Adolfs Zardins

O sa ma intrebati cine este Adolfs Zardins. E o poveste lunga…

Ieri, la Riga, am cautat un magazin de antichitati tinut de niste oameni care ma impresionasera  in urma cu cativa ani, cand vizitasem Riga, cu ocazia unei reuniuni Nato.

Evident, nu mai stiam nici numele magazinului, nici adresa. Si totusi, impreuna cu Andrei, intreband din magazin in magazin, l-am gasit. Tineam minte colectia exceptionala de icoane, galeria de pictura de la etaj,  mobilierul din lemn de trandafir. I-am regasit pe amicii mei – cu care facusem conversatie cateva ore – aproape neschimbati. Imi aduc aminte ca ne-am contrazis atunci in legatura cu o lucrare a lui Schlesinger, un pictor de curte, decorativ si atat. Ei sustineau ca lucrarea fusese pictata pe suport de panza, eu spuneam ca are suport de metal. Intamplator (sau nu), am avut dreptate.

Dar tot atunci am vazut la ei niste desene superbe. Ale unui artist local, caruia nu reuseam nici macar sa-i pronunt numele – Adolfs Zardins (cu un accent sub n si unul deasupra lui s). Am cumparat, aproape pe nimic, vreo 20 din desenele acelea – care imi aduceau aminte de desenele lui Pascin – interioare  intunecate si siluete de femei ,trasate cu tus si apoi colorate in acuarela.

Zardins nu a vandut, toata viata, nicio lucrare si doar dupa moartea lui, un nepot, mostenitor, a adus la magazinul de antichitati de care va vorbesc toate desenele lui. Din pacate, Zardins, deceptionat la un concurs de pictura – unde nu se calificase pentru o expozitie – isi distrusese o mare parte din lucrari. Prima lui expozitie a avut loc, postum, la sfarsitul anilor ‘90, fiind organizata de anticarii de care v-am vorbit. Zardins este considerat astazi unul din cei mai valorosi artisti din Latvia iar lucrarile lui se vand cu mii de euro.

A avut o viata tragica, ajungand sa fie angajat la o ferma pentru a putea trai. Lumea erotica a femeilor pe care le zugravea reprezenta o proiectie virtuala a frustrarilor lui de viata. Lucrarile sunt aproape intotdeauna insotite de un text – pe fata sau pe reversul desenului – un fel de jurnal personal, cu trimiteri la lecturile lui.

Era sa uit, la Riga s-a refugiat Richard Wagner pentru a scapa de creditori. Acolo a scris opera lui de tinerete – Rienzi -, inainte de a se imbarca pentru Londra, unde a ajuns destul de speriat de o furtuna teribila pe mare.

Revenind la Zardins, asemanator multor artisti valorosi ai secolului 20, el si-a creat propria mitologie. “Titlul adevarat al operei mele – scria el in 1941 – ar trebui sa fie  ‘lumea imaginara’, exprimata, in parte prin spirit romantic si in parte prin spirit erotic”.

“Desenele mele – prea indraznete si libere prin comparatie cu traditionalismul timpului prezent – par unora inacceptabile. Si ce daca? Desenele mele sunt un protest impotriva rutinei. Cei care le vor privi cu atentie se vor regasi in ele si ma vor intelege” – adauga el in 1961.

Nu intamplator, artistul pe care l-a pretuit cel mai mult a fost Vincent van Gogh…