Cui foloseste?

Darius ma intreaba cum e cu Iliescu si cu mineriada. Banuiesc ca nu din cauza ca unii l-au acuzat ca mi-a facut blog.

Banuiesc, Darius, ca te intereseaza, cu adevarat, subiectul. Pe mine, nu. Oricum nu ma mai intereseaza dupa 16 ani in care a fost folosit, pentru motive politice, de unii sau de  altii, in numele adevarului, in numele moralei crestine, in numele revolutiei, in numele accidentelor istorice, in numele CDR, in numele anticomunistilor care s-au uitat sau nu s-au uitat in oglinda pentru a-si aminti ca au fost membri de partid, in numele reformatorilor care si-au schimbat blana, in numele liderilor utecisti care n-au trecut prin piata, in numele celor care nu l-au cunoscut niciodata pe Ceausescu si, in interiorul lor, strigau discursuri antitotalitare, in numele taranistilor care nu prea stiau ce aveau in subsolul de partid, in numele celor care  se jucau, naiv, cu cocteiluri Molotov  si se mirau ca sar in aer studiourile televiziunii. Si pot continua la infinit. Nu vreau sa apar pe nimeni. Nu stiu cum s-au intamplat lucrurile dar mi-e clar ca de fiecare data cand trebuie sa discutam despre viitor apare un subiect legat de trecut. Cui ii foloseste?

Eu, unul, nu vreau sa mai fiu prizonier al unor astfel de smecheri. Eu cred ca avem nevoie de viziune, de solutii si nu de acari pauni care, oricum, isi vor avea locul lor in istorie. Cu bune si cu rele.

Pompe funebre si sondaje de opinie

Daca aveti un eveniment important in familie si vreti sa va “trageti” un sondaj de opinie favorabil, apelati la Felix Rache. Prietenii stiu de ce.

La multi ani!

Astazi este o zi speciala,  in calendarul ortodox, pentru toti cei al caror nume este Adrian sau Natalia. Vreau sa le doresc tuturor “La multi ani!”

De vorba cu Medgyessy, la Crans Montana

L-am reintalnit pe Peter Medgyessy la Crans Montana. Cu aceeasi prietenie si cu pretuirea neafectata de trecerea timpului.

Am discutat, firesc, despre ce se intampla in Ungaria si in Romania dar si despre evolutiile preocupante din economia globala, despre dinamica bursiera, despre modificarile in piata imobiliara din America si din Europa. Probabil ca ar trebui sa ne uitam si noi mai atent la aceste schimbari, ce ar putea afecta cresterea noastra economica.

Apropo de crestere economica, in Ungaria, in ultimul trimestru, cresterea a fost de 1,2%, evidentiind probleme structurale, legate - unele - de intrarea in UE si  de scaderea competitivitatii economiei ungare.

Pe de alta parte, in perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare, intentia de vot pentru Fidesz a crescut, ajungand la 50%, in timp ce Partidul socialist - de guvernamant - este undeva la 30%. De ce cred ca trebuie sa urmarim atent evolutiile politice din Ungaria? Adeseori, campania politica a partidelor din Ungaria se desfasoara in Romania, pentru a motiva maghiarii din Transilvania, cu implicatii pentru sustinerea unor curente mai dure din UDMR sau prin crearea unor structuri paralele ale acestora. Din pacate, si cu unele implicatii in viata politica din Romania.

Voi reveni cu comentarii.

Cine conduce Elvetia?

Zilele trecute, am discutat cu cativa prieteni elvetieni despre “secretele” bunastarii din Confederatia elvetiana. Dincolo de unele aspecte ce tin de istoria razboaielor din Europa  - spre exemplu, italienii cu simpatii fasciste, fugiti din Italia dupa razboi si ajunsi (cu bani cu tot) in Crans Montana sau in alte locuri elvetiene - politica are doar rolul de a proteja interesele economice ale cetatenilor. Elvetienii despre care va vorbesc nu stiau, cu siguranta, numele presedintelui tarii lor. Noua ni s-ar parea incredibil sa nu stim numele presedintelui Romaniei. In Elvetia, viata societatii functioneaza insa in inertie, in standarde asumate de catre toti locuitorii.

Conducerea statului este asigurata pe o baza colegiala, de catre 7 consilieri federali, alesi de parlament pentru un mandat de 4 ani iar presedintele Elvetiei este stabilit, prin rotatie, de catre Parlament pentru un mandat de un an. In 2007, presedintia este asigurata de socialista Micheline Calmy-Rey, care a condus o lunga perioada de timp o retea de distributie a cartii.

Ce vreau sa spun? La un anumit nivel de constientizare a intereselor comune, conducerea politica devine din ce in ce mai putin autoritara. Si invers.

Carlos, Sacalul

Zilele acestea, la Crans Montana, am discutat mai mult cu Jean-Louis Bruguiere, celebrul procuror francez care l-a urmarit si l-a prins pe Carlos  Sacalul (Ilici Ramirez), venezueleanul care a fost considerat pana la prinderea lui, in 1994 - in Sudan-, cel mai  periculos terorist din lume.

Pentru a-i lua urma, Bruguiere  l-a urmarit in toata lumea, inclusiv in Romania, unde a discutat cu responsabilii din serviciile de informatii, cautand documente si informatii despre eventualele utilizari ale lui Carlos de catre serviciile romanesti inante de 1989.

Fascinante povestirile unui om care si-a petrecut aproape toata viata urmarind indivizi de genul lui Carlos. Interesante comentariile lui despre serviciile de informatii din lumea comunista si comparatiile intre ele. Am stat o seara intreaga alaturi de el, incercand sa inteleg ce se intampla in lumea serviciilor de informatii, genul de cooperare si mai ales limitele acesteia, inainte si acum.

De la Crans Montana cateva raspunsuri…

Mihai ma intreaba daca am forta sa revin in fruntea PSD si cere aparitia unor forte politice care sa il „scape” de Basescu si PD. Sincer Mihai, am forta sa revin dar nu asta este discutia. Este anormal ca despre viitorul PSD-ului sa se discute prin asociere numai cu persoane, cand ar trebui sa se discute si despre idei si programe. Cat priveste aparitia unor forte politice care sa ii contrabalanseze pe Traian Basescu si PD, eu zic zic ca PSD este cel mai redutabil, dar trebuia sa isi aleaga cu inteligenta terenul. Nu cred ca echilibrul trebuie neaparat realizat prin razboi.

Multumesc, M.G.S. Sunt de acord cu tine. Tarile nordice iti ofera o experienta de-a dreptul speciala. Cat priveste intrebarea ta legata da Parlamentul bicameral, nu sunt exclusivist. Exista state foarte democratice cu Parlament unicameral. Cred insa ca aceasta formula de Legislativ este inca cea mai buna pentru Romania. Controlul reciproc intre Camere reduce riscul derapajelor. Cred insa ca este nevoie de o definire mai clara a atributiilor fiecareia dintre ele si de o accelerare a procesului Legislativ. Iti propun parcurgerea capitolului despre reforma constitutionala pe care am sintetizat-o in volumul Romania Europeana.

Domino imi pune cateva intrebari legate de adoptiile internationale. Pot sa iti spun, Domino, ca Legea 247 din 2004 nu incalca Conventia de la Haga din 1993. Crezi cu UE ar fi fost de acord cu acest act normativ daca ar fi facut-o? Este adevarat ca anumite restrictii pot parea prea dure. Problema romanilor rezidenti in alte state si care doresc sa adopte copii din Romania merita discutata. Daca acesti romani sunt cetateni ai statului de rezidenta, regulile nu se pot modifica. Nationalitatea si cetatenia nu au legatura. Trebuie insa ca, prin discutie cu partenerii din UE, sa discutam din nou despre adoptiile internationale, avand in primul rand in atentie interesul copilului. Eu si acum cred ca intre viata in centre de plasament si caldura unei familii oricine si-o doreste pe cea din urma.

Silviu se arata contrariat de recenta decizie a Guvernului de a vinde casele ANL catre chiriasi. Silviu, nu sunt in totalitate de acord cu tine. Cea mai mare parte a locuintelor construite prin ANL nu au fost sociale. Sunt de acord ca locuintele sociale nu ar trebui vandute fiindca tocmai functia lor este una sociala. Cine isi permite achizitionarea unei locuinte nu mai are nevoie de una sociala. Celelalte ar putea fi insa vandute, la un pret al pietei reale.

Horea militeaza pentru votul uninominal si critica foarte dur PSD. Horea. Chiar crezi ca votul uninominal singur, fara alte masuri, va rezolva toate problemele despre care spui tu? Si in postarea despre dezamagirile pe care le ai in viata de zi cu zi observ o forma de radicalitate pe care cred ca ar trebui sa o utilizezi intr-un mod ceva mai pozitiv. Crede-ma. Partidele vor conta foarte mult in desemnarea candidatilor la alegeri uninominale. Solutia este in primul rand aceea a educarii unei clase de politicieni adevarati, capabil sa isi reprezinte electoratul indiferent de modul in care au fost alesi.

Moraru Florin crede ca politicienii cu imaginea afectata, categorie in care ma include si pe mine, ar trebui sa faca un pas inapoi si sa promoveze in schimb oameni tineri si nedispusi la compromis. Florian, apreciez sfatul, dar sa stii ca afirmarea unor noi politicieni ar trebui sa depinda si de eforturile acestora. Pana la urma, un tanar politician care este lansat de altul experimentat nu a facut deja un prim compromis? Nu spun ca este rau. Ci ca lucrurile trebuie privite mai nuantat si compromisul definit mai clar. Oricum, dorinta mea de a reveni si de a ma implica in stabilirea pasilor partidului nu inseamna obligatoriu si o functie. Eu vreau sa ajut, nu vreau sa fiu obligatoriu presedinte de partid.
Tot Florin ma sfatuieste sa intru mai mult in contact direct cu oamenii. Sa stii, Florin, ca fac asta. Este adevarat, acum mai des ca in alti ani. Si o fac exact asa cum zici tu. Fiind fara camere, nu poti decat sa ma crezi pe cuvant. Sau nu. Cu siguranta nu sunt si nu ma cred un zeu. Iti spun si eu intrebare. Tu chiar crezi ca Romania se dezvolta fara 30%? Vorbim de oameni totusi pe care nimeni nu are dreptul sa ii condamne. Mai ales ca, de doi ani si jumatate, milioane de oameni sunt abandonati si de cei de la putere si de cei din opozitie. Dar, despre asta, mai vorbim.

Olimpia Popa mi-a scris pentru prima oara. Bine ai venit, Olimpia. Sper ca iti place blogul. Nu conteaza ca nu esti la obiect. Sunt de acord ca tipul de confruntare basesciana despre care vorbesti tu nu ma caracterizeaza. In 2004, tensiunea a fost destul de mare incat in unele momente am cazut intr-o capcana. După mai bine de doi ani jumatate de cand acest tip de confruntare este aproape zilnic, eu m-am saturat sa o privesc. Asa ca poti sta linistita. Oricum, eu cred ca Romania are nevoie nu neaparat de un Basescu in oglinda, ci de o alternativa educata, civilizata, modesta, muncitoare si bine echipata intelectual.

Xena (Razboinica) este contrariata de faptul ca pe site-ul PSD cele mai multe informatii pornesc de la 2005 inspre prezent. Mistificarile sunt apanajul celor ce se tem de trecut. Nu stiu ce varsta ai, dar elevii invatau la istorie inainte de 1989 ca 23 august a fost opera comunistilor. Nu tu Rege, nu tu nimic. Cred ca intelegi la ce ma refer. Cat priveste o lectie despre ce inseamna opozitie pentru d. Geoana, cred ca dansul se simtea oarecum la putere in perioada 1999-2000. Poate, cam la fel ca acum.

Valeriu Mangu, exista un document oficial care sa includa sintagma „Banca Nationala Mugur Isarescu”? Daca te referi la longevitatea dansului pe functie, nu este din cauza a ceea ce crezi tu. Este poate doar avantajul tehnocratului bine pregatit.

Multumesc, Vlad Viski, pentru cuvintele bune. Repet. Nu sunt un razbunator si nu m-a interesat asta vreodata. Iar acest lucru trebuie sa il stie si adversarii mei, dar si colegii mei din partid.

Casandra, am revenit. Desi intrebarea era pusa pentru colegii tai de comentarii, da-mi si mie voie sa dau un raspuns scurt. In Irak sunt foarte multi factori care influenteaza comportamentul si performanta soldatilor. In Irak practic frontul este peste tot. Intr-un razboi „normal” cam 10% dintre soldati se afla pe linia frontului. Restul sunt rezerve si suport, logistica etc. Aici, toti se afla in linia intai iar conditiile de stres sunt enorme. Casandra. Ar trebuia sa invatam din experienta noastra si a altora, caci, sincer fiind, nu putem sti chiar tot ce ni se poate intampla.

Dr. B. apreciez comentariile dumneavoastra legate de ridicarea vizelor, dar in ceea ce priveste infractionalitatea nu pot fi pe deplin de acord cu dumneavoastra.

Mugur este nedumerit as zice de faptul ca am acordat prea multa atentie criticilor mei. Multumesc pentru vorbele bune Mugur. Sa stii ca nu am facut o statistica a tendintei intrebarilor pe care le aleg pentru a raspunde. Te cred pe cuvant. Este probabil un reflex generat de dorinta de dialog şi de dezbatere, nu de conflict.

Iuli 71 este nemultumit de modul in care sunt rasplatite financiar cadrele militare, dar si de promovarile in sistem si imi atribuie o parte din vina pentru situatie. Iuli, din pacate sau nu, „privilegiile” despre care vorbesti sunt valabile si pentru alte domenii si ele se regasesc si in alte state. Este clar insa ca anumite aspecte sunt exagerate. As vrea sa il vad si eu pe acel ministru care sa isi asume o decizie in sensul celor spuse de tine.

Alexa - o alta nou venita pe blog - imi scrie o serie de cuvinte frumoase pe care (sic) tin sa le pastrez pentru mine. Spuneti-mi egoist. Multumesc Alexa.

Marry sper ca in general parerile sunt bune. Un da categoric insa in ceea ce priveste afirmatia ta ca parerile oamenilor simpli sunt cele mai importante.

Dumitru Maria, imi pare rau dar nu fost la respectivul curs de pictura desfasurat la Liceul Tonita.

Bibliotecaru ma intreba daca „visul devenirii politice este mai presus de cel uman”. Nu, nu este si nici nu ar trebui sa fie. Oricata incrancenare ar arata oamenii politici vreau sa cred ca pentru ei, pentru mine sigur, intotdeuna va exista ceva mai important decat ascensiunea politica. Oricum, ascensiunea politica fara dorinta de a face bine oamenilor loveste ca un bumerang la final. Imi aduc aminte de un slogan folosit de noi in campania din 2000, care se numea „Puterea de a face bine”. El exprima foarte exact modul in care vad eu functia politicianului.

Eliafel, deşi susţine că mă va vota pentru că este un social-democrat, este dezamăgit de faptul că aş refuza să îmi fac autocritica. Eliafel, dă-mi voie să te contrazic. Autocritică imi fac de la momentul 2004. Autocritica nu poate fi insa confundata cu interzicerea dreptului de a vorbi.

Ionel, imi pare rau ca ai fost dezamagit profund de votul din 2004. Sper ca noua sansa pe care sustii ca mi-o acorzi sa fie cea buna.

Un tanar de stanga imi cere sa comentez speculatiile legate de lipsa de solidaritate a PSD fata de Ion Iliescu. Eu l-am auzit pe Mircea Geoana ca PSD il va sustine pe Ion Iliescu de fiecare data cand acesta va fi atacat politic. E bine macar ca oficial se fac astfel de gesturi. Mai mult de atat nu pot sa comentez pentru ca am simtit din plin solidaritatea conducerii in fata atacurilor politice.

Klaus Steinberg, as spune deja un veteran al acestui blog, isi pune intrebarea daca ma retrag din politica. Din cate am observat Klaus, intrebarea ta a fost retorica. Leii tineri despre care sugerezi ca ar trebui sa ma inconjoare ar putea sa existe deja? Poate asteapta momentul prielnic pentru contra-atac? Nu se stie niciodata. Eu vad deja in partid nume foarte bune pentru viitorul acestui partid. Nume care se implica pentru teme corecte si utile stangii, nume care nu au probleme politice sau de imagine, nume sustinute in teritoriu, cunoscute si dispuse sa ajute la relansarea acestui partid. Nu voi da exemple concrete, inca. Voi reveni insa.

Editorialul meu din JN

Am scris astazi in Jurnalul National cateva randuri despre biserica si despre corbii care se invart in jurul ei in aceste zile. Din pacate, articolul indecent, publicat in Cotidianul de astazi despre dosarul de cadre al patriarhului Teoctist, reprezinta inca o confirmare a ceea ce scriam eu in JN. Ma intreb, inutil, inca o data, cat de departe putem sa mergem cu lipsa de respect intre noi si cu incapacitatea de a vedea lucrurile bune facute macar in cazul mortilor si sa-i lasam sa se odihneasca in pace.

Am citit si comentariile de pe forumul Jurnalului. Mi s-a parut ca intra in traditie faptul ca 13 comentarii din 20 (la ora 8 dimineata) nu aveau legatura cu continutul articolului meu si ca unele dintre ele sunt foarte hotarate in sensul ca, oricum, nu am dreptate in ceea ce scriu pentru ca port basca. Intamplator sau nu, nu port basca.

Ma intreb insa daca repetarea obsedanta pe bloguri sau pe forumuri a acelorasi clisee fumate le aduce autorilor respectivi satisfactii morale sau materiale.

Cateva concluzii la o excursie

Imi cer scuze ca nu am mai scris in ultimile zile. M-am enervat destul de rau cu internetul lor nordic. Am mai si pierdut si cateva texte pe care nu le-am salvat la timp.

Oricum, dupa o calatorie destul de lunga dar foarte instructiva am ajuns inapoi la Bucuresti, in “centrul” lumii - cum ni se pare noua. Imi pare rau ca nu am putut participa la dezbaterile despre glaciatiuni si despre securitate, despre motiuni si misiuni, despre biserica mea sau a ta sau a mamei tale si despre averile lor, despre cine nu vrea la guvernare si despre cine vrea neaparat.

Ce mi-a ramas in minte dupa calatoria din nord?

In primul rand, obiceiul scandinavilor de a pune in fereastra si de a aprinde noaptea o mica lampa sau lumanare pentru ca nici un calator sa nu se simta singur. Sentimentul de comunitate, de solidaritate mi s-a parut extraordinar in lumea lor. Apoi, straturile de civilizatie diferite. Tarile baltice - cu eforturile lor de modernizare din ultimii 15 ani - nereusind sa ajunga din urma Suedia sau Danemarca. Investitiile teribile in trecutul imperial, la St. Petersburg. Trecerea rapida de la zidurile cenusii din Helsinki la viata colorata a unei adevarate metropole. Peste tot punerea in valoare a trecutului - si in scopuri comerciale, dar si din mandrie identitara (am devenit cam pretios!).

Mi-am adus aminte de lectiile de matematica si, in special, de calculul vectorial. In tarile pe care le-am vizitat parea ca tinta este fixata prin consens iar fortele din societate se insumau pe directia respectiva. Am avut impresia, adeseori, la noi, ca fortele  noastre in loc sa se adune, se anuleaza reciproc. De aici, sentimentul si chiar realitatea unei stagnari in secolul 20, nefiind sigur, eu, ca am reusit sa trecem pragul secolului 21. Mi-am adus aminte de anecdota trista a discutiei imaginare din familia Ceausescu referitoare la catastrofele care urmau sa aiba loc in anul 2000 si la felul in care diversi sefi de stat se pregateau pentru eveniment. Observatia atribuita Elenei Ceausescu mi s-a parut, intotdeauna, fabuloasa. “Nicule, ai uitat ca noi suntem cu 500 de ani in urma?! De ce te ingrijorezi?”

Schimbarile din tarile despre care v-am vorbit s-au facut printr-o schimbare accelerata de mentalite si de atitudine. Si de vointa. Si de concertare. Si de ierarhizare a proiectelor. Si de leadership intelept.

Nici una din tarile nordice nu si-a propus sa inventeze roata. Dar au stiut sa o utilizeze in toate modalitatile. De la bicicletele pe care le poti inchiria oriunde, la zecile de ”mori” de vant care te primesc la intrarea in portul Copenhaga, producand in liniste, ieftin si curat, energie.

Petru cel Mare trimitea soli in Occident, pentru a aduce acasa inventiile secolului sau. Mi-e teama ca noi ramanem parohiali in preocupari si obiceiuri, crezand ca vom merge, la infinit, in siajul marilor puteri europene. Un, tanar care a stat langa noi in avion, venea acasa sa se insoare, in doua zile, si apoi sa plece inapoi in Anglia, la munca campului. Dupa doi ani, nu stia inca cum se spune apa in engleza. Apare o forma mai noua de serbie la nivel global iar noi, dupa ce am bagat resursele de sub saltele in aspiratoarele de bani din occident pentru masini second hand, dupa ce am amanetat veniturile viitoare pentru un alt aspirator de bani pentru obiectele de lung consum, dupa ce magazinele de retail scutura zilnic buzunarele romanilor, descoperim  ca nu stim inca sa “facem” bani in economia romaneasca pentru a acoperi consumul si ca depindem de sumele, tot mai mici, pe care le trimit acasa cei plecati la munca in strainatate.

Este nevoie sa vina seful statului sa-ti spuna ca nu trebuie sa arunci gunoiul pe marginea drumului? Nu, fara indoiala. Dar autoritatile au datoria de a construi gropi de gunoi ecologice. La Paris, 70% din transportul public se face cu autobuze pe biogaz. Proiectele se leaga intre ele. Venind de la aeroport, am observat un nou proiect edilitar. Intre Casa presei libere si Arcul de triumf se pun borduri de beton. Veti spune, poate, e normal. Ei bine, bordurile nu se pun dinspre trotuar spre drum. Acolo s-au pus. Ei bine, acum ele se vor aseza si intre trotuar si peluza, astfel incat, atunci cand ploua, apa sa nu mai aiba unde se scurge. Dar, probabil, exista o cota zilnica de borduri ce trebuie consumate de bucuresteni, asa ca nu ma amestec. Cum nu ma amestec nici in legatura cu cele doua blocuri gemene de la Opereta ce trebuiau sa fie gata de trei ani pentru a muta in ele pe cei din blocurile ce trebuiau consolidate dupa cutremure. Probabil a fost o alta idee stupida a mea, sa expropriem cele doua cladiri care stateau de ani de zile ca niste rani uriase in mijlocul orasului, pentru a rezolva o uriasa problema din capitala…

Revenind, croazierele fac parte din industria turistica moderna si inseamna  o afacere foarte profitabila.Vaporul pe care am fost avea 290 m. lungime, 11 etaje, 2400 de pasageri, 1000 si ceva personal. Cei mai multi pasageri erau americani mai in varsta, care isi plateau calatoria in rate lunare - de fapt doar o parte, pentru ca cea mai mare parte era platita de casele  de pensii.

Oare, la noi, la Marea Neagra nu s-ar putea organiza astfel de croaziere? Evident ca nu intre Neptun si Eforie. Dar implicand si alte asociatii de turism, din porturile Marii Negre, poate cu prelungiri in Mediterana. De ce nu? Imi aduc aminte de o croaziera de prin 1985-86, cand am fost cu Dana, pana la Tibilisi, intr-o calatorie deosebit de frumoasa.

Sunt atatea lucruri de facut sau, in cel mai rau caz, de vazut,  incat mi se pare ridicol sa ne ocupam ore intregi de numarat bilele de la loto.

Nu am citit prea mult in ultimile zile. Ultimile volume SAS, Le defecteur de Pyongyang - 2 volume -, banuiti tema si Imperium de Robert Harris, o carte despre Cicero, scrisa - vorba vine - de Tiro, secretarul personal al lui Cicero.

Politica la sfarsit. Ieri si astazi am avut o multime de intalniri. Incerc sa inteleg ce se intampla in viata politica romaneasca. Dar nu mi-este usor. Asa ca voi pleca maine, la un brain storming pe probleme globale, la Crans Montana, cu mai multe personalitati internationale, fosti si actuali ministri si prim ministri. Este si aniversarea zilei de nastere a lui Jean-Paul Carteron, la care ne-a invitat, alaturi de alti prieteni ai sai.

Am uitat sa va spun, cel mai spectaculos lucru din croaziera s-a petrecut pe uscat, in parcul Tivoli. Am ajuns cu Dana, Andrei si Mihnea in fata unui turn cu scaune legate in lanturi, care se ridica la vreo 50 de metri si apoi se invart. Avusesem cateva experiente limitate, de acest gen, e adevarat,  prin niste targuri de tara, cu multi ani in urma. A trebuit sa ma urc in ele, ca sa nu ma fac de ras in fata baietilor. Credeti-ma, daca puteti sa faceti un test de inima, in alt fel, treceti cat mai departe de povestea asta.

Pe curand.

In parcul Tivoli, la Copenhaga

Joi seara am ajuns la Copenhaga. Am coborat in oras si am mers, cu totii, in parcul de distractii Tivoli. Am sa va scriu mai tarziu despre experientele pe care le-am trait. Deocamdata, va trimit cateva fotografii.

Nu o sa credeti, dar am fost acolo sus

La coada pentru montagne russe

 

In atmosfera povestilor lui Hans Christian Andersen

 

Dana in brate cu trofeele indemanarii noastre la jocurile din parc