Despre curaj

Intr-un comentariu din dimineata asta, Vlad vorbeste despre curaj in politica. Si nu este singurul care, atunci cand se refera la Traian Basescu, prin comparatie cu mine, lauda curajul lui Basescu fata de ezitarile pe care eu le-as fi avut. M-am intrebat si eu – in multe randuri – daca lucrurile stau asa. Poate ca da. Eu am considerat insa ca responsabilitatea politica a unui lider este mai importanta decat “curajul” prin care poti crea mai multe probleme decat rezolvi. Poate folosi propriei imagini sa-i “injuri” pe rusi dar pretul il va plati populatia prin tariful la gaze. Poti sa ai “curaj” si sa-i jignesti pe Raffarin, Schroeder, Prodi, etc. dar pretul va fi platit, in timp, de Romania care – se vede, cu ochiul liber -, a reinceput sa fie izolata in plan european. As fi putut sa am “curaj”,  cat am fost prim ministru, si sa schimb ministri, sa fac valuri,sa ma dau “mare” cum lupt eu cu coruptia. Dar am fi reusit sa ajungem la “destinatie” in decembrie 2004? Reuseam, in doar 3-4 ani, sa obtinem eliminarea vizelor pentru calatorii in spatiul Europei occidentale  (dupa ce ratasem lucrul asta in 2000)? Reuseam sa aducem economia de la minus la plus 8,4%? Reuseam sa finalizam negocierile cu UE in ultimul moment, in decembrie, 2004, in momentele in care se schimba Comisia europeana si inainte de referendumurile europene si de dezbaterea referitoare la Turcia? Reuseam sa finalizam Acordul stand by cu FMI si sa obtinem credibilitate externa pentru a aduce investitii straine? Reuseam sa devenim membri NATO dupa ce esuasem in 1997? Poate da, poate nu… Eu am crezut ca responsabilitatea mea era, in primul rand, aceea de a atinge aceste obiective  importante pentru toti romanii. Am crezut ca aceste  obiective sunt mai importante decat orgoliile mele, decat anumite “cruciade” care sa ma pozitioneze ca luptator global impotriva  ”marilor rechini”. Am vazut, de altfel, la Bucuresti ce s-a intamplat in organizatia PSD cand am schimbat conducerea. Nu cred ca-mi lipseste curajul. Cred insa ca, intr-o lume in care competitia dintre interese nationale divergente devine tot mai dura, in conditiile globalizarii si ale penuriei de energie, este nevoie de intelepciune matura si nu de curaj juvenil ce aduce castiguri electorale pe termen scurt.

Daca vreti sa vedeti ce mai fac “prietenii” mei din PSD si cu ce se mai ocupa ei  puteti citi un mesaj pe care l-au strecurat in “Atac”-ul de astazi. Nu stiu de ce se sperie baietii astia ?

In zilele viitoare, am sa va spun cateva lucruri despre Tratatul constitutional si bataliile din jurul lui – daca va intereseaza.

PS  Sunt cativa dintre cei care mi-au scris – nu multi – care isi inchipuie ca blogul meu va fi un fel de cos de gunoi pentru dejectiile lor verbale. Ii informez ca nu va fi  cazul. Accept, cu interes, pozitii critice, argumente contrare, sunt interesat intr-un dialog deschis dar nu accept mitocania, injuraturile “sub acoperire”, exprimarea frustrarilor personale prin injuraturi sau jigniri.

Va doresc un sfarsit de saptamana placut !