Cateva raspunsuri…

Ioana mi-a trimis doua ample comentarii. Unul, despre situatia Armatei Romane. Cel de-al doilea despre situatia politica si meritele lui Ion Iliescu. Ioana, in primul caz pot sa-ti spun ca moartea lui Teo Peter a fost si pentru mine un eveniment dureros. Il stiam bine pe Teo Peter. Totodata, cred ca Armata Romana are nevoie de un buget mai mare. Bugetul solicitat acum de Traian Basescu a fost alocat pentru Armata in anul 2004. Totusi cred ca trebuie, intr-un timp al cresterii amenintarilor asimetrice, sa avem grija si pe ce dam banii. Cat priveste cel de-al doilea post al tau, as dori ca mai multi sa perceapa lucrurile mai nuantat ca tine (ma refer aici la Ion Iliescu). NU mi-am propus ca prin acest blog sa revin - cum zici tu  - pe scena politica cu orice pret. El este doar o forma de comunicare, nu este un proiect politic in sine. Ar fi tragic daca ar fi asa.

Constatin ma intreaba daca consider ca proiectul politic PSD-PNL ar avea sanse sa reziste un „cincinal”. Poate da. Poate nu. Constantin, aceasta a fost o varianta pe care am expus-o ca exemplu de cum ar trebui abordate relatiile politice. Nu este singura varianta. Eu sunt, mai curand, adeptul unei opozitii radicale si a unei atitudini clare si deschise. Ceea ce am vrut sa arat este faptul ca a venit timpul pentru asumarea unei anumite directii de catre PSD. Aceasta ambiguitate ne-a facut in mod cert rau si trebuie sa ii punem capat. Nu trebuie sa asteptam un dezastru ca se ne punem cenusa in cap atunci cand o sa fie prea tarziu. Acelasi raspuns pot sa ti-l dau si tie, Jean Valjean. Este nevoie de o decizie de forta, intr-un sens sau altul.

Stas are dreptate atunci cand considera ca nu ar exista probleme doctrinare in cazul unei colaborari PSD-PNL. Fireste ca nu am inventat roata. Astfel de aliante sunt curente in Europa (va indemn sa va uitati in Germania, Ungaria, dar si in alte tari precum Franta sau Marea Britanie, unde se incearca ceva similar). La noi sunt unii care se simt comozi in ambiguitate si creeaza tot felul de false probleme. Cu falsatul asta ar putea ajunge unii si altii destul de curand sa isi planga de mila.

Radu considera ca o colaborare cu PNL ar trebui sa aiba un argument de substanta, nu doar tactic. Pai Radu, argumentul de substanta este un program de guvernare comun. Care se stabileste, negociat punct cu punct, si se sustine pe perioada guvernarii comune. Pe de alta parte, pentru un partid ca PSD nu ti se pare ca ar fi o scadere majora lipsa unui candidat propriu la presedintie?

Ciprian considera ca posibila alianta PSD-PNL ar fi numai in favoarea PSD. Ciprian, eu pana la urma in ce partid sunt? In acelasi timp insa, PNL vrea cam multe avand in vedere ca mai este unde este doar cu sprijinul PSD. Tu chiar crezi ca Tariceanu vrea sa ii pice guvernul la votul pe buget? Tu crezi ca vrea sa ii pice vreodata guvernul? Asta ar fi o noutate. Pe de alta parte, liberalii au si avantajul de a fi de acord cu un stil consensual de a face politica, si nu cu unul conflictual-majoritarist (asa cum vrea sa impuna Traian Basescu), iar asta ne apropie suficient de mult.

Instalatorul face o analiza asupra variantelor de colaborare PSD-PNL respectiv PD-PSD. Partial sunt de acord cu analiza ta. Eu nu am militat pentru o varianta sau alta ci pentru o decizie care nici macar nu trebuie sa fie neaparat in aceste doua directii. Cat priveste opinia ta despre UDMR, sa lasam totusi electoratul sa decida.

SM crede ca o colaborare PSD-PNL ar fi convenabila pentru ambele partide. SM, cred ca esti mai degraba tanar, decat convins de dreapta. Cat priveste ideea unui social-liberalism… Stii, poate o sa te suprinda, dar PNL este cam singurul partid din ALDE care se vrea la dreapta in totalitate. Ce considera liberalii ca sunt este mai degraba specific PPE. Deci, un social-liberalism ar fi de fapt in logica afiliatiei internationale a PNL. Si in logica cooperarii recente dintre social-democrati si liberali in general.

Draghi Puterity comenteaza una dintre afirmatiile pe care le-am facut in interviul din Gandul. Sincer, nu stiu daca este posibil in totalitate acest scenariu. Poate parte din el…

Doru  - pornind de la ideea colaborarii PSD-PNL - imi pune doua intrebari legate de electoratul PSD si inca una personala. O sa incerce sa iti raspund punctual.

1. Repet. Nu a fost o propunere unica, ci un semnal ca este nevoie de o decizie. PSD poate ocupa felia de stanga dar cu siguranta nu prin ambiguitatea din prezent.

2. Am incredere in oameni, dar tu chiar crezi ca votantii PSD sunt inculti, prosti si saraci. Nu stiu care dintre noi doi desconsidera mai mult oamenii. Din punctul meu de vedere, cu totii suntem la fel la baza si, indiferent de ce ne deosebeste pe parcursul vietii, meritam cu totii o sansa egala. Chiar si cei fara facultati, conturi bancare sau preocupari elitiste.

3. Daca intrebarea 3 nu este ironica, am vorbit de prea multe ori despre subiect. Daca este ironica, mai cauta. Poate gasesti raspunsul pe care il doresti.

Lucia, o colaborare cu PNL ar insemna iesirea de facto a PSD din Opozitie. O alta varianta este Opozitia radicala. Ce propun eu este o pozitie clara. Una in care PSD sa fie in prim plan. Crezi ca pozitia moale despre care vorbesti tu va duce undeva la bine PSD? Cum? Pana acum, am pierdut si puncte in sondaje, si teme politice, si proiecte, si reprezentanti din teritoriu si foarte, foarte mult timp. Pe acest drum nu mai merge… S-a cam infundat.

Sandu imi reproseaza in termeni destul de duri faptul ca am vorbit despre o alianta PSD-PNL si critica si anumite remarci ale mele cu privire la situatia din PSD. Sandu, electoratele despre care vorbiti, cel putin al PSD, sunt interesate in primul rand de eficienta. Nu imi propun sa alienez aceste electorate. La fel de bine putem spune ca, in 2004, electoratul a ales ca presedinte sa fie Basescu iar Guvernul sa fie condus de PSD, dar anumiti politicieni au vrut altceva. Putem sa intoarcem subiectul pe mai multe fete. Cat priveste remarcile mele legate de PSD…Nu ma impinge nici un demon sa le fac ci doar niste griji legitime, zic eu. Si, daca prin actiunea politica, ajungem sa refacem programele sociale, sa reducem saracia si sa echilibram veniturile populatiei, sa refacem statul si sa il punem in slujba oamenilor - care chiar au nevoie de el - eu cred ca orice fel de actiune si orice fel de alianta democratica poate fi justificata. Inclusiv pentru electoratul nostru, care ar fi cel mai avantajat de o astfel de guvernare.

Iceflame considera ca sansa PSD ar fi o opozitie radicala. Iceflame, analiza ta, desi destul de calda, este in mare parte corecta. Si eu consider ca aceasta este o solutie buna. Dar inainte de a vedea care este totusi cea mai buna trebuie sa se ia o decizie, care tot intarzie. Cine trebuie sa ia aceasta decizie? Cei care sunt sau vor fi alesi de Congres.

Ion Adrian face referire la afirmatiile replica la interviul lui TB in P.I. pe care le-am facut la Sfertul Academic. Opinia ta este fixata vad intr-un anumit registru, asa ca nu vreau sa intru in polemica. Categoric PSD nu este asa cum a zis Traian Basescu. Basescu a mai zis si ca PD este un partid 100% curatat. Tu chiar crezi acest lucru?

Despre pensii … Daca ai fi adeptul formei clasice unice de sistem de pensii, ar trebui sa accepti ca actualele tale contributii, prin efectul solidaritatii dintre generatii se transforma instantaneu in pensii, ce vor scadea din ce in ce mai mult, ajungand la rate de inlocuire a salariului prin pensie de doar 20% (datorita imbatranirii populatiei si cresterii gradului de dependenta asigurat/contribuabil). Deoarece banuiesc ca banii ce-i depui pentru propria pensie viitoare iti convine sa-i regasesti, la varsta respectiva, intr-un cont personal supus drepturilor succesorale, ma indoiesc ca acest lucru nu-l agreezi, gandindu-te de data aceasta la spiritul de echitate ce-l propune legislatia. Sa inteleg ca este de preferat ca pensia proprie sa fie calculata pe o formula proprie gradului de dependenta din viitor sau ca o parte din banii tai sa se personalizeze si sa se investeasca in instrumente financiare cu grad controlat de risc ? E discutabil.

Sunt tari in care deponentul, viitorul pensionar este intrebat in ce fel de investitii doreste sa-i fie plasati banii, tocmai pentru ca acesta sa aleaga singur gradul de risc al investitiei. La noi, prin introducerea limitelor investitionale se urmareste obtinerea unui optim intre rentabilitate si securitate, in asa fel incat suma adunata in cont sa se transforme intr-o pensie viagera superioara celei ce s-ar fi obtinut doar prin redistribuirea din pilonul 1.

Sumele depuse in timpul vietii active sunt garantate prin lege la valoarea lor nominala, ceea ce poate insemna garantarea unor sume mai mari decat cele garantate de banci.

Actualul sistem de pensii private nu este un CAR, ci este un sistem de investitii controlate pe principiul prudentialitatii. Cele cateva filtre de siguranta, cum ar fi imposibilitatea falimentarii fondului, rata minima de rentabilitate acceptata, fondul de garantare la nivel global si de rezerva la nivel de administrator confera fondurilor private de pensii caracterul unor institutii financiare sigure, controlate dupa reguli CNVM si supravegheate zilnic prin raportari si controale.

Neinfectat de comunism imi scrie un comentariu extrem de acid despre Ion Iliescu elogiind totodata mandatul lui Traian Basescu. Prea mult radicalism pentru ca sa comentez. Orice as spune eu, tu acum vei vedea lucrurile la fel. Iti respect pozitia, dar te rog sa ma crezi ca, in orice fel de comparatie politica intre Ion Iliescu si Traian Basescu eu voi fi mereu tentat sa il aleg pe primul.

Sadwank califica clasa politica ca pe o adunatura de hoti iar pe mine ma trimite la puscarie. Cu un astfel de pesimism nu vei rezolva nimic. Solutiile bune pentru o societate sunt cele constructive, nu cele anarhice.

Nasii, o echipa de blogari, ma intreba ce cred despre scandalul legat de ambasadoarea din Mexic. Este posibil ca accesul in MAE sa se faca si asa cum spuneti voi. Daca ma intrebati in calitate de fost ministru de externe, asa ceva nu se facea atunci. Daca Basescu este implicat? Hai sa vedem ce se va intampla cu domnul Baconski. A treia intrebare, pe care nu o voi reproduce aici, ma face sa cred ca as fi avut nevoie. Glumeam. Imi rezerv dreptul de a nu comenta un astfel de can-can. Si, in acelasi timp, imi rezerv dreptul de a va intreba, la randul meu, daca nu cumva trebuie sa aflam cum s-au obtinut acele informatii si daca nu cumva exista ceva nedemocratic la mijloc…

Klaus Steinberg imi scrie despre intalnirea pe care Procurorul General ar fi avut-u cu Traian Basescu la Neptun si despre ce se presupune ca s-a pus la cale acolo. D. Steinberg, in general nu imi place sa fac speculatii pe marginea altor speculatii dar sa asteptam toamna. O sa vedem atunci daca vor cadea frunzele-sageata. Pana una alta Mircea a ramas dator cu niste explicatii. Ca sa fac referire la o alta postare de-a dumneavoastra, cred ca partidul trebuie sa redevina o echipa pentru a se relansa. O echipa din care sa faca parte toti cei care pot contribui cu ceva util pentru revenirea PSD in frunte.

N. Raducanu imi scrie ca solutia PSD-PNL i se pare cea mai buna, dar face si un comentariu, il percep critic, cu privire la reprezentarea mesajului de stanga modern in Romania. D. Raducanu, in ceea ce priveste cel de al doilea aspect cred si eu ca este nevoie ca mesajul de stanga sa fie afirmat mai clar si categoric cu mai multa vigoare. Poate va veni timpul sa abordam in viitor chiar si teme mai indraznete, pentru ca stanga este pana la urma cea care militeaza pentru integrarea sociala. Una din temele in care imi voi pune mari sperante in viitor este cea legata de egalitatea de sanse (care, in prezent, este foarte mult afectata de criteriul financiar, mult prea prezent si prea puternic in societatea actuala).

Maximmouse face o analiza ironica in ceea ce priveste colaborarea PSD cu PNL si chiar cu PD. Maxim, eu pot fi perfect de acord cu tine dar o decizie nu crezi totusi ca trebuie luata? Cat putem sa ne jucam asa?

Olivia scrie o lunga postare despre temele si actiunile pe care un partid ca PSD - arogant zice ea - ar trebuie sa le abordeze. Olivia, citind mesajul tau nu pot sa trag decat doua concluzii. Unu: locul tau este cu certitudine intr-un partid de stanga. Doi: ca se faca ce ceri tu este nevoie de mai multi oameni ca tine, din pacate blazarea si, de ce nu, o doza de autosuficienta, nu foloseste nici unui partid si, deci, nici PSD..

Alexandru ma intreba daca gasesc ceva de apreciat la Traian Basescu. Nu as putea sa raspund sincer la intrebarea aceasta fara riscul de fi prost inteles.

Icsulescu imi reproseaza faptul ca nu am creat o publicatie puternica pentru intelectualitatea de stanga si ca PSD a inghit o serie de partide mici. Sa stii ca nu imi place sa fac lucruri in mod artificial. Unitatea stangii era o necesitate la acel moment. Consider ca a fost o miscare politica foarte buna fuziunea prin absorbtie cu PSDR. Cat priveste opinia ta despre PNG si PRM ar trebuie sa vezi o postare a lui Radu, scurta dar la obiect.

Ca tot vorbeam de Radu. Radu sa stii ca nu as vrea sa ma „relansez” pe ruinele tarii.

Gabriela Cretu considera ca exista doua probleme majore in fata unei aliante PSD-PNL. O sa-ti raspund punctual

1. Daca lucrurile stau asa in teritoriu, de ce ii mai sustine PSD pe liberali?

2. Pai atunci - Opozitie radicala, desi problema doctrinelor nu cred ca este atat de mare.

Alexandru Petria, multumesc pentru mesaj. Sper ca iti voi deveni simpatic si cu alte ocazii.

Ruby Tuesday. Te-as califica drept un social-liberal cu inclinatii monarhiste. Sper ca nu sunt foarte departe de adevar. Da. Cred ca voi face un post in viitorul apropiat despre relatia dintre Casa Regala si Romania.

Patriarhul Teoctist a fost, in primul rand, un intelept

S-a stins, in liniste si impacat, un intelept. A parcurs aproape un secol de durere, de impliniri, de acuze, de truda. L-am intalnit adesea, in ultimii 17 ani si, de fiecare data, i-am admirat calmul, serenitatea. Sfaturile sale erau pline de caldura, solicitarile - in numele bisericii - pline de bun simt si de masura.

Prima data, l-am intalnit in iulie (ce coincidenta!) 1990, atunci cand am mers la sediul Patriarhiei. Era pentru prima data cand un ministru de externe era invitat pentru o intalnire cu Sinodul permanent al Bisericii ortodoxe. Am discutat despre diaspora, despre bisericile romanilor din Europa si din America, despre Basarabia. Ma invita, mai tarziu, la cate o gustare frugala, adeseori cu sarmalute de ciuperci si alte bunatati de post, ca sa vorbim despre rolul social al bisericii, despre salariile preotilor, despre construirea sau repararea bisericilor. Sunt putini cei care stiu efortul pe care l-a facut pentru a merge la Vatican sa sprijine intrarea Romaniei in NATO. Si cate altele. A suferit, fiind acuzat pe nedrept. Dar a stiut sa treaca peste toate, si peste nedreptatile alor sai, si peste ingratitudinea Puterii. Am inca, la mine in birou, o fotografie de la Putna, de la canonizarea lui Stefan, atunci cand am oferit Mitropolitului Daniel, in prezenta Parintelui Patriarh, copia sabiei lui Stefan cel Mare, realizata de orfevrierii turci, la Istanbul, la ordinul premierului Erdogan, dupa originalul de la Topkapi.

Sunt atatea amintiri care imi revin in memorie. Intre altele, bucuria pe care mi-a impartasit-o atunci cand, Camera deputatilor mutandu-se in Casa Poporului, cladirea veche a Parlamentului a fost transferata  (era in 1996 si eu eram presedinte al Camerei) catre Patriarhie. As vrea sa-mi reamintesc toate sfaturile pe care mi le-a dat in timp. Imi vine insa in minte acum doar binecuvantarea pe care mi-a dat-o in capela ascunsa intre zidurile Patriarhiei.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!  A fost un om bun si ne-a fost parinte la toti!

 

Raport PNUD 2007

Am citit astazi “Raportul Global al Dezvoltarii Umane 2007“, referitor la Romania.

Am reţinut trei idei interesante:

1. Romania va trebui sa apeleze la forta de munca din Lumea a treia

Raportul vorbeste despre disparitia fortei de munca ieftina de pe piata din tara noastra. Raportul sugereaza ca Romania trebuie sa-si sporeasca substantial eforturile in vederea cresterii calitatii si nivelului de adaptare la nevoile pietei pentru intregul sistem educational. Totodata, este nevoie de introducerea competitiei in invatamantul superior, precum si de o majorare importanta a investitiilor in cercetare si dezvoltare.

2. Criza de muncitori

De la inceputul acestui an, numarul de locuri de munca vacante, anuntat de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, a crescut substantial. Angajatorii se plang ca nu mai au cu cine sa lucreze si au ajuns sa apeleze la muncitori din afara tarii. Sute de lucratoare din China au fost aduse in tara de catre patronii romani in incercarea disperata de a acoperi deficitul de mana de lucru. Executivul a inceput sa caute solutii pentru a-i convinge sa se intoarca pe cei plecati sa lucreze in afara granitelor, insa salariile raman in continuare neatractive fata de cele oferite in tarile Uniunii Europene. Criza fortei de munca ieftina i-a determinat pe investitorii straini sa se gandeasca la o reorientare a capitalului catre alte tari, fapt care va afecta serios economia romaneasca

3.Declinul al populatiei

Raportul PNUD arata ca speranta de viata la nastere este inca una dintre cele mai scazute din Europa, iar mortalitatea infantila ramane cea mai ridicata intre statele UE. O alta problema grava semnalata este faptul ca Romania este in pragul unui declin al populatiei, accentuat de emigratia masiva din ultimii ani. Dupa ce generatia “decreteilor” va iesi la pensie, tara noasatra va resimti dificultati serioase in finantarea sistemelor de protectie sociala. Acest lucru va insemna ca o populatie activa redusa numeric sa suporte sarcina platii pensiilor si a altor prestatii sociale pentru o masa de persoane inactive de dimensiuni mari. Raportul propune Guvernului Romaniei sa se inspire din modelul irlandez, unde dezvoltarea economica, investitiile pe termen lung in resurse umane si folosirea inteligenta a asistentei primite de la Uniunea Europeana au reusit sa stopeze declinul demografic.

Raportul National al Dezvoltarii Umane Romania 2007 subliniaza, intelept, ca tara noastra are nevoie atat de stabilitate si predictibilitate politica, dar si de politici macroeconomice si de piata muncii coerente si convergente.

N24 - ora 23.00

Adrian Nastase participa astazi, la invitatia domnului Doru Braia, la emisiunea Talk Soc - N24, ora 23.00.

Transcrierea emisiunii poate fi accesata aici.

Echipa AN

Intalniri la sfarsit de saptamana

Vineri seara,am fost invitat la aniversarea a cinci ani de la casatoria copiilor unor prieteni. Cei tineri au dansat, cei mai in varsta, am facut politica. Ma intalnisem, mai devreme, cu reprezentanti ai patronatelor, dezorientati  si ei de situatia politica din tara, de lipsa de claritate in programe, ideologii…Spunea unul dintre ei, ca si cum, la o cursa de 100 de metri, niciun alergator nu-si mai respecta culoarul.

Ieri, am fost la Moieciu, la targul de vara anual. Cateva mii de oameni. Atmosfera obisnuita. Muzica, mici si bere, concursuri de cai, oi, vaci. Cateva discursuri. Pensionarii - preocupati de prezent, comerciantii - preocupati de viitor, primarul - preocupat de bugetul local. Toate astea intr-o atmosfera ireala, a unei zone transformate, radical, de sutele de pensiuni care au rasarit in zona mai larga a Branului, ca ciupercile dupa ploaie. Desi nici acolo nu a plouat cam demult.

Am trecut si prin testul de inteligenta la romani, reprezentat de parcurgerea drumului national de pe teritoriul localitatii Busteni. Un kilometru de drum, cu 12 treceri de pietoni, fiecare cu cate doi politisti plantati pe trecerile respective. Evident, unii soferi se sperie de politisti, altii se uita dupa trecatorii care s-ar putea gandi sa treaca de pe un trotuar pe altul. Cum sa asiguri fluenta traficului in aceste conditii? Se pierd, in felul asta, zeci de mii de ore, se enerveaza mii de oameni si nimeni nu ia nicio masura. Imi aduc aminte, ca pentru a asigura fluenta traficului pana la intrarea in serpentinele de la Posada, am sugerat instalarea a 20 de pasarele pe DN1 (ceea ce s-a si intamplat), am lansat proiectul trecerii supraterane de la iesirea din Aeroportul Otopeni. Sigur, solutia serioasa o va reprezenta autostrada Bucuresti-Brasov. Dar pana atunci?

Oricum, un gospodar adevarat ar fi cautat o solutie pentru drumul din Busteni. De exemplu, realizarea a 4-5 pasaje sub-terane,folosind casete din prefabricate de beton armat, de dimensiuni relativ mici (3/4 m.), introduse prin decopertare, succesiv, pe cate un singur fir de mers. Probabil ca ar mai fi si alte solutii. E  nevoie doar de putina inteligenta si, e adevarat, de multa vointa.

Aseara, am petrecut cateva ore cu mai multi prieteni. Sigur ca, la un pahar de vin, am criticat cu totii guvernul, pe presedinte, si am gasit solutii miraculoase pentru tara. Dimineata, desigur, fiecare si-a vazut de drumul lui…

Scrisoare deschisa Tom Gallagher

Pe site-ul meu puteti citi scrisoarea deschisa pe care am adresat-o domnului Tom Gallager, profesor pentru conflicte etnice si pace la universitatea Bradford.

Politica externa si Mircea Ciobanu

Mi-am impartit ziua de astazi intre manuscrisul cartii mele “Romania dupa Malta” (volumele 3 si 4) si lectura cartii lui Mircea Ciobanu.

Cele doua noi volume din “Romania..” vor avea aproximativ 800 de pagini si vor cuprinde relatari, comentarii, transcrieri, documente de politica externa romaneasca din perioada ianuarie-iunie 1991, perioada in care eram ministru de externe. O perioada complicata - in care Romania era destul de izolata in relatiile sale externe. Sunt consemnate discutii importante cu lideri politici occidentali, cu lideri sovietici. Sunt explicate momente semnificative ale politicii intra-europene de dupa caderea zidului Berlinului. Volumele vor fi gata in octombrie.

Daca m-ar intreba cineva ce m-a pasionat cel mai mult in zona politicii, ce mi-a placut cel mai mult dintre functiile publice pe care le-am avut in ultimii 17 ani, as spune, fara ezitare, activitatea de la ministerul de externe. Si acum urmaresc, cu interes, in masura timpului disponibil, ce se intampla in politica mondiala. Oricum, in mai putin de doua decenii, s-au produs schimbari enorme de paradigma in plan global si regional, s-au modificat actorii semnificativi si actiunile lor in plan transnational.

Mi-am adus aminte,insa, si de un vechi coleg si prieten - un tip extravagant, pictor, filozof, poet - Mircea Ciobanu. Am fost colegi la Sf. Sava. Nascut tot in 1950. Eram multi cei care-l admiram atunci, dar nu pentru talentul lui la desen, ci pentru ca avea o prietena - colega cu noi - cu cele mai frumoase picioare din scoala.  Dupa liceu s-a apucat de pictura. A fost elevul lui Corneliu Baba, iar in 1980 - cred - a plecat in Elvetia, unde a avut, o vreme, un succes teribil. Vindea tablouri cu preturi de sute de mii de dolari. A expus la Paris, la Katia Granoff,  si-a deschis un important atelier de pictura la Lausanne, organiza expozitii la Sao Paolo..

Katia Granoff il considera un expresionist latin, tragandu-si  seva din pictura lui Goya sau El Greco. La 35 de ani, era unul din cei mai la moda artisti din Elvetia. Imi povestea un prieten comun ca avea un telefon cu repondeur, pe care avea inregistrat pe atunci un raspuns pentru cei care il cautau si care repeta, imperturbabil , “maestrul se odihneste, maestrul nu poate fi deranjat”. La magazine, cumpara cate un raft de costume si trimitea apoi cate un tabou, sau picta fresce in restaurantele in care avea datorii. A avut o viata complicata, cu multe deziluzii. A fost furat de comerciantii de arta, a fost tradat de prieteni, a ramas aproape singur si a murit la mai putin de 50 de ani.

In urma cu mai multi ani, impreuna cu sotia lui, am organizat la Bucuresti, la Sala de expozitii a Parlamentului, o mare retrospectiva cu lucrarile sale. Extraordinare. Conform regulii pe care o stabilisem in 1996, fiecare artist care organiza expozitii la Parlament trebuia sa doneze Parlamentului una sau doua lucrari, in schimbul inchirierii salii. Asa s-au adunat cateva zeci de tablouri care s-au adaugat colectiei de arta a Camerei deputatilor. Am ales dintre lucrarile lui Ciobanu o panza superba, “Intrarea in paradis”, lucrare pe care am pastrat-o de atunci in biroul meu de la Parlament .

Tot atunci am primit o carte de interviuri realizata de Patrick Ferla, in 1985, cu Mircea Ciobanu si intitulata “Ciobanu dit”.

Nu am avut vreme pana astazi sa o citesc, dar vorbind zilele trecute cu un fost coleg de scoala, ne-am adus aminte de discutiile noastre de cenaclu despre existentialism, despre Camus .. Si ne-am adus aminte si de Ciobanu, de extravagantele lui. Si am citit astazi cartea lui de interviuri, in care l-am regasit, cu paradoxurile lui si cu dorinta de a soca, daca nu cu suferinta unui drum care se inchidea.     

Cartea ar fi putut  sa fie un blog.  Ea este, de fapt, un jurnal personal cu raspunsuri la intrebarile pe care si le punea.

Voi incerca sa va transmit cateva din gandurile lui: “Poezia este cheia tuturor lucrurilor, ea este cheia templului dar si cuvantul magic ce-ti permite sa-l parasesti”. “Personajul meu favorit, ca nume, este Da Vinci. Ca tipologie, Savonarola”.

“-Care este eroina ta favorita? Nu inteleg intrebarea.Daca ea se refera insa  la viata reala, atunci pot sa-ti raspund : femeia aceea blonda, de la bar”.

“S-ar putea afirma ca fictiunea este distanta care exista intre mana care tine penelul si panza…”

“-Care este pictorul favorit? Eu.” “Prima mea panza reprezenta niste jucatori de carti adunati in jurul unei mese. Si o femeie doar conturata. Exprima o mare tristete”.

“”Omul nu creeaza nimic; el nu poate decat sa interpreteze. Omul este martorul etern…”

“A fi umil (nu spun modest,pentru ca modestia este forma deghizata a orgoliului)  inseamna sa-ti recunosti locul in univers. A fi umil, inseamna a fi normal”.

“Fericirea suntem noi insine. Inseamna sa deschizi ochii dimineata. Fericirea e o chestiune de axa a privirii. Este o problema de echilibru. Intre pleoapele deschise si pleoapele inchise.”

“-Cum mi-ar place sa mor? Nu ma amestec in afacerile lui Dumnezeu.Tot ce pot sa spun, este ca avem, fiecare, moartea pe care o meritam”.

Ma opresc aici cu citatele din Ciobanu si-mi dau seama ca si in mine, la fel ca si in el,  rezoneaza lecturile de la 20 de ani.

“Il faut nous immaginer Syssiphe heureux!”, ar fi spus profesorul nostru de franceza.

Follow up la interviul din “Gandul” si la emisiunea “Sfertul academic”

Interviul din “Gandul” a generat comentarii si reactii. Spre exemplu, pe Orban l-am deranjat de la rontait in liniste cascavalul. Probabil ca i-am deranjat si pe altii. E posibil, spre exemplu, ca in urma interviului, unii ziaristi de la “oficioase” sa plece in valuri  la oficiile de stare civila pentru a verifica genealogia matusii sotiei mele sau pentru a mai lua inca o data la mana lazile de gunoi ale tranzitiei.

Sunt constient de aceste riscuri. Cu toate acestea, am vrut sa dau un mesaj colegilor mei din PSD. Este timpul luarii unei decizii. Nu mai este mult timp pana la inceperea, in cascada, a alegerilor (europarlamentare, locale, parlamentare, prezidentiale). Alegatorii, simpatizantii, militantii, activistii, cadrele au nevoie de o pozitie clara, lipsita de ambiguitati. Asa cred..

Optiunea mea ar fi fost pentru o opozitie radicala, la fel ca in perioada 1997-2000 si pentru a duce pana la capat statutul de partid in opozitie pe care l-am avut in perioada 2005-2006. S-a luat insa decizia de a se intra intr-o alta logica, sprijinind PNL impotriva lui Basescu, sprijinind guvernul Tariceanu in parlament. Sigur ca pentru PNL si pentru UDMR situatia actuala este confortabila. PNL, invocand  nucleul sau dur, nu doreste o colaborare cu PSD (mai curand cred ca este vorba de clientela sa dura!). E in ordine. Dar atunci trebuie examinate si decise alte variante - care exista: revenirea la o opozitie radicala, motiunea de cenzura, discutii cu Pd-ul. Nu cred ca mai trebuie acceptat santajul discret cu alegerile anticipate - ori guvern PNL (cu firimituri pe sub masa pentru unii membri PSD) ori alegeri anticipate. Am aratat cum ar putea fi gandita o colaborare politica cu PNL doar pentru ca s-a pornit pe acest drum si nu pentru ca eu cred ca aceasta ar fi cea mai buna formula posibila. De atfel, nu am apreciat foarte mult felul in care Valeriu Stoica, la acel moment presedinte al PNL, a rupt (la propriu) protocolul cu PSD. Nu vreau sa le raspund celor care se prefac prosti si ca nu inteleg ca o colaborare politica nu insemna sa bagi ideologiile celor doua partide in alambic si sa le amesteci precum prunele atunci cand faci tuica. Asa cum nu s-au contaminat ideologic partidele care au colaborat la guvernare in Germania sau Ungaria, nu cred ca acest lucru s-ar intampla in Romania.

Repet, deci, nu vreau sa fiu nici un fel de guru al PSD nici un fel de “parinte al patriei”, preocupat de stabilitatea politica a tarii, desi sunt preocupat de ceea ce se va intampla pe scena politica romaneasca in toamna, in conditiile disolutiei partidelor si a lipsei unui contrabalans pentru excesele lui Traian Basescu. Am vrut sa subliniez doar faptul ca a venit timpul unei decizii strategice la nivelul PSD - decizie care va influenta, fara indoiala, rolul stangii in configuratia politica din tara pentru multi ani.

A bon entendeur, salut!

Traian Basescu si interviul din “Politique internationale”

Una dintre regulile deontologice in politica - imi spunea un distins om politic francez - este sa nu-ti critici guvernul atunci cand esti in strainatate. Britanicii sunt mai categorici - “my country, right or wrong”.

Traian Basescu a vrut sa ne arate ca nu respecta nici aceste reguli. Interviul din “Politique internationale” este jenant din acest punct de vedere. Basescu incearca sa-i discrediteze, intr-o revista de politica internationala din Franta, pe toti adversarii sai politici. Este incredibil. Nu vreau sa comentez “substanta” interviului dar va invit sa cititi, pe site-ul meu, la rubrica media, un interviu pe care l-am dat eu aceleiasi reviste, in 2001, ( numarul 92), in calitate de prim ministru. Cei care mi-au luat interviul erau aceiasi cu cei care i-au luat interviul lui Traian Basescu. Castigasem alegerile dupa o perioada de ineficienta si de declin economic in perioada Conventiei democrate. Am incercat, insa, sa dau incredere partenerilor nostri in destinul Romaniei si sa-i incurajez sa sprijine o tara unde lucrurile nu mergeau perfect dar care merita sa-si fructifice sansa sa europeana. Va invit sa cititi, in paralel, cele doua interviuri, din aceeasi revista, cu aceiasi interlocutori, la o distanta de 6 ani, si veti intelege, probabil, diferenta de abordare dintre un “presedinte jucator” si un prim ministru care a dorit sa construiasca si nu sa darame.

Supercupa

Am fost aseara pe “National”, la meciul pentru supercupa dintre Dinamo si Rapid. Din pacate, Dinamo nu a reusit sa castige. Sotia mea - care este stelista, ca si cei doi baieti - imi spune, de fiecare data, ca atunci cand esti in politica nu trebuie sa-ti manifesti o preferinta pentru vreo echipa din tara, pentru ca risti sa ti-i ostilizezi pe suporterii celorlalte echipe. Probabil ca are dreptate. Dar tin cu Dinamo de cand mergeam la bazin, pe Stefan cel Mare, de la 7 ani…Cine m-ar crede daca as spune altceva? Asa ca imi pare rau ca Dinamo nu a reusit sa castige aseara.

Destul de multa lume pe stadion. Meciul a fost, evident, doar un test pentru echipe si antrenori inainte de inceperea campionatului. Oricum, Zicu ramane un mare talent, desi nu-si gaseste inca locul in configuratia atacului iar Bratu se descurca mai greu in banda stanga, lovind mingea, de predilectie cu dreptul. Veti spune, poate, ca lucrurile stau invers in ceea ce priveste guvernul.

Am plecat, oricum, cu o strangere de inima la stadion. Mihnea, care e stelist, mi-a spus, la plecare, ca meciul se termina 1-1, iar la penaltyuri castiga Rapid. Din pacate, a avut dreptate. Oricum, atmosfera a fost placuta si nu prea tensionata. Tanarul arbitru a dat mai multe cartonase galbene pe care nu le-am inteles. Probabil ca, in viitor, arbitrii vor trebui sa colaboreze cu DNA-ul, pentru a inregistra, ca dovezi, injuraturile jucatorilor la adresa arbitrilor.