie intre ei este vinovat in primul rand organizatorul, chiar daca pe stadion se afla politisti.
In cazul nostru, al blogului, moderatorul/administratorul are asadar obligatia sa vegheze nu numai daca textele adresate dlui Adrian Nastase sunt decente, ci si invers, precum si daca respectivele texte incalca sau nu dispozitiile constitutionale, respectiv legale, daca provoaca sau nu discriminare, daca atenteaza sau nu la valorile aparate de societate, daca incalca sau nu drepturile si libertatile fundamentale, respectiv legale, ale cetateanului, ale omului, in general. Administratorul trebuie sa vegheze si sa asigure securitatea morala, fizica, juridica s.a. a fiecarui participant, fie el activ, fie el pasiv. (Va urma)
Al dvs., Valeriu Mangu
septembrie 27, 2007 la 2:16 pm
Drama stangii din Romania este ca a pierdut contactul ca aceste realitati dure ale vietii. Cu greu ar putea fi inchipuit un personaj mai artificial si mai penibil ca Geoana. Zici ca este lipit pe poza asta, pe fresca asta imensa care e Bucurestiul.
Marean, ei bine, da Marean Vanghele este simpatic pentru ca este natural, este natural pentru ca s-a chinuit in tinerete, chiar daca acum este multimilionar. Becali asijderea. Deci, puterea sta in saracie, sau in disperare, daca doriti, pentru ca omul care a ajuns la limita disperarii nu mai are nimic de pierdut si poate sa darame guverne, state, imperii, daca energiile disperarii colective sunt bine canalizate.
Cred ca nu este departe ziua in care Romania se va trezi si ceea ce a fost in anii 50 va parea o joaca de copii.
Atunci si mofturile burgheze cu colectii de arta, care fac parte din savoir-vivre al lumii din Primavarerii, vor parea ca niste maimutarile inumane. In timp ce lumea moare de foame, dvs, domnilor din Primaverii discutati despre arta…
septembrie 27, 2007 la 2:26 pm
Pot să-ţi spun Valeriu? Tu-mi poţi spune Darius sau “băi”. (Fără glumă.) Nu consider că respectul se măsoară în pronume de politeţe.
Să simpificăm niţel (şi reamintesc): administrarea acestui blog nu prea se face sub forma unor restricţii juridice, adică fix ce ţine de mine, mă refer. Eu nu sunt obligat legal să nimic. Pot lăsa înjurături, blasfemii, blesteme, descântece, ghicitori etc. De exemplu, dacă aş da drumul la toate acele comentarii obscene, n-aş păţi eu ceva. Nici AN. Am alege noi să le lăsăm, dar nu vrem, mi se pare că nu ajută conversaţiei, care e scopul, deci le-am exclus, s-ar pierde seriozitatea unei discuţii şi toate celălalte argumente pe care sunt convins că eşti capabil să le înţelegi.
Că Adrian Năstase se apucă să acuze, calomnieze etc., aia ţine de el, de consecinţe şi aşa mai departe, deşi până acum nu l-am simţit făcând-o. A adus argumente la ce-a zis, o fi vinovat, n-o fi, dar în ce-a scris a avut o ordine, pe care eu, cititorul, am acceptat-o raţional sau am combătut-o. De asemenea, nu văd în viitorul apropiat ocazia în care să-i editez articolele, că ar avea prea multe vulgarităţi…
Legat de tine - un comentator a sugerat să te interzicem pe tine, în calitatea ta de contributor la discuţie. Tu cataloghezi asta discriminare, eu cataloghez asta: “Dragă, Mangu poate scrie ce vrea el, că aiurează sau nu, atâta timp cât nu înjură, e pe subiect etc.”. Recte: nu-l cenzurez, fiindcă n-am chef; Valeriu al nostru poate scrie mai departe. Atâta tot.
Nu văd de ce ţi-aş da ţie contactele lui, nu văd de ce le-aş da ale tale, nu văd cu ce mă priveşte pe mine că el e jignit de ce scrii, iar tu eşti jignit că el e jignit. La fel cum n-am considerat propunerea lui de-a te cenzura, nu consider nici cererea ta de-al deconspira.
Ca să ne mai destindem: cum trebuie să veghez eu la “securitatea fizică”? Dacă voi doi vă bateţi pe stradă, tre’ să viu să arbitrez? Că, dacă da, să-mi spuneţi - accept.
septembrie 27, 2007 la 2:42 pm
Observ ca exista o groaza de universuri. Concurente sau paralele. Unii iubesc oamenii din toate universurile. Altii ii iubesc doar pe cei din universul propriu. Cativa, nici macar atat.
Este subinteles ca Sandu se inseala. Eu sunt centrul Universului. De fapt, al tuturor universurilor. Al celor concurente. Si ii iubesc pe aproape toti oamenii. Chiar si pe Traian Perfectul. Mai putin in momentele in care se uraste singur pentru ceea ce face (sau s-a obligat candva, fata de unii fara fete, sa faca!) si ceea ce nu face. Din ce in ce mai multe momente.
@ Un tanar de stanga
Si eu merg cu metroul. Este infiorator. Stau intr-o zona semicentrala si recunosc simptomele de Rahova. De fapt, traiul in oras a devenit imposibil. Dezvoltarea urbana este o gluma la noi. As vrea sa avem un primar care sa-si merite numele. Un vizionar al metropolei. Un aliat al bucurestenilor, nu doar al afacerilor. Primarul de acum, “care face”, ne-a cam pacalit. Nu ne-a spus pentru cine va face.
Data viitoare, ar trebui sa-i intrebam pe candidati. Si cand ne vor spune ca vor cumpara 500 de autobuze cu aer conditionat sa-i intrebam pentru cine va fi aerul, pentru cine comisionul. Si pe unde vor circula autobuzele. Si daca nu sunt si pentru noi, sa nu-i votam. Iar cand vor spune ca vor reconditiona j’de de mii de bulevarde sa-i intrebam daca noi vom mai putea circula macar pe trotuarele aferente, fara riscul de a ne rupe picioarele. Si cate generatii de borduri vom plati. Si tot asa…
septembrie 27, 2007 la 3:16 pm
Iubiti conforumisti, stimata Casandra, Bibliotecaru, Radical,
am onoarea sa va prezint TRASEUL MORTII
sau CUM TRECI PRIN IAD IN APROX. 1 ORA
1. Se pleaca dimineata de la ora 7 din statia supraaglomerata Armata Poporului.
2. Dupa 10 minute de asteptare, dupa ce ti se trantesc usile in nas, reusesti sa te impingi in metroul pentru Eroilor. Varianta Horror: trenul stationeaza 3 minute, fara vreun motiv aparent, in statia Politehnica. Sosirea in statia Eroilor 7:15.
3. Te infigi, printre valurile de oameni care se impinga sa iasa la Spitalul Municipal, pentru a urca in la fel de arhiplinul 368 pentru a ajunge la Romana, te infigi, deci, pe peronul care merge spre Unirii.
4. Unirii! Cuvant magic, datator de fiori… Reusesti sa intri in vagoanele alea noi, comunicante si stai presat inca 5 minute pana la Unirii. Acolo cobori pe la ora 7:25 si te lasi purtat de valurile multimii furioase, incercand pe cat posibil sa eviti valurile care navalesc din directia opusa, pentru a prinde metroul din care ai coborat, te lasi purtat, deci, de furia populara scrasnita in ritm de blesteme si injuraturi la adresa inteleptei carmuiri, prin celebrul “matz” care se separa cele doua statii Unirii 1 si Unirii 2.
5. Sa presupunem ca trebuie sa ajungi in Primaverii, sau, pentru noi, ramele, Aviatorilor, dupa statia de metroul. Calvarul abia incepe. Dupa ce ai stat propriul zis la coada pentru a urca pe scara care separa cele doua statii, esti inconjurat de fatuci bine imbracate, in tinuta office, care se uita nervos la ceas. Este deja ora 7:40. Soseste metroul dinspre Berceni, evident, plin. Daca, printr-o minune dumnezeiasca reusesti sa te presezi in interior, ajungi pe la ora 7:55 la Aviatorilor, evident dupa ce alte valuri furioase te preseaza in metrou la redutabila statie Victoriei. Dar, mai mult ca sigur, nu intri in primul metrou si ajungi in Primaverii pe la ora 8:05, terminat fizic si psihic.
Cum o fii sa stai pe Zambaccian sau pe Starostescu, sa iesi agale din casa, pe la ora 7:50, dupa ce ti-ai sorbit cafeaua in liniste, sa te plimbi alene pe langa Piata Dorobanti si sa mergi pe largul si luminosul trotuar de pe langa Televiziune pana la aceeasi destinatie? Timp estimat: 10 minute, hai 15 in ritm de promenada.
Doamne, de ce m-am nascut sarac?
septembrie 27, 2007 la 3:42 pm
Domnule administrator,
La alt articol al blogului, am remarcat valoarea exceptionala a unor postari. Si am spus acolo ca valoarea Dlui Nastase atrage valoarea. Vad insa ca paranoia Mangu ma contrazice. Obosesc dand scroll peste mofturi de fata mare. Rog si pe ceilalti bloggeri sa protesteze impotriva acestui individ cu capul gol. Asta nu inseamna ca vrem cenzurarea lui. Am vrea doar sa fie un pic mai limpede la cap.
septembrie 27, 2007 la 3:42 pm
@Un tanar de stanga
Intrebare si raspuns
Rumegand cocenii de pe langa jug
S-a-ntrebat odata boul de la plug:
-Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?
La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:- Pentruca esti bou !
septembrie 27, 2007 la 4:01 pm
@Sandu
Banuiam ca vei spune asa ceva. Poate ca te-ai nascut intr-o familie bogata si asa se explica nesimtirea si sictirul cu care iti tratezi con-forumistii. Sincer, imi este mila de tine. Nu ai sentimente umane…
septembrie 27, 2007 la 4:37 pm
@Un tanar de stanga
Saracia este o boala rusinoasa, Nu are nici o scuza inafara de boala. Nici macar batranetea nu scuza saracia.
Decat sa stai si sa bocesti pe blog mai bine te-ai gandi cum sa faci niste parale.
Cine naiba te obliga sa stai in parlitul acela de Bucuresti? Ani si ani, in oraselul meu am avut locul de munca la cinci minute pe jos. In orasul meu am calatorit o singura data cu tramvaiul, dupa un chef, ca sa vad cum e. Desi n-am masina.
Poate ca ai pe cineva bolnav in capitala ! Ar fi singura scuza ca te chinui acolo.
Dar nu trebuie sa te invat eu ce sa faci. Orice, numai sarac sa nu fii ca sa nu ajungi sa te dispretuiesti.
septembrie 27, 2007 la 6:00 pm
@Sandu,
Da, da, da Sandule de acord si chiar te numesc, te constitui si te investesc in calitate de Ombilicum Mundi.
septembrie 27, 2007 la 6:09 pm
@Ion Adrian
Nu stii formula corecta asa ca nu pot sa consider valabila investitura.
septembrie 27, 2007 la 6:22 pm
De acord, nu mi-o mai duc aminte ca am citit-o pe undeva ref la o investire cu sabia pe umar a unui cavaler, dar poate ca te investeste dl Nastase ca la Maltezi cred ca asa se face. Poate si la teutoni dar acolo nu are el treaba ci eu, ca am un straunchi care pe la 1300 si ceva a fost un Mare Maestru important al Ordinului, era un von Altenburg.
septembrie 27, 2007 la 7:34 pm
Ei spun că Ombilicum Mundi era undeva prin Ierusalim, dar eu tot spun că este pe lângă Herculane… prea sunt multe dovezi.
septembrie 27, 2007 la 7:44 pm
E soarta grea a boului, acum viţel adult,
Să stea la poarta noului niţel mai mult!
septembrie 27, 2007 la 7:57 pm
@
Sandu
Ante scriptum. “Bine-ai venit! cum vad, esti nelipsit.”
(Goethe- “Faust”
“Intr-un cuvant va credeti centrul universului. Si stiti ca n-aveti dreptate. Centrul universului sunt eu.”- ii spui lui Adrian Nastase.
Asculta, te rog:
“In ceata-Argonautilor, oricare
In felul sau era viteaz si mare,
Si, dupa forta ce-l insufletea,
Cand altii dadeau gres, el izbutea.
Prin anii juni si gratia fapturii,
Tot timpul triumfat-au Dioscurii.
Cu sprinten brat, salvadu-si camarazii,
Si fermi, si aprigi, fosta-au Boreazii.
Dibaci, voinic, cuminte, cu temei
Domnea Iason, iubitul de femei.
Apoi Orfeu: prudent, firav, pe toate
Stapan prin zvonul lirei acordate.
Lynkeu, cu ochiul ager, printre stanci
Ducea sfintita nava-n nopti adanci.
Primejdia-mpreuna se infrunta:
Cand unu-nvinge, toti ceilalti il canta.”
Cat despre femeile ce le-ai dori descrise…
Dar, sa aiba, oare, nevoie sa fie?…
Asculta iar, te rog:
“Poetii o prezinta-n felul lor;
NIci pubera, nici varstinica, avand parte
Mereu de-un trup ispititor,
Rapita si curata la orice prag al vietii;
Destul, doar nu sunt sclavii nici unui timp poetii.”
P.S. Vei fi recunoscut, desigur, versurile lui Goethe (”Faust”
Ambele mesaje ii sunt incredintate, de Goethe, intru transmitere noua, lui Chiron (in dialogul sau cu Faust).
Cel din “Ante scriptum” i-a fost incredintat lui Manto.
P.S.2 “Cei care cauta imposibilul imi plac.”
(Goethe- “Faust”
septembrie 27, 2007 la 8:10 pm
@George Ban
Am lasat pentru tine ceva postat la “Traian basescu minte”.Te rog sa citesti.
septembrie 27, 2007 la 8:16 pm
@
Un tanar de stanga
Replica pe care i-ai dat-o lui Sandu pacatuieste prin totala lipsa de barbatie. Asta, dupa ce, practic, ti-ai plans de mila. Alta “barbatie”!
Sigur ca o “calatorie” prin Bucuresti, in acest moment (fie ea cu mijlacele de tranport in comun- fie cu automobilul) este un calvar.
Dar, calvarul este, in mod egal, al celor fara multi bani- ca si al celor instariti. Diferit ca forma- dar, pe fond, calvar.
Puterai sa faci din descrierea acelui drum un monument de ironie. Mesajul ar fi fost altfel receptionat. Si, daca avea si valoare artistica, aplaudat.
Unii au mai mult noroc- altii refuza sa-l caute.
Si, vazand ca nu vine norocul la ei, nu doar ca isi plang de mila- dar si arata, acuzator, cu degetul catre mai “daruitii” de soarta.
Si, uite-asa isi dau unii cu dreptu-n stangul sprijinindu-se, ca sa nu cada, pe lupta de clasa!
P.S. Banuiesc ca, barbat fiind, vei fi baut- cum se spune- cateva poahare mai mult, macar o data in viata. Ce-ai facut dimineata, cand te-ai trezit? Si cum ai povestit altora- sau cum ti-ai primit singur- “starile”? Plangandu-ti de mila? Ce mi-e starea “post ingurgitare de licori”, ce mi-e epuizarea dupa calatoria cu metroul! Intampina totul cu ironie si vei “vedea” altfel!
septembrie 27, 2007 la 8:33 pm
#
ion adrian
Bravo, esti genial cu referirile (pe care le-ai vrea ironice, prin contrapunere) la “Maltezi” si “Teutoni”!
Mare pacat ca straunchiul tau ti-a lasat doar date legate de nume si de pozitia sa in Ordin.
Operezi cu informatii fragmentate, motiv pentru care nu poti face legaturile NECESARE, de un anumit nivel.
Asta, n-ar fi o problema: dar, joaca de-a vorbele este!
NU prinde lama sabiei in mana- s-ar putea sa ai neplacuta surpriza de a constata ca are doua taisuri!
septembrie 27, 2007 la 8:37 pm
@
George Ban
Imi face mare placere sa constat ca mai exista oameni care stiu sa faca diferenta intre “cap gol” si “cap descoperit”.
“Compatimim” impreuna!
septembrie 27, 2007 la 8:54 pm
@
Un tanar de stanga
Iti satisfac o curiozitate.
Banuiai ca exista- in proximitatea cartierului Primaverii- zone mai scumpe, din punct de vedere imobiliar si cu “state nobiliare” mai vechi?
Ei, eu stau intr-o astfel de zona exclusivista .
Vrei sa-ti descriu ce se intampla in acea zona cu case cochete?
Iata:
“rasuna petrecerile vecinilor, nu poti merge pe trotuare pentru ca sunt parcate masini, nu poti merge pe strada pentru ca te calca masinile.”
Ai recunoscut citatul? E dintr-un text postat de tine.
Ai uitat sa spui cum sparg firmele agreate de municipalitate trotuarele, pentru a scoate bordurile (pe care, apoi, le rotesc de pe o strada pe alta, mimand eficienta renovare a Capitalei).
Ce vrei sa fac, sa-mi plang de mila?
Uite, abia pot intra in curte- trebui sa “escaladez” o gramada rde bucati de asfalt, bitum. In fata, asa-zisului trotuar, gropi. Si asta, pe strada mea- una dintre cele mai chic din acea zona.
septembrie 27, 2007 la 9:17 pm
@Aya
Cazut in reveria cauzata de relatarile d-lui Nastase am avut ca fond muzical “Jeruşalaim şel zahav” (Jerusalimul de aur) cantat de Ofra Haza. Desigur il am si in alte interpretari printre care Enrico Machias si Rika Zarai. Dar o prefer pe asta. M-am gandit la evreii care de doua mii de ani, in orice colt de lume se gaseau isi urau de Pesah “La anul la Ierusalim” Cum suna oare urarea asta in lagare? Dar vreu sa spun ca isi iubesc cu durere capitala (nerecunoscuta ca atare pe plan international)
Si am vazut la postarea alaturata cum ne urâm noi Capitala.
Chiar mie imi plac Bucurestii, am locuit sase ani acolo, dar nu mi-ar placea sa locuiesc si sa muncesc ca salariat.
Cat despre “tanarul de stanga” trebuie sa i se spuna adevarul in fata. A-si pune speranta in guvern, fie el si social-democrat, este de neconceput. Daca este un incapabil, peste 20-30 de ani fiii lui vor cere pomana de la fiii d-lui Nastase.
septembrie 27, 2007 la 9:24 pm
@Sandule, mai draga
Daca toti am alerga dupa bani am ajunge “o cetate de porci”. Imi permit sa folosesc aceasta invectiva pentru ca nu apartine fraierului care sunt, ci unui personaj ilustru pe care il las in sarcina amatorilor de cultura de pe acest blog sa il identifice. Sunt fericit in nemernicia mea ca in adolescenta am refuzat sa ma duc sa ma fac avocat sau doctor, si m-am dus la alta facultate, dupa cum sunt fericit ca acum cativa ani am renuntat la un venit de mai multe ori mai mare decat media pe economie dar care risca sa ma transforme intr-o lichea, pentru o ocupate de terchea-berchea platita desigur, rusinos. Ah , era sa uit: sunt un emigrant dintr-un oras unde teatrul venea o data pe an si unde burghezii ferciti isi fermenteaza de pe vremea lui Franz Josef prosperitatea regionala in aer curat si unde mijloacele de transport in comun sunt decorative. Imi pare rau ca nu am descoperit sensul vietii mai devreme, ca poate as fi devenit vedeta de reality show si ca untul si civilizatia sa nu sunt suficiente pentru hedonismele mele. Ce simplu ar fi fost! Daca nu as fi fost atat impietrit de propria abjectie poate ca si fi lacrimat chiar!
septembrie 27, 2007 la 9:43 pm
@Diogenecainele
Cand dracu’ am spus eu ca “tanarul de stanga” nu trebuie sa se gandeasca la imensitatea universului, la poezie si sa se extazieze in fata florilor din fata blocului. Poate sa-si ia sotia si copilul si sa se gandeasca la unitatea lumii pana nu mai poate.Dar sa nu se planga. Sa nu umble cu mana intinsa la portile politicienilor cu mana intinsa. Fie acel politician si Nastase.
Un om profund, asa cum esti d-ta, considera mai important sa-si exploreze sufletul muritor, de biata vietate care-si asteapta randul la abator, sa se considere regele universului, sa faca ce vrea.Asa sa fie, dar sa nu ceara socoteala lumii pentru saracia sa.
Stimate domn, cineva spunea ca suntem pentru noi insine o traire mai intensa decat a tuturor celorlalti, pentru ceilalti suntem faptele noastre.
Sa ne gandim la lucruri profunde pana ne-o crapa inimima. Dar sa nu cautam vinovati pentru esecurile noastre.
septembrie 27, 2007 la 10:08 pm
Si tutusi este sau nu constitutional caracterul obligatoriu al pilonului doi al pensiilor de care se face azi atata caz si atata reclama pentru?sau
septembrie 27, 2007 la 10:09 pm
PS. A aparut in final dupa semnul ? un “sau” care nu are ce cauta
septembrie 27, 2007 la 10:40 pm
@Sandu
Stimate domnule , nu faptul ca l-ati pus la punct pe un tanar care se amagea cu ideea ca micimea morala are domiciliul in Primaverii imi ultragia sufletul inclinat la psihedelii cu apa rece. Voiam doar sa va ilustrez ideea ca poti fi sarac si cinstit cu tine insuti, chiar daca o asemenea maxima are presa proasta. Nu ca as incerca sa expandez orizonturile etice ale cuiva pana la relativism moral. Departe de mine sa recomand cuiva asemenea flexiuni din simtul etic, mai ales cand acel cineva alege sa predice lumii ca saracia e categoric o rusine nejustificabila. Pur si simplu mi se pare ca orbirea produsa de fericiri monetare e pe picior de egalitate cu cea produsa de resentiment.
septembrie 27, 2007 la 10:44 pm
@Sandu & Aya
Mersi pentru incurajari. Imi plang de mila, e adevarat si nu doar mie ci sutelor de mii care trec prin calvarul asta zilnic. Oricum, mersi pentru raspunsuri.
In ce priveste saracia, am experimentat-o, dar am si depasit-o, aproape. Si acum nu am masina doar pentru ca am investit toti banii familiei, inclusiv credite la banca in bunuri imobiliare. Ma intelegeti? Oricum, nu am avut fericirea sa mostenesc o vila in Primaverii. Nu am pe nimeni bolnav in Bucuresti, aici fac bani, pe care nu i-as face in alta parte.
Apoi, cu tot respectul, dragilor, nu sunteti in masura sa va pronuntati, pentru ca:
1. Sandu locuieste, dupa cate inteleg, in provincie.
2. Aya este o privilegiata a sortii locuind intr-o zona exclusivista. Probabil cartierul de vile din spate de la Guvern. Oricum, e mai bine sa stai pe strada Washington decat in cine stie ce cartier.
Si inca ceva: nu ma plang, nu cer mila de Guvern. Solutia este o revolutie.
septembrie 27, 2007 la 11:03 pm
Mi se pare imoral ca va afisati cunostintele intelectuale cand lumea se zbate in saracie.
Asta mi se pare sfidator si strigator la cer. Ma rog, nu va pot interzice sa faceti asta, dar ma doare sufletul pentru milioanele de romani care se zbat pentru o bucata de paine.
Nu stiu daca m-ati inteles: nu sunt un om sarac. Am fost foarte sarac. Acum, slava Domnului, am mai multe proprietati, nu toate ipotecate.
Si totusi, “intelectualismul” unora ma dezgusta…
@Aya
Daca asta ti se pare lipsa de barbatie, inseamna ca lucram cu definitii diferite al notiunii de “barbat”.
Pentru mine “barbat”, sau mai simplu, “om” este unul care “inalta glasul pentru cei lipsiti”, nu o bruta care calca peste cadavre sau ironizeaza gratuit pe altii pe care ii crede mai saraci (cu duhul). Asta e diferenta!
Oricum, eu respect libertatea de expresie a fiecaruia si nadajduiesc in posibilitatea unui dialog civilizat.
septembrie 28, 2007 la 12:04 am
@Un tanar de stanga
Solutia este o guvernare decenta. Si mult efort personal, pe care am inteles ca nu-l respingi deloc.
De ceva vreme, mai peste tot in lume, guvernarile devin indecente, pe masura ce instrumentele si mecanismele reale de interventie le sunt mai palide, daca nu de-a dreptul furate. Nu este clipa cea mai frumoasa a omenirii..
Am sperante insa. Discursurile inepte despre statul minimal si responsabilitatea personala maximala, intr-o lume in care banii cei multi sunt prea liberi si oamenii prea flamanzi, a inceput sa nu mai tina nici macar la inocentii de romani.
Sa ai o viata frumoasa!
septembrie 28, 2007 la 8:52 am
@Un tanar de stanga
Fii atent cu revolutiile astea. S-ar putea ca toata calicimea sa hotarasca sa-ti ia toate proprietatile.
Daca vorbesti in numele saracilor probabil ca vrei sa faci politica. In cazul acesta ar trebui sa-ti nuantezi limbajul.
Erai atat de plangaret incat credeam ca faci foame si voiam sa te sfatuiesc sa vinzi calculatorul si sa-ti cumperi de mancare.
Nu cred ca poti sa ma acuzi de “intelectualism” Cu d-ta n-am abordat nici o chestiune culturala. Nu baniesc ca te-ar interesa asa ceva.
septembrie 28, 2007 la 9:09 am
@Diogenecainele
Banul este ca si sanatatea. Nu simti nimic cand le ai, dar simti cand iti lipsesc.
Nu cred ca aceasta chestiune mai merita o dezbatere teoretica. Cred ca stii problema morala a lui Rousseau : ce ai face, daca te-ai putea imbogati omorand un mandarin din China, cu un simplu gest, fara sa te deplasezi din Paris. Sau cu un simplu gand?
Russeau nu a marit miza in permanta dilema. A micsorat compromisul la limita de jos.
In situatia in care sunt, mandarinul meu poate trai pana la adanci batraneti.
septembrie 28, 2007 la 10:57 am
@ Un tanar de stanga
Vine el, aerul “Primăverii” şi în Rahova.
septembrie 28, 2007 la 11:02 am
@ Un tanar de stanga
Am o soluţie pentru metrou. Se scot ramele de metrou, se scoate şi şina de metrou şi să fac piste pentru biciclişti. Cobori, iei o bicicletă din aceea comunitară, gratuită, te duci unde ai treaba şi gata!
septembrie 28, 2007 la 11:12 am
@ Un tanar de stanga
“Mi se pare imoral ca va afisati cunostintele intelectuale cand lumea se zbate in saracie.”
Pai mai toţi intelectualii sunt morţi de foame. Cultura nu mai ţine nici de cald, nici de foame. Intelectualii care fac bani, în majoritatea lor, îşi prostituează intelectul. Chestiile intelectuale la care faci referire sunt “febre” din cauza foametei.
septembrie 28, 2007 la 11:23 am
@ Aya
Chorus mysticus
Tot ce-i vremelnic
E numai simbol.
Inaccesibilul
Faptă devine-n ocol.
Inefabil deplinul
Izbîndă-i aci.
Etern-femininul
Ne-nalţă-n tării.
La mine în versiunea tradusă de Blaga.
Aici, la Johanne Wolfgang Goethe, Faust s-a scos, la Thomas Mann însă… mai bine să nu trăieşti faustian.
septembrie 28, 2007 la 12:46 pm
@
Bibliotecaru
Multumesc.
In mesajul meu pentru Sandu, am preferat varianta lui Doinas.
Ma vei ierta, dar nu-l consider pe Blaga un bun traducator
(asta nu inseamna ca nu am delicii date de fragmentul ales de tine!).
“Faust” in traducerea lui Doinas este unul dintre volumele de care nu ma despart vreodata.
Sa traiesti faustian- sau nu?
O optiune, nimic mai mult.
In Eternitate, Faust (fascinant personaj, recunoaste, te rog!) va fi fost iertat- alaturi de Margareta.
Pornind de aici, intreb iar: sa traiesti faustian- sau nu?
(Desigur, ma refer la luminosul Goethe!)
septembrie 28, 2007 la 1:03 pm
@
Sandu
Ofra Haza- o voce minunata!
“On dirait, du soleil” cum obisnuiesc sa comenteze, impecabil, unii francezi, vocile (y compris interpretarile) de referinta.
Te rog sa-ti infranezi primul sentiment- in cazul in care ar fi de respingere.
Vocea Ofrei Haza apare in “La reine Margot”, dand ansamblului (muzical) o greutate artistica unica.
Muzica ii partine lui Bregovici (nu stiu ce parere ai, in general despre Bregovici- legat de acest aspect iti adresam rugamintea de a-ti infrana EVENTUALUL sentiment initial de respingere).
Incearca sa cauti inregistrarea si sa o asculti (daca nu o vei fi facut deja; daca da, te invit sa o reiei)- tu m’en diras des nouvelles, te asigur!
septembrie 28, 2007 la 1:28 pm
@
Un tanar de stanga
Citez din raspunsul tau:
“Pentru mine “barbat”, sau mai simplu, “om” este unul care (…)” “.
In antichitate, purtatorul unui nume celebru (te invit pe tine sa-l identifici, pentru a nu spune iarasi ca unii isi pierd timpul cu preocupari intelectuale in timp ce altii mor de foame- de parca abandonarea preocuparilor intelectuale de catre acei unii ar tine de foame altora!) marturisea ca avea o dilema: daca femeia poate fi inclusa la categoria “oameni” sau la alta.
Problema, in cazul sau, rezida in asocierea “barbatului” cu “omul” (mai exact, suprapunere).
Voit sau nu (sa fie, si in cazul tau, o “tradare” a subconstientului?) faci acelasi lucru (fara a parea dilematic, insa!) chestiune care se desprinde fara dubiu din formularea citata, care iti apartine.
In mod sigur operam cu INTELESURI diferite (nu “definitii”, cum spui tu).
Doar ca, eu ma refeream la barbatie.
Din pacate (si, in mod rusinos) barbatia nu le este specifica tuturor barbatilor.
A propos de “definitiile” la care te referi: care este, in viziunea ta, “definitia” barbatului?
Iti intind o mana de ajutor.
Exprimarea “definitia” barbatului (asa cum reiese din textul de raspuns catre mine) imi pare o formula precara (ca sa ma exprim elegant).
Propun sa conceptualizam.
Intreb altfel.
Ce defineste, in viziunea ta, conceptul de barbat?
P.S. Ma abtin, din eleganta, sa comentez povestea legata de faptul ca barbatul (in opinia ta, totuna cu omul, in mod excluzivist) este “cel care ridica glasul” s.a.m.d.
Asta, da barbat care debordeaza de barbatie!
septembrie 28, 2007 la 1:38 pm
@
Bibliotecaru
“Vine el aerul “Primaverii” si in Rahova”-
asa ai scris sau nu vad eu bine?
Se sparie gandul!
Pai, asta inseamna, logic, ca se extinde sectorul cu Marean-care-este-almanahe (si, mai nou, asfalte) sef-edil !
Bibliotecarule draga, iti promit sa fiu cuminte, sa nu te mai supar, sa nu te mai contrazic, sa nu te mai bombardez cu disjungeri modele- filozofia modelului, numai nu-l duce pe “care-este” dincolo de sectorul cu celebra Rahova!
septembrie 28, 2007 la 1:44 pm
@Sandu
Iarta-ma, nene Sandule, ca un parlit ca mine indrazneste sa stea de vorba cu boieri ca matale
Majoritatea proprietatilor mele sunt ipotecate. Deci, cand va veni revolutia, nu voi pierde nimic, eventual nu va mai trebui sa platesc rate la banca. Si apoi, daca voi fi de partea fortelor progresiste, nu este exclus sa ajung sa fiu vecin cu AN, pe Zambaccian. Atunci iti voi povesti, pe blog, cum este sa traversezi Calea Dorobanti si sa iti plimbi nepotzeii in Herastrau.
Vreau sa fac politica, dar nu vreau sa iau tzeapa. Prin educatie sunt de stanga, dar vezi si dumneata, nene Sandule, cum se duce PSD-ul de rapa. Sa ma inscriu la Basescu, nu ma lasa constiinta. Din aceasta dilema nu pot iesi.
septembrie 28, 2007 la 1:48 pm
@casandra
Pentru a se ajunge la solutia preconizata de “guvernare decenta” e necesara o revolutie. Si una pe bune, nu ca lovitura de stat KGB din ‘89.
Din pacate, popoarele primitive cum este si asa-zisul “popor” roman (de fapt o creatie masonica de secol 19, fara o identitate precisa) au nevoie de o revolutie pentru a se ajunge la normalitate. In Romania nu se mai poate guverna cu manusi.
Mersi pentru urare, la fel iti doresc! Eviva la Revulocion!
septembrie 28, 2007 la 1:49 pm
@ Sandu
Da, ne-am lungit cam mult dar daca tot m-ati gadilat, va atrag atentia asupra a doua aspecte
1. Experimentul mental la care faceti referire nu ii apartine lui Rousseau ci lui Chateaubriand si e una din falsele paternitati celebre (se pare ca Balzac e de vina aici)
2. de obicei exemplul genereaza argumente impotriva conformismului burghez
septembrie 28, 2007 la 2:02 pm
@Aya
Ma iertati conitza din Primaverii, ca intru in conversatie cu dvs….
Nu sunt sexist, Doamne fereste, respect prea mult femeia…
Eu spuneam ceva de genul “barbat sau, MAI SIMPLU, om”, deci largeam sfera notiunii ca sa le includ si pe femei. Mai simplu, ca definitie, adica fara determinativul sexual.
Cuv. “barbat” poate fi inteles in mai multe feluri:
1. Persoana matura de sex masculin.
2. Om (y compris femeie) intraznet, tupeist. (acesta este sensul pe care banuiesc ca il preferi). Si aici e adevarat, femeile sunt mai tupeiste decat multi barbati contemporani, pentru ca si-au pierdut natura de sotii si mame. Cum zicea nea Freud, instinctele sexuale reprimate se manifesta prin agresivitate isterica.
3. Om generos, bun, care empatizeaza cu amarastenii. Asta e sensul vizat de mine in raspuns. In limba romana veche aveam expresii de genul: “Hai, bre, nene Sandule, fii, bre, OM” Sa nu mai mentionez deja celebra lege a lui Ohm: “Esti om cu mine, sunt om cu tine.”
Hai sa iti lansez si eu o provocare: de ce avam atat de putin doamne si domnisoare
in politica. Le numeri pe degete: Lavinia Sandru, Anca Boagiu (pe care o evocai mai sus), Mioara Mantale, o, era sa, uit Nutzi Udrea (strasnica femeie! :)). Dar, oricum “e putine”, foarte putine…
septembrie 28, 2007 la 2:09 pm
@Diogenecainele
Ai dreptate. Informatia mi-a parvenit prin Balzac. Nam nici un motiv sa nu te cred. Mea culpa.
Totusi raman la parerea ca, de cele mai multe ori, atacurile impotriva celor bogati sunt ipocrite si provin din neputinta. Spun asta desi nu sunt bogat.
Exista oamni bogati dar si inteligenti, sensibili, culti, generosi. As zice ca mai curand saracia mutileaza omul. Se intampla la fel cu prejudecata ca femeile frumoase sunt si proaste.
septembrie 28, 2007 la 2:23 pm
@Bibliotecaru
Buna ideea cu biciclistii. AN cred ca ar fi de acord.
septembrie 28, 2007 la 2:40 pm
@ Sandu
Sunt de aceeasi parere cu dv. Desi de stanga, stanga resentimentara imi repugna si mie (a fost suficienta in studentie lectura cartii lui Scheler despre resentiment pentru asta). Nu cred nici eu ca oamenii bogati sunt mai rai ca media. Pe de alta parte, nu pot fi de acord cu incercarile de a oferi o demnitate morala bogatiei (in epoca razboilui rece a fost o adevarata intrecere pe ramura intre ganditori politici din spatiul anglo-saxon pentru a gasi argumente in acest sens, dar nu e locul sa facem inventarul). Pur si simplu nu e nimic moral aici iar distributia sociala a recompenselor e in conditii de laisser-aller aleatorie (ceea ce mai departe, cred, autorizeaza politici de stanga etc). E bine sa ramanem supli in gandire si sa nu exageram.
septembrie 28, 2007 la 3:28 pm
@
Un tanar de stanga
Ai mare grija ca, din sfanta manie proletara, s-ar putea sa ajungi in situatia de a crede ca tot ce nu inseamna Rahova e Primaverii.
Pasul urmator devine usor de anticipat: mase dezlantuite (pornite din perimetrul rahovistic, devenit, brusc, un centru al emulatiei revolutionare) se vor napusti sa faca dreptate ca la orice revolutie.
Mai am un singur “dor”: sa inceapa din zonele limitrofe Rahovei (tot esti ep cale sa “extinzi” Primaverii!)- asa, pana ajung in reala zona a Primaverii si limitrofele acestei teritoriu incriminat (eu nu locuiesc chair in Primaverii, ci prin apropiere, de aceea ma refer, cu ingrijorare, la “limitrofele” in cauza) poate obosesc isi mai domolesc pornirile de val care vine-vine-vine-calca-totul-in picioare.
Y compris colectiile de arta pe care tu, ca un mentor revolutionar ce te profilezi, le consideri “mofturi” si “maimutareli”.
Mofturi, desigur, burgheze!
Tu relizezi penibilul situatiei in care singur te pui?
Intr-o postare in care infierai colectiile de arta ai dat, in mod penibil, cuvantului “burghez”, sensul depreciativ lansat de “fauritorii revolutiei populare anti-burgheze si anti-mosieresti”. Barem de-i dadeai sens depreciativ precum Zola- sau, macar Brassens, in textele pe care le-a compus pentru propriile-i melodii!
Te informez cu sfiala ca in asa-zisele revolutii (unele recente, pe la talibani) cu mase dezlantuite, au fost distruse opere de arta de valoare inestimabila (statuia lui Buddha este DOAR UN exemplu concludent).
Te informez cu aceeasi sfiala ca nu toti colectionarii de arta sunt “burghezi”. Si ca a fi burghez nu este conditia esentiala si necesara pentru a fi preocupat de- sau de a avea- colectii de arta.
Legat de ultimul raspuns pe care mi l-ai dat.
Incep, nespecific mie, cu un fel de concluzie: cred ca inteleg de ce esti atat de pornit impotriva celor care poarta discutii intelectuale.
In mod evident, esti posesorul a ceea se numeste (in cercuri elitiste, nu-ti ascund) “cultura de Almanah”.
Citez din textul tau:
“Nu sunt sexist”(?!?!?????!!!);
“Cuv. “barbat” poate fi inteles (si ca n.A.) (…
Om (y compris femeie) intraznet, tupeist”.
Dragule, cu ultima apreciere citata lasi fara grai pe oricine.
Deci, dupa tine:
cuvantul “barbat” poate fi inteles si in sensul de femeie- iar daca femeia cu pricina, in sensul careia se intelege cuvantul “barbat”, este si “tupeista” (Dumnezeule, ce oribil barbarism! n.A.) inseamna ca se ajunge la om!
Bravo, esti genial!
Nici macar nu meriti sa se supere cineva pe tine!
P.S. Un sfat foarte amical.
Nu te mai repezi sa faci trimiteri “intelectuale” catre zone de care doar ai auzit (asta se cheama “urechism”- SI in cercurile elitiste tot acest cuvant se foloseste).
Mai toata lumea a auzit de Freud- dar putini l-au citit (desi multi fac trimiteri “docte” la el).
S-ar rasuci bietul Doktor Freud in mormant daca ar citi ce ii pui tu pe seama.
N-a spus niciodata - citez din maiastra-ti postare: “instinctele sexuale reprimate se manifesta prin agresivitate isterica”.
In viitor, iti sugerez sa ai cel putin bunul simt de a nu mai afirma ca-l citezi (poti sa spui ca este opinia ta- libertatea de opinie e garantata!). NU spune ca nu ai avut jalnica pretentie de a-l fi citat pe Freud. Cum se “traduce”, in acest caz, aceasta formulare din textul tau: “Cum zicea nea Freud”?
In plus, nici macar terminologia specifica nu o stapanesti cum trebuie (vezi unde duce “urechismul”?).
Nu “reprimari”- ci, dupa caz, “refulari”/”defulari” (sigur ca nu inseamna acelasi lucru- de aceea am scris “dupa caz”). Incearca sa retii macar de aici, ca sa nu te mai faci de ras in viitor.
P.S. 2 Despre (citez) “determinativul sexual” nu poate fi nimic de comentat.
Dar cu “determinismul sexual”, cum te intelegi?
septembrie 28, 2007 la 4:31 pm
@Aya
Pai, de unde vrei sa inceapa REVOLUTIA, din Primaverii? A mai inceput una din Primaverii, pe la Televiziune pe-acolo, cu alde Dinescu care statea pe Bitolia si ai vazut ce-a iesit.
Sa inceapa de unde-o fi, numai sa inceapa odata!
Daca e sa o ia cu zavera din zonele limitrofe Rahovei nu e rau . Poate il elibereaza pe Miron Cosma din puscaria Rahova si il transforma in lider al prostimii… Ce-as mai rade! Din temnita in Palat! Iei tramvaiul 32 care te lasa la Unirii, iei apoi metroul trei statii frumusel pana la Victoriei si gata Revolutia!
Vezi ca zona limitrofa Rahovei este si Sebastian, Calea 13 septembrie si, la limita, Casa Poporului. Nu-i a buna deloc daca incepe cu zonele limitrofe Rahovei, nu crezi.
Nu cred ca sunt chiar atat de tampit cum par. Uite, recent, gestul lui Becali, cu amaratii din Zabrautzi, sectorul 5, iti spune ceva?! Does it ring a bell?
Apoi, cine e presedinte PSD Bucuresti? Retine, Aya, BUCURESTI?
Cine sa fie oare? Marean din Rahova…
Deci potentialul revolutionar al zonei nu trebuie subestimat…
Chestia cu arta nu am prea inteles-o eu, asa sunt eu mai prost… Ai vazut interviul lui Patapievici cu seful colectionarilor de arta din Romania, Parizescu. Ei da, aia pozau in boieri, era ceva, hai sa zic specific… Si penibil, foarte rusinos, in acelasi timp, eu am avut sentimentul asta de profunda rusine, imi era rusine de rusinea lor. Apropo, si Patapievici era mare revolutionar, nu? Si statea pe Caimatei, langa Rosetti, e drept ca lucra undeva pe la Magurele, de trebuia sa treaca prin Rahova, iti dai seama ce cosmar pentru domnul elitist?
Cat despre diagnosticul de “cultura de almanah”, mi-a venit sa intru in pamant de rusine… Nu mai scriu niciodata pe blogul asta intelectual… Nu sunt vrednic…
Chiar esti sigura ca nu a spus-o nea Freud? Parca dumnealui zicea ceva despre pulsiunile inconstiente reprimate, care “rabufnesc”, neputandu-se manifesta prin sexualitate din pricina supraeului, “rabufnesc” deci in productii culturale…
Prin “determinativ sexual” inteleg diferenta specifica dintre genul masculin si cel feminin.
Cu “determinismul sexual” tin sa te informez ca stau binisor
septembrie 28, 2007 la 4:33 pm
@Aya
Cand facem caz de cultura nu folosim “foarte amical”. Ai probleme cu adjectivele care nu suporta grad de comparatie probabil pentru ca persoana ta nu suporta nici un grad de comparatie. Eh, ceea ce e desavarsit cunoaste doar intensitatea maxima (scuze pentru truism) si se desprinde net de fenomenele cu intensitati variabile.
M-am simtit in aceeasi categorie socio-culturala cu tanarul de stanga si am simti nevoia sa ma implic usor revolutionar
septembrie 28, 2007 la 4:43 pm
@diogenecainele
Daca imi permiteti sa am o alta parere despre unele prejudecati, as spune ca oamenii bogati sunt in majoritate mai rai decat cei saraci. Bogatia induce multe forme de alienare de tip agresiv: paranoia, egocentrism, mania multiplicarii etc. E greu sa rezisti averii. Mult mai greu decat sa rezisti psihic saraciei “decente”.
Mai cred ca frumusetea femeilor (si a unor barbati), ca sa ma refer la o consideratie a altui blogger, este diversionista si produce pe buna dreptate prejudecati. Multe femei (unii barbati) se descopera frumoase/frumosi si considera ca e suficient pentru a-si duce viata linistiti. Incep sa ignore educatia, nu se implica fundamental in nimic altceva decat in a-si cultiva extensiv si irigat (creme, lotiuni…Antonio…
nurii.
septembrie 28, 2007 la 6:46 pm
@Odin
Nu as spune ca oamenii bogati sunt neaparat mai agresivi decat cei saraci. Daca e sa ne improvizam psihanalisti, am putea spune ca oamenii bogati isi folosesc pulsiunile agresive pentru invinge concurenţa, a se lupta cu birocraţia, a-şi disciplina angajaţii etc. Toate acestea sunt forme în care agresivitatea se manifestă public şi deci mai vizibil (sunt forme acceptabile social de manifestare a agresivitatii, ca sa ma exprim în jargon) . În schimb cei umili , aflaţi mai jos în ”the pecking order” nu îşi pot manifesta agresivitatea şi de aceea trebuie să şi-o înăbuşe(aka refuleze). Numai ca, zice teoria, chiar daca e refulata agresivitatea nu e suprimata cu totul şi se va manifesta sub alte forme. Astfel vom avea în autobuz urlete mai mult sau mai puţin motivate de ”avansaţi înainte” , votul acordat candidaţilor populişti care promit ţepe sau liste negre cu nume pentru execuţii pe stadioane. Acelaşi fond uneşte şi pe cei avuţi şi pe cei saraci, numai ca el se manifesta diferit. E interesant sa te gandesti cum se manifestă agresivitatea într-un board de multinaţională şi cum se manifestă în cazul unei mulţimi de afghani ”abjectly poor”.
În ceea ce priveşte remarca a doua, sunt în mare parte de acord cu dv. Oamenii tind sa investeasca in ceea ce le poate produce un sentiment pozitiv al valorii de sine, iar narcisismul are deja o sursa de satisfacţie probată în îngrijirea coroporala ceea ce face cautarea unor căi alternative de astfel de satisfacţii mai puţin probabilă. Desigur, exista şi excepţii, chiar destule. Însă să nu uităm şi reversul medaliei - oameni care investesc în propria cultivare de pildă şi devin sociopaţi, sau au o igienă precară etc.
septembrie 28, 2007 la 8:05 pm
@Diogenecainele
Poate ca aveti dreptate insa, cel putin statistic, numarul de drame umane generate de bogati este infinit mai mare decat cele generate de acelasi numar de saraci, chiar alegandu-i pe cei mai rai dintre ei.
septembrie 28, 2007 la 9:34 pm
@odin
V-ati incurcat putin in cuvinte, in primul post folosind rau in sens de ”agresiv” in al doilea in sens de contravenient moral. Secundo, nu stiu cum s-ar putea cuantifica in mod clar lucrurile de care pomeniti. Cauza dramei concedierii e patronul cel bogat sau sotia care divorteaza in aceste conditii? Habar n-am unde sa plasez cauza si nici de ce ar trebui sa im pun asemenea probleme specioase, cu rezolvări nominale. Poate ma insel, dar nu vad utilitatea unui raspuns in chestiune atata vreme cat lucrurile sunt clare de la inceput.
octombrie 1, 2007 la 1:49 pm
@Diogenecainele
A fi rau visceral are ca sistem de referinta morala.
De asemenea, poti fi rau ca o consecinta a unei anumite experiente de viata care ti-a modificat fundamental fiinta. Si intr-un caz si in celalalt tot rau esti.
In rest, m-ati pierdut….
octombrie 1, 2007 la 3:55 pm
De aceea citesc site-urile acestea cu pretenţii intelectuale, mai învăţ câte ceva.
De exemplu, eu foloseam “rău visceral” pentru a deschide o cale senzorială. Să formulez o propoziţie:
“Am văzut câteva secvenţă din clipul acela cu maltratarea pisicii şi m-am simţit cuprins imediat de o stare de rău visceral.”
Prin viscere înţelegeam că se vorbeşte despre organele interne, cele găzduite de spaţiile vaste ale corpului, în special zona abdomenului. Reţinusem asta de la un alt termen, eviscerare. Răul visceral era, în asemenea context, senzaţia pe care mi-o provoacă alticineva mie, cum este şi în cazul unei hepatite, dacă mi se permite gluma. Iată că viscere suferă o mutaţie, asemeni luptelor intestine, pentru a desemna interiorizarea. Rău visceral ar fi deci un fel de rău intestin, adică evoluţia răului fără a comunica o valoare de bine/rău în afara acelui grup restrâns
Dacă mi se permite totuşi o observaţie logică, morala, binele generic şi răul generic sunt interdepedente. Niciodată nu putem vorbi despre aceste elemente într-un mod separat. “raul visceral are ca sistem de referinta morala” îmi pare un enunţ limitativ. De ce? Pentru că nu poţi defini a priori morala pentru ca apoi să de întorci cu răul visceral în reflecţie spre morală. Morala fără bine şi rău nu poate fi construită. Sper să nu-mi spune nimeni că morala este o construcţie a ceea ce este bine… pentru că binele nu poate fi reprezentat decât în antiteză cu răul.
octombrie 1, 2007 la 4:05 pm
Mi-am adus aminte citind mai sus despre bogăţie.
Cineva, pe un blog, undeva… îşi făcea ipocrit primarul pentru că umbla cu un Logan şi nu cu o maşină de fiţe. Mă întrebam, dacă am acum 100 miliarde euro în cont, este musai sa-i cheltuiesc pe case, maşini şi amante? Este de mare porc dacă stau la bloc, la etajul 10 şi nu merge liftul, nu am menajeră, nu am amantă şi fac vinerea fasole? A început să circula conceptul acesta de afişare a averii. Dacă am un ceas la mâna de 40.000 de euro, păi trebuie să vadă toată lumea asta, “să moare duşmani de oftică frăţicule”, altfel nu am făcut nimic. Cine cheamă la DNA un multi-miliardar care trăieşte la un bloc confort II. Îi fluieră ridicolul pe astfel de procurori.
octombrie 1, 2007 la 5:04 pm
@Bibliotecaru
Morala era amintita in calitate de sistem de referinta, purtand ambivalenta amintita de dvs. Poftim ca am facut o propozitie deplin pretioasa.
“Visceral” poate fi inteles si in sensul figurat. Hai sa nu luam dexul ori de cate ori un cetatean simplu isi impinge limitele
Eu nu ma chinui sa par intelectual pentru ca nu sunt si am pretentia sa nu mi se impute asta:). Nu va straduiti sa invatati de la mine. Nu am ce sa va invat in mod voluntar.
octombrie 1, 2007 la 5:05 pm
@Bibliotecaru
Morala era amintita in calitate de sistem de referinta, purtand ambivalenta amintita de dvs. Poftim ca am facut o propozitie deplin pretioasa.
“Visceral” poate fi inteles si in sensul figurat. Hai sa nu luam dexul ori de cate ori un cetatean simplu isi impinge limitele
Eu nu ma chinui sa par intelectual pentru ca nu sunt si am pretentia sa nu mi se impute asta:). Nu va straduiti sa invatati de la mine. Nu am ce sa va invat in mod voluntar.
octombrie 1, 2007 la 5:07 pm
Scuze….sistemul m-a anuntat ca primul mesaj a avut o problem asa ca l-am mai trimis odata.
aprilie 8, 2008 la 8:58 am