Inca ceva despre aparare

Comentariul meu anterior despre aparare si despre procentul din PIB ce ar trebui alocat acestui sector a incercat doar sa clarifice chestiunea “procentelor” in perspectiva timpului, pornind de la declaratia ambigua a lui Traian Basescu.

Pe fond, insa, chestiunea alocatiilor bugetare pentru aparare trebuie corelata cu aspectele de fond, in special cu cele legate de inzestrare. Pregatirea Fortelor armate romane pentru momentul in care Romania urma sa fie membru  cu drepturi depline in NATO, a impus, intre altele, elaborarea unei Strategii de inzestrare a  Fortelor navale romane, fundamentata printr-un document aprobat de MApN inca din anul 2000. Pe acesta baza, pana la inceputul anului 2002, a fost dezvoltat Documentul cu cerintele operationale. In acest cadru s-au purtat, timp de doi ani,  negocierile privind achizitia celor doua fregate din Marea Britanie.

De ce am amintit aceste lucruri? In mod evident, in suma absoluta, 2,38% din PIB-ul de anul viitor in bugetul apararii , va fi mai consistent decat cel din 2004, datorita cresterii economice. Problema este ce se va intampla cu acesti bani. Ca prim ministru, cand s-au solicitat bani pentru fregate, am organizat o discutie de principiu in guvern si am cerut MApN ca, in cadrul alocarii bugetare multianuale de 2,38%  din PIB, sa decida, impreuna cu partenerii NATO, ce fel de dotari de inzestrare ar fi mai potrivite pentru un viitor aliat – Romania (submarine, portavioane, avioane, nave de lupta, radare,”scuturi” etc.).  Am cerut aceasta analiza comuna pentru ca Romania nu mai era o tara care trebuia sa se apere circular, si impotriva NATO, si a URSS, si eventual a altor potentiali inamici. Vorbesc de perioada de dinainte de ‘89. Devenind membru NATO, Romania intra sub o umbrela de securitate mai larga si nu mai trebuia sa se ocupe singura de apararea frontierelor sale. Reprezentantii MApN, in urma consultarilor de la Bruxelles, au decis tinand seama ca Romania este o tara cu deschidere la Marea Neagra, ca ea poate sa aduca “plusvaloare” Aliantei in zona maritima si, ca atare, s-au decis pentru fregate – ceea ce mi s-a parut si ni s-a parut in guvern, o decizie corecta.

Am subliniat insa ca plata ratelor, din urmatorii ani, la imprumutul pentru achizitionarea lor trebuie sa se faca din alocatia multianuala de 2,38%.  Sigur insa ca celelalte arme din armata erau nemultumite. Dar a fost o decizie colectiva, a conducerii armatei.  Am vrut sa aduc aminte aceste angajamente pentru ca, sunt convins, va incepe o ofensiva din partea altor comandamente pentru cumpararea de avioane noi, pentru tancuri noi, pentru transportoare blindate noi, pentru rachete de diferite feluri – ceea ce este normal. Dar toate acestea – trebuie sa se inscrie, conform intelegerii din 2002-2003,  in procentul alocat, mentinand ratele pentru fregate  in bugetul apararii si nu “externalizandu-le” la Ministerul de finante!

Am vazut diverse comentarii in presa ultimilor saptamani despre pregatirea unor licitatii pentru avioane de transport, pentru avioane de vanatoare (F16 sau Grippen) si vreau sa sper ca intelegerile respective nu au fost uitate.