Tratatul constitutional: doi pasi inainte, unul inapoi

Unii dintre cei care mi-au scris zilele acestea m-au indemnat sa scriu despre ce s-a intamplat la Bruxelles, care va fi soarta Tratatului constitutional, altii m-au indemnat sa fac unele confidente, sa povestesc istorii de culise din ultimii ani. Sigur, sunt multe de povestit, dar o voi face doar la timpul potrivit, atunci cand va fi nevoie sa lamuresc unele lucruri petrecute in timpul guvernarii sau dupa.

Deocamdata, iata analiza mea despre deciziile de la Bruxelles privind Tratatul constitutional (pentru cei care vor avea rabdarea sa o citeasca):

Structura institutionala actuala a UE a fost stabilita prin Tratatul de la Roma (1957). Adaptarile institutionale ulterioare au fost operate prin Tratatul dela Maastricht (1992), prin cel de la Amsterdam (1997), si cel dela Nisa – adoptat in 2000, in vigoare din 2003.

Miza esentiala a UE in ultimii ani a fost corelarea extinderii “geografice” cu o reforma institutionala si a mecanismului de luare a deciziilor care sa mentina si chiar sa intareasca puterea globala a Uniunii. In mod paradoxal, UE nu este o “institutie internationala”. Ea nu are, in acest moment, personalitate juridica internationala. In fata concurentei SUA, a Rusiei, a Chinei, UE a incercat sa treaca de la statutul de putere economica globala la statutul de putere strategica globala. De la statutul de uniune de suveranitati la statutul de confederatie consolidata sau chiar de federatie (vechiul proiect, considerat utopic, “statele unite ale europei”). Tratatul constitutional – pe care Romania l-a ratificat – a exprimat aceasta filosofie, filosofie pe care unele tari nu au agreat-o. Din acest motiv, pentru a se salva esenta proiectului, la recentul Consiliu european s-au facut unele compromisuri, sub presiunea – in principal – a Poloniei si a Marii Britanii.

S-a hotarat sa fie convocata o conferinta interguvernamentala care sa lucreze in a doua parte a acestui an, iar noul proiect de tratat sa fie ratificat in cele 27 de tari pana la alegerile europene din iunie 2009. Iata principalele modificari agreate de Consiliu si care constituie mandatul Conferintei:

Termenul de “tratat constitutional” este abandonat. Formula folosita va fi “tratatul pentru reforma” (reform treaty). Acesta va modifica Tratatul Uniunii Europene (existent) si Tratatul de stabilire a Comunitatii europene – schimbandu-i insa denumirea: Tratatul privind functionarea Uniunii.

Nu vor fi folosite in noul tratat termenii de constitutie, ministru de externe, lege, nu vor fi mentionate in tratat simbolurile Uniunii: steag, imn, motto.

Carta drepturilor fundamentale nu va mai fi inclusa in text, dar ea va fi acceptata si i se va da valoare juridica printr-o trimitere din text. Pentru cei interesati sa vada care ar fi noile drepturi fundamentale ce ar putea fi incluse in Constitutia noastra,ca si pentru cei intersati sa vada istoria relatiilor dintre Romania si UE, as mentiona sectiunile din cartea mea, “Romania europeana “(p.94-108, 199-227. Varianta electronica a textului poate fi accesata pe site-ul Institutului “Ovidiu Sincai” : http://www.fisd.ro/)

Este, de asemenea, intarit mult rolul parlamentelor nationale.

In ceea ce priveste votul cu dubla majoritate, asa cum a fost acceptat in 2004, el va intra in vigoare in 2014, totusi el va fi testat pe o baza provizorie pana in 2017. Tensiunea a fost generata de Polonia , care voia sa mentina prevederile Tratatului de la Nisa privitoare la numarul de locuri in Consiliu – mult mai favorabile decat cele din Tratatul din 2004.

Concluzii: Tratatul din 2004 a fost prea ambitios. Ambitia unor lideri europeni a fost temperata de vointa exprimata de popoarele europene, mai interesate de problemele economice si sociale decat de politica externa si chestiuni strategice. Dusul rece din 2005, de la referendumuri, a generat efortul de compromis de la Bruxelles, amanand efectele de “supersupranationalite” cu un deceniu. Viteza reformei pe verticala a fost moderata si de interesele proprii ale unor tari care, practic, au exercitat o presiune de santaj pe chestiunile legate de tratat pentru a obtine unele avantaje colaterale (la fel s-a intamplat cu Spania in 2004).

Pentru Romania, eventual ele modificari nu afecteaza interesele noastre. Nici propunerea poloneza nu ne afecta: numarul de locuri in Consiliu ramanea practic acelasi.

Suntem membri ai unui club foarte select, care isi schimba el insusi statutul. Trebuie sa invatam ca schimbarea unui statut, la acest nivel, nu este un exercitiu teoretic, de drept international, ci o negociere complexa ce trebuie sa aiba in vedere inclusiv obtinerea unor avantaje colaterale (agentii, locuri in conducerea “executivului” etc.)

Poate, cu un alt prilej, o sa va povestesc cum, la Conferinta pentru finalizarea Tratatului din 2004, premierul spaniol, Aznar, a tinut blocat consensul – fumand tigari de foi – pana cand a obtinut ce dorise. L-am urmarit cu atentie si admiratie. Stateam chiar langa el la masa Consiliului…