Blogul – “carciuma” a satului global

In lumea de astazi, blogul poate fi comparat cu un fel de “carciuma” a “satului” global, locul unde ne adunam pentru a vorbi unii cu altii.

Am pornit cu acest blog de la o provocare. Provocarea de a demonstra ca acest mediu, al internetului, nu este apanajul doar al celor care il sustin pe Traian Basescu, asa cum se spunea pana acum. Am pornit de la convingerea ca, in societatea romaneasca, exista suficient de multi oameni bine educati, civilizati, cultivati, interesati de politica. Si am avut, cu adevarat, bucuria de a constata ca am avut dreptate.
Nu sunt un impatimit al calculatoarelor. Eu provin din perioada in care cercetarea se facea in biblioteci, iar lucrarile de doctorat se scriau pe hartie si apoi se dactilografiau. Studiul cartilor se face, cred, in continuare cel mai bine pe suport de hartie. Dar asta nu inseamna ca nu inteleg si nu accept impactul enorm pe care il are internetul in vietile noastre in ultimii ani. Si, pe masura ce am intrat tot mai mult in aceasta lume a blogului, am devenit tot mai fascinat de ea.
Personal, cred ca acest boom al blogurilor in Romania va avea un efect pozitiv asupra climatului public din tara. Blogul are o mare calitate: este foarte greu de manipulat; “blogger”-ii sunt intotdeauna mai multi, mai bine documentati si mai rapizi in reactii decat in orice alta forma de comunicare. Chiar si daca ai vrea sa ii intoxici cu informatii false sau cu propaganda, operatiunea nu poate avea succes decat pe termen scurt.
Blogul va creste foarte mult exigentele – in jurnalism (unde concurenta informatiilor transmise de bloguri este foarte buna), in politica (unde legatura directa cu populatia este greu de simulat daca ea nu exista), in activitatea administratiei (unde feed-back-ul este instantaneu si, daca se doreste, chiar foarte util) s.a.m.d. Iar asta va duce la cresterea performantei. Odata deschisa aceasta cutie a Pandorei, va fi foarte greu sa mai dam inapoi. Dupa ce le dam oamenilor posibilitatea de a dezvolta o relatie directa, chiar personala, cu politicienii, cu institutiile, nu se va mai putea vorbi despre “democratie simulata”.
O alta mare calitate a blogului este aceea de a stimula implicarea si activismul oamenilor. Partea cea mai spectaculoasa a acestuia este interactivitatea. Nu este ca un alt mediu de comunicare, in care exista un singur sens in care circula informatiile. Aici exista un dialog. Iar asta ne face dispusi sa ne implicam, sa vorbim, sa raspundem, sa luam initiativa. Este o calitate care ne serveste si personal in viata de zi cu zi. Democratia are forta atunci cand o comunitate doreste sa fie reprezentata, cat ea cere drepturi si cand ea se implica. Daca doar statul ofera, iar publicul accepta pasiv, ajunge sa nu mai fie apreciat sistemul democratic. Or, blogul are aceasta imensa calitate de a aduce aminte oamenilor ca ei au adevarata putere. Aceea de a se implica, de a se coaliza, de a se asocia, de a protesta.

Pentru mine, acest activism este principalul semnal pozitiv al viitorului, care imi arata ca exista si un alt public de stanga, in afara de cel pentru care se construiesc politicile asistentiale. Exista si un public tanar, dinamic, activ, educat si foarte, foarte exigent. Un public care asteapta rezultate din partea statului si din partea politicienilor si care e dispus sa se implice pentru ca aceste rezultate sa fie unele echitabile din punct de vedere social.
Blogul meu este un experiment foarte interesant. Va marturisesc ca am avut multe retineri in ceea ce priveste modul in care oamenii vor reactiona pe acest blog. Pornind de la imaginea pe care unele ziare si unii adversari politici mi-au conturat-o in ultimii ani, m-as fi putut indoi ca, in 2004, chiar am avut in spate sprijinul catorva milioane de romani. Mi s-a spus chiar ca, daca imi fac blog, voi fi injurat constant si ca ma voi confrunta cu protestul celor care astazi ma considera un om politic terminat. Am avut insa bucuria de a constata ca publicul blogului meu este unul foarte civilizat. Un public care se exprima corect, dispus sa intre in dispute, chiar agresive, dar formulate intr-un ton decent si, ceea ce este cel mai important, concentrate pe argumente. Este o mare satisfactie intelectuala sa generezi si sa participi la discutii in care se schimba idei si pareri avizate, in care se fac propuneri si in care atitudinea este constructiva. Blogul meu imi demonstreaza, chiar si mie, ca romanii nu s-au saturat de politica in general, ci de politica facuta prost si superficial. Ca romanii nu sunt needucati sau neinformati, ci doar ca nu accepta sa li se vorbeasca in acest spirit. Ca romanii nu se dau la o parte atunci cand se discuta idei si proiecte argumentate, indiferent daca sunt sau nu de acord. Si blogul mai demonstreaza ca in Romania exista inca o “foame” teribila de dialog.