Despre Viktor Orban

Dupa o calatorie lunga, am ajuns, in sfarsit, in camera de hotel. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa instalez laptopul si citesc comentariile voastre. Unele m-au bucurat, altele nu. Poate pentru ca maine, la reuniunea la care particip – organizata de Forumul de la Crans Montana, dar la Monaco – il voi reintalni pe Peter Medgyessy, un bun prieten si fost prim ministru in Ungaria, i-as raspunde lui STIREA (sau Ovidiu?) .

Daca l-am cunoscut pe Orban? Da, l-am cunoscut. Era prim ministru in Ungaria, la sfarsitul anului 2000, cand am preluat guvernarea in Romania. Mi s-a parut foarte radical. A dus la extrem separarea politica stanga/dreapta. Mi-a adus aminte de radicalismul guvernarii Antall, de la inceputul anilor ‘90. Daca vrei sa citesti despre tensiunile politice romano-ungare din 1990, poti sa rasfoiesti ce am scris in “Romania dupa Malta”. Orban mi-a adus aminte de perioada aceea. Privea mult prea mult spre trecut. Iti aduci aminte, a lansat proiectul dublei cetatenii pentru maghiarii din tarile vecine. Am dus atunci o batalie foarte dura, folosind insa standardele europene si institutiile europene. Cred ca a fost una din putinele batalii castigate de noi cu ungurii, pe plan internatioanal, pe teme de minoritati. In final, am negociat si am semnat cu Orban un protocol care a “daramat” toata povestea cu dubla cetatenie. Se pare ca asta a fost si unul din motivele pentru care a pierdut urmatoarele alegeri. Imi aduc aminte insa, in 2001, cand am fost la Budapesta, pentru a semna acordul cu Orban, pe cladirea Parlamentului din Budapesta era arborat drapelul Romaniei si m-am simtit tare mandru. Poate si datorita jocurilor facute de maghiari la noi cu “uite stegul Ungariei, ba e al maghiarimii”. In sfarsit… Il respect, insa, pe Orban. Nu-i impartasesc ideologia, abordarile politice, metodele politice, dar in relatia noastra, chiar daca nu i-a convenit, s-a tinut de cuvant. Imi mai aduc aminte ca a organizat un dejun oficial pentru noi la Budapesta intr-o sala imensa, impresionanta. M-am bucurat sa-i spun cine era autorul unuia din tablourile impozante din sala aceea.

Isi luase obiceiul sa vina in Romania – ca persoana particulara (desi era prim ministru)- si organiza tot felul de intalniri in Transilvania. I-am transmis o data ca nu este acceptabila explicatia lui, iar a doua oara am trimis un elicopter militar care a statationat in aer deasupra “intalnirii” respective, pentru a -i proteja pe turistii importanti veniti din Ungaria. Ulterior, nu s-au mai intamplat lucruri de genul asta. In locul lui a fost desemnat, ca sef al guvernului, Medgyessy – o persoana foarte echilibrata, un om intelept si care avea (si are) rude in Romania. Rezultatele s-au vazut rapid: semnarea unui parteneriat pentru secolul XXI, sprijinirea intrarii Romaniei in NATO si in UE, alaturi de Ungaria – fiind consolidata astfel frontiera noastra de la vest si multe altele.

Trebuie sa stim insa, din istorie, ca atunci cand Romania devine vulnerabila, pot aparea unele “provocari” maghiare, lansate prin voci din diaspora. Anecdota cu broasca si scorpionul trebuie sa o tinem minte.

Noapte buna.