Marti am umblat toata ziua prin Rostock. Un orasel distrus, in mare masura, in timpul razboiului. Refacut, insa, in traditia unui oras industrial de catre un singur arhitect, interesat nu de felul cum poate multumi clientela primariei ci de coerenta si unitatea proiectului. Centrul orasului are astfel frumusetea goticului hanseatic, organizat in jurul celor doua mari catedrale: Petrikirche – construita pe la 1400, bombardata masiv de catre aliati in aprilie 1942 si refacuta 50 de ani mai tarziu – si Marienkirche, impresionanta prin dimensiuni dar si prin ceasul astronomic imens, construit in biserica in 1472, cu defilarea apostolilor la ora pranzului (exceptie facand Iuda, caruia nu i se permite intrarea in paradis, el ramanand in fata portii si in urmatoarele 24 de ore).
Universitatea din oras are noua facultati, cu sediul intr-o cladire superba din centru, construita prin 1860-70. Pe frontispiciul cladirii sta scris: Doctrina multiplex, veritas una. Teorii sunt multe dar adevarul este unul singur. Se aplica evident in stiinta. Dar in politica?
Seara, la plecarea vaporului din Rostock, parea ca toti locuitorii se stransesera pe mal, iar blitzurile aparatelor de fotografiat pareau niste licurici (iertata fie-mi expresia) la lasarea intunericului.
Miercuri, toata ziua pe vapor. Pana la pranz, pe punte. Am citit si am facut conversatie cu o familie de americani, carora le-am explicat unde este Romania.
Sper sa reusesc astazi sa va transmit si cateva fotografii – asa cum v-am promis.
In zona pietonala a Rostockului
august 9, 2007 la 5:40 pm
@ Adrian Nastase
Dumneavoastra ce credeti? Se aplica in politica? Astept de la dumneavoastra raspunsuri, nu intrebari.
Era si licuriciul cel mare intre ei?
Ce-au inteles americanii cand le-ati spus, banuiesc , ceva de genul: in sud-estul Europei, la gurile Dunarii, pe coasta Marii Negre, in locul unde Carpatii isi incovoaie lantul parca vrand sa se intoarca catre Alpii din care au pornit candva? Nu v-au intrebat: ce e Dunarea? Dar Marea Neagra? Carpatii, hm? Bun, Europa e insula asta pe care am parasit-o cand am urcat pe vapor, dar sud-estul, asta ce e ?
Eu, unul, astept lamuriri.
august 9, 2007 la 5:42 pm
” Doctrina multiplex, veritas una ”
Pentru ca adevarul este numai unul ,sugerez celor interesati sa vizioneze doua filme, referitoare la 11.09.01.
Iata adresele :http://video.google.com/videoplay?docid=-577174447327390558
si http:/pentagonstrike.co.uk/pentagon.htm.
Va asigur ca merita sa fie vazute,in special : unele site-uri de pe net zic ca SUA au in Romania patru baze militare ( Kogalniceanu, Smardan,Cincu, si Midia ) si ca numarul militarilor va fi de 6-8.000. Care este adevarul ( care este (preluat din Vanghelie) numai unul ) ?
Vant (nu SOV) bun din pupa !
august 9, 2007 la 5:53 pm
Asteptam mai multe poze ….
august 9, 2007 la 5:58 pm
nu inteleg ce sunt cerculetele portocalii din pieptul fiecaruia din poza. adriane, te-ai dat cu dusmanul, pe ascuns?
august 9, 2007 la 6:06 pm
Legat de americanii aceia, mi-am amintit de o istorioara pe care mi-a povestit-o un prieten ungur din Tata (un mic orasel langa Austria). Buna pentru menajarea complexelor legate de “Budapesta,capitala Romaniei”.
Un partener de afaceri al prietenului meu, britanic(deci superior-in atitudine, stiti ce zic), isi daduse intalnire cu acesta pe aeroportul din Budapesta. Asa s-au inteles:”in capitala”.
Prietenul meu l-a asteptat, dar cand toti pasagerii avionului de la Londra iesisera din vama si omul nostru nu se vedea, l-a sunat:
“Unde sunteti?”
“Cum ne-am inteles, pe aeroport, va astept.”
“Unde anume? Nu va vad?”.
“E un steag aici. Rosu, galben si albastru”.Culmea, steagul orasului Budapesta are aceleasi culori cu cele ale drapelului nostru. Era deci si un astfel de steag la aeroportul din capitala Ungariei.(A-propos, domnule Nastase, de placerea pe care ati avut-o vazand steagul Romaniei pe cladirea Parlamentului ungar – marturiseati undeva asta, sunteti sigur de ce-ati vazut?).
“Vad steagul, dar pe dumneavoastra, nu”.
In sfarsit, ati prins ideea: omul luase avionul de Bucuresti, capitala…Ungariei.
Ce vreau sa zic: putem lasa complexele deoparte. Nu suntem noi de vina.
Nu intotdeauna.
august 9, 2007 la 6:17 pm
D-le Nastase, felicitari, poze superbe, maine e 10 august, ziua mea de nastere ! ps. puteti sa ma felicitati si pe blogul meu, bineinteles daca nu va deranjeaza.
Anticipat,
Ovidiu.
august 9, 2007 la 6:18 pm
Făceau poze cetăţenii la al doilea blogger român…
august 9, 2007 la 6:57 pm
Superbe pozele!
august 9, 2007 la 7:50 pm
Ce frumosi!!!
august 9, 2007 la 8:02 pm
Mezinul Mihnea (cel din stanga fotografiei- deci in dreapta lui Adrian Nastase) promite sa-si depaseasca, destul de curand, tatal, in inaltime.
Nu e prea usor – Adrian Nastase are cam 1,95; daca nu cumva mai mult.
(Mihnea parca ar fi facut numai de taica-su, asa ii seamana!).
P.S. Andrei (cel din dreapta fotografiei- deci, aflat in stanga lui Adrian Nastase) e frumos de pica!
(Hony soit qui mal y pense! A fost o pura apreciere estetica!).
august 9, 2007 la 8:41 pm
aya
mai spune-ne despre familia nastase.
sunt curios, mihnea maninca la micul dejun cereale, ca toti campionii?
andrei (cel frumos) are prietena?
oare camasa roz inseamna ceva, sau e doar o coincidenta?
august 9, 2007 la 9:07 pm
Dommule Nastase,
de aproape 9 ani de zile muncesc si traiesc intr-un oras din extremul Est al Germaniei. Nu sunt la frontiera cu Polonia, dar orasul in care ma aflu a fost in vremea DDR-ului etalonul de reusita al socialismului. De aceea l-am numit asa. In acesti 9 ani am inteles ce forta poate sa aiba acest popor neamt sa se ia la tranta cu istoria. Orasele din est, chiar daca inca poarta urmele atator decenii de comunism, au inceput sa capete o noua fata. La fel e si cu autostrazile, la fel e si cu garile, la fel e si cu bazele sportive, cu parcurile, cu scolile si, sa inchei cu ce imi e mai apropiat, la fel e si cu universitatile. Sigur ca au avut sprijinul fostului Vest, dar au stiut sa se puna pe treaba cu seriozitatea si sa repare ce s-a stricat atatia ani. Va recomand sa vizitati si alte orase din fosta Germanie de Est. Va recomand Dresden, Leipzig, Weimar, Meissen, Halle. Si va recomand Berlin. De la Rostock o fuga pana acolo si inapoi ar fi fost cam obositor, de acord. Dar Berlin merita. Sunt convins ca asti fost la Berlin de multe ori in postura de om politic. Merita sa vizitati orasul si din postura de turist. Berlin e capitala Europei care vine din urma…
august 9, 2007 la 9:17 pm
@Aya
Propuneai sa-i raspund Casandrei in legatura cu armata americana din Iraq . Nu pot comenta dupa informatii la mana a doua.
De exemplu d-l Nastase vorbeste de stilul gotic al Rostock-ului “organizat in jurul ” bisericilor Sf. Maria si Sf. Petru. N-am fost niciodata in acest oras. In poza, cladirile arata a fi in stil baroc, daca nu ma insel cumva. Deci Rostock-ul trebuie sa mi-l imaginez gotico-baroc. Dar nu pot sa-mi fac o imagine clara decat la fata locului.
august 9, 2007 la 9:37 pm
Inca ceva. Am uitat de Potsdam.
august 9, 2007 la 9:39 pm
@Darius: spune-ne mai multe. Nu l-am gasit in nici un clasament pe AN. Primul e Tolo?
august 9, 2007 la 9:44 pm
@Demonul din Aya
De ce esti rautacios cu Aya? A spus exact ce se spune atunci cand ti se arata poze de familie. Ritualul aratatului pozelor este obligatoriu in timpul unei vizite. Cand ma invita o familie acasa, in momentul in care accept, spun: “Dar fara poze!” Eu chiar am rupt toate pozele in care eram si eu. Daca nu pot scapa de insistentele ipocrite ale cuiva care vine la mine si cere sa-i arat poze. ii arat certificatele de studii, un pasaport expirat si un portret in carbune. Mai am o poza cazuta de pe un buletin vechi.
E tot atat de adevarat ca nici n-am o mutra prea grozava, dar eu sunt multumit de mine.
Asa ca stimate domn, daca n-ai curajul sa procedezi ca mine, atunci lasa pe altii sa-si exprime umanitatea.
august 9, 2007 la 10:19 pm
@ Sandu
Eu refuz sa-mi fac poze. Inafara celor oficiale(buletin, pasaport , permis) si a unora obtinute dupa multe insistente… Am sute de fotografii pe calculator cu zeci de figuri cunoscute si foarte rar cu figura mea.
Iar ritualul de care zici imi provoaca groaza. Ma duce cu gandul la sarmanul Melpomenus Jones si la drama pe care a trait-o.
Asa deci? Tu avertizezi lumea de la inceput. Hm! Zici ca merge?
august 9, 2007 la 10:37 pm
Domnule Adrian Nastase,
Ma bucur ca sunteti, dupa cum se poate vedea din fotografii, sanatos si ca ne dati un semn de viata. Eu, cel putin, incepusem sa-mi fac griji.
Dupa cum ne comunicati, se pare ca am ghicit motivul tacerii dvs.: lectura. Desigur, editii rare, cum este cea a lui Al. T. Stamatiad din 1932. Din biblioteca dvs. de voiaj n-ar fi trebuit, cred, sa lipeasca celebrul album “Eterna si fascinanta Romanie”, asta pentru a nu fi pus de catre americani in ridicola situatie de a le explica unde se afla Romania; albumul, care este, cu adevarat, superb, i-ar fi lamurit pe deplin.
Desigur, nu-i obligatoriu ca orice american, mai ales cei care isi pot permite o croaziera in Marea Baltica, sa stie unde se afla Romania; insa pentru un fost ministru de Externe si fost prim-ministru al Romaniei este obligatoriu sa aiba cu el, in orice clipa, asemenea materiale. Cum pe vasul – sau iahtul – pe care va aflati sunt si romani, dupa cum ne-ati informat, de buna-seama ca toata lumea va fi aflat asemenea amanunte biografice in ceea ce va priveste.
Dar faptul ca un strain nu stie, fie si vag, unde se afla tara noastra trebuie sa ne doara. Desi guvernul al carui prim-ministru ati fost avea sarcina, potrivit Programului de guvernare, promovarea imaginii, culturii, spriritualitatii si stiintei romanesti in lume (v. capitolul XI, pct. 11.1), exista, iata, oameni pe mapamond care nu stiu nimic despre tara noastra, afara poate de Nadia, de omonimul dvs. tenisman si de Dracula ori, mai nou, si de Brancusi, datorita scandalurilor produse de contrafaceri si, respectiv, datorita valorii de piata a lucrarilor sale. Ori, in alt registru, de aurolaci, de turism sexual, de trafic cu copii s.a.
Desigur, s-ar putea spune ca sunt carcotas, ca stau si caut nod in papura in fiecare cuvant pe care ni-l transmiteti; fie si asa, dar o astfel de informatie – ca un bogatas american v-a intrebat tocmai pe dvs. unde este Romania – ar fi trebuit s-o tineti sub tacere.
O remarca privitoare la fotografii: observati, va rog, ce curatenie infatiseaza ele, cata grija pentru aspect si arhitectura. Nu-i asa ca va simtiti bine pe-acolo? Va asteptam cu drag sa reveniti, sa vedeti dezastrul de pe Litoral si despre care Programul sus-citat vorbeste – mai precis, vorbea -, despre proiecte care, bineinteles, n-au ramas decat proiecte (cica ecologizarea Portului Constanta si a litoralului romanesc; proiectul “Linie continua litoral”, realizarea unei noi statiuni pe Litoral, proiectul “Europa” privind Litoralul scl.).
Nu mai vorbesc de Dracula Park, unde si dvs. ati cotizat, daca tin bine minte, cu 100 milioane lei (vechi) …
De fapt, ce vreti sa ne transmiteti postand pozele pe blog?
Al dvs., Valeriu Mangu
august 9, 2007 la 10:37 pm
sandu
sunt rautacios cu aya mai degraba in gluma decit serios. o admir pe aya pentru perseverenta, insa o detest pentru servilism. cind am dat peste ea pe blog, am crezut un moment ca este chiar nastase. nu puteam intelege cum cineva poate vorbi de altcineva ca despre dumnezeu – i-am si reprosat ca AN este vitelul ei de aur. atitudinea ei fata de AN imi pare ori exaltare copilareasca ori serviciu platit. de aici a inceput si jocul cu nickurile (”vreau sa fiu aya, dar nu pot”, “aya, te iubesc”, ideea cu cererea in casatorie, etc)
desi inceputurile dialogului dintre mine si aya au fost cu ceva scintei, nu doresc in nici un chip sa o jignesc sau sa fiu mitocan. daca vi se pare asta vreodata, e un accident sau nepriceperea mea in ale comunicarii.
august 10, 2007 la 12:13 am
Mie mi-au placut fotografiile. Calatorie placuta! Sa ne povestiti cat mai multe despre locurile frumoase si interesante pe care le vedeti, poate nu voi ajunge prea curand acolo!
august 10, 2007 la 10:01 am
@demonul din aya
Daca vrei exemple de servilism, cauta mai bine la PD, PLD, GDS, EVZ, etc. …
august 10, 2007 la 11:10 am
Felicitari, domnule prim ministru, pentru reusita familie!
Vacanta placuta in continuare!
august 10, 2007 la 3:59 pm
@
Sandu
Schimba, te rog, ce e de schimbat in ceea ce iti voi spune.
Una dintre cele mai frumoase asezari din Anglia este Kendal (in nord, la doar trei ore de Scotia, mai exact de Edinbourgh; Kendal este in Lake District).
Anumite parti ale orasului sunt victoriene. Pur victoriene.
Alte parti- cu precadere in zona centrala- sunt medievale (cu un amestec al succesiunii nuantelor stilurilor care arata ca nimeni nu s-a oprit, acolo, din construit; desi, locul nu a fost sufocat de cladiri).
Daca ti-as trimite o fotografie cu mine in Kendal, langa o cladire victoriana (in fata-i, cu superbi arbusti, exploziv infloriti si colorati) si ti-as relata, pe de alta parte, ca am trecut pe langa “Baker’s cottage”, cladire din secolul al XV-lea (chiar prima parte!), care este locuita, ar fi corect!
Dar, pentru ca iti place sa constati totul personal, iti doresc din suflet sa ajungi in Kendal.
(Pentru ca ai adus vorba: si la Rostock!)
P.S. Te rog sa nu-ti faci griji! Nu-ti trimit vreo fotografie cu mine intrucat ai spus clar ca nu-ti place sa-si deschida cineva albumul in fata ta.
august 10, 2007 la 4:34 pm
@
Pentru persoajul care semneaza “demonul din Aya”
Poate, ar fi trebuit sa nu-ti replic.
Sandu mi-a fost aproape si m-a aparat.
Dar, este bine sa stii cate ceva, dincolo de nemeritatele tale- zic eu- ironii lansate in directia mea.
Ceea ce publicul stie mai putin, este ca, nu de putine ori, Adrian Nastase si-a adus cu el, baietii, cam peste tot.
Poate nu vei crede, dar AN este de o discretie remarcabila: nu s-a lasat fotografiat, cu copiii lui, decat rareori. Vreau sa spun, de fotoreporteri.
Nu stiu daca am mai spus asta, pe blog: vin din presa.
Sunt unul dintre jurnalistii care a avut parte de o relatie privilegiata cu omul Adrian Nastase. Am discutat cu el indelung, m-a ajuytat sami ordonez anumite “intelegeri” ale faptelor si substraturilor politice.
Mai departe, am invatat sa invat si sa inteleg singura.
Ii datorez, insa, mult mai multe, in plan spiritual.
Dar, altceva voiam sa-ti spun.
Il stiu pe Mihnea inca de pe cand abia mergea in picioare si purta pampersi (ca sa ma exprim prin invaluire).
Era hlizit si vesel ca si acum. Cum il vezi in pozele de pe blog.
Tin minte ca, in 1996, cand Mihnea avea trei ani, taica-sau venea, uneori cu el- cu Andrei, care avea 10- 11 ani, mai des- la sediul partidului (in acea perioada, eram acreditata, ca jurnalist, pe PDSR si Camera Deputatilor; in vremea in care AN a fost ministru de Externe, am fost, ca jurnalist, chiar pe externe).
Pentru ca iubeam nespus discutiile cu Adrian Nastase, mergeam deseori la el in cabinet. Asa s-a intamplat ca i-am intalnit baietii.
Inca de foarte mic, Mihnea a semanat cu tatal lui. Socant.
L-am reintalnit pe Mihnea, pe strada, acum cateva luni.
Nu-l mai vazusem de ceva vreme. Dar, l-am recunoscut imediat (crescuse uluitor de repede- eu, cred ca ii vin pana la umar) dupa asemanarea cu tatal lui.
L-am strigat, s-a intors, am vorbit.
M-am purtat cum nu-mi sta in fire: ma tot minunam, cu voce tare, de cat de mult s-a inaltat.
Isi pastrase zambetul de la inceput. Si voiosia. Si caldura.
P.S. Iti recomand sa te instruiesti in domeniul culorilor.
Ceea ce afirmi tu ca ar fi roz, este cu totul si cu totul altceva!
Incearca sa abordezi si “Teoria culorilor” (Goethe). Desigur, adiacent.
august 10, 2007 la 4:39 pm
@
Pentru persoajul care semneaza “demonul din Aya”
Ma vei ierta, din graba am comis o foarte rusinoasa greseala de scriere.
Corect: “m-a ajutat SA-MI (s.A.) ordonez”.
august 10, 2007 la 4:46 pm
@
Sandu
Multumesc (din nou!) Cavalere!
august 10, 2007 la 4:58 pm
@ Aya
Pana la urma, lamureste-mi te rog nedumerirea: simpatia ta se indreapta catre persoana particulara Adrian Nastase,familist, inteligent, cult,etc. ?(e o simpatie pe care ti-o impartasesc).
Sau catre omul politic Adrian Nastase si ideile politice pe care le sustine?
Sau simpatia dintai a nascut ca o consecinta pe cea de-a doua?
Nu ma intelege gresit, nu as vrea sa crezi ca sugerez vreo frivolitate a convingerilor tale politice, dar chiar nu mai inteleg.
Poate cea de-a treia intrebare ar trebui sa ti-o pui singura. Il aperi cu prea multa determinare ca sa cred ca ti-ai pus-o.
PS Si eu am lucrat in presa in aceeasi perioada. Domnul Nastase a fost prima persoana importanta pe care am cunoscut-o in aceasta calitate. In martie ‘94 in usa Prefecturii din Cluj, intr-un grup de ziaristi. Raspundea grabit unor intrebari legate de scopul vizitei. Mie imi tremurau usor genunchii(eu eram din provincie, nu chiar atat de obisnuit cu personalitati, si in plus in a treia sau a patra zi de meserie). A dat sa plece cand i-am lansat intrebarea(prima din cariera mea catre un ministru):”Dar sindicatele?”(de asta ma ocupam atunci – cred ca de-aia mi-am intarit convingerile de dreapta). Vroiam sa-l intreb daca se va intalni si cu ei, dar n-am putut mai mult.Noroc c-a inteles. S-a oprit, a facut un stanga-imprejur pe calcai si mi-a zis:”Ne vom intalni si cu ei”. M-am topit de fericire.
Si iata cum, colega(daca-mi dai voie), din astfel de amintiri putem, eu si cu tine, cladi incet un veritabil cult. Nu, nu al personalitatii (suna urat), dar al persoanei Adrian Nastase.
PPS Gandeste-te la a treia intrebare pe care ti-am pus-o.
august 10, 2007 la 4:58 pm
AYA
pai de ce sa nu-mi replici?
ba da, ala e roz. poti sa vii cu toate teoriile culorilor din lume – tot roz este.
august 10, 2007 la 9:50 pm
ei..si daca e roz ce mare nenorocire e?
pakatele mele..esti kiar cusurgiu:))
vrei numa’ alb si bleu?
si galben?
zau:))
august 10, 2007 la 10:21 pm
@Aya
Ina
Demonul din Aya
Culoarea este LILA
august 14, 2007 la 1:03 pm
Interesanta abordare a excursiei la Sankt Petersburg. Trimiterile catre politic sunt ca de obicei utile. Ma simt din ce in ce mai cucerit de blogul dumneavoastra si imi conturez ideea de a va cunoaste personal daca ati avea vreodata aceasta amabilitate (v-am cunoscut la Brussels in calitate oficiala in 2003-2004, eu fiind stagiar activ si atent la zbaterile tarii mele la Comisia Europeana iar dumneavoastra Prim-Ministru, insa la acel moment nu va priveam cu ochi increzatori). Trebuie sa recunosc ca acum imi creati un sentiment regasit de respect si de second chance pe care ma simt dator sa vi le ofer (eu nu as avea reactia de a raspunde “dar cine esti dumneata sa imi acorzi mie o a doua sansa” deoarece cred puternic in ideea de contact sincer cu alegatorul). Ma intrebam in lumina unor suspiciuni mai vechi si usor comice cum va simtiti sa va plimbati pe aceleasi strazi ca si Raskolnicov. Oare sunteti bantuit de sentimente asemanatoare? Sper ca nu si asta fara sa va mintiti constiinta. Daca imi doresc in mod umanist ceva legat de dumneavoastra este ca toate legendele triviale care v-au demonizat sa dispara in fata unei noi ascensiuni politice fara demisii morale, coagulate intr-un adevarat proiect social democrat la care nu as ezita sa particip daca ar reprezenta in primul rand un curent de gandire si atitudine politice. Ca de obicei astept feed back.