Revin cu cateva raspunsuri…

Probabil ca sunt mai putine decat asteptati - am sesizat o oarecare nerabdare (Stephane, PCH) - dar incerc, in masura timpului, sa raspund, pe rand, la cat mai multe dintre intrebari.

Pentru Mihai G: Probabil ca multi au gandit ca tine atunci, fie ca vorbim de alegerile prezidentiale sau de cele parlamentare. Sa stii ca lucrurile cele mai bune si trainice se fac la vedere, nu pe la colturi.

Cat priveste privatizarile, te contrazic. Insa este o tema complicata, poate voi posta un material amplu pe aceasta tema.

Cu Radu Mazare si Dan Aghaton am avut o relatie politica in partid si in guvernare. Momentul istoric a fost altul, asa cum ai remarcat, ceea ce nu inseamna ca sunt de acord cu tot ce s-a intamplat in perioada in care am fost prim-ministru si presedinte al PSD.

bART, nu iti impartasesc in totalitate pesimismul cu privire la lumea politica. Este bine intotdeauna sa avem o perspectiva critica, dar cred trebuie sa judecam un pic mai rational problemele. Patima este una dintre cauzele actualei situatii. Ura aceasta fata de PSD, despre care vorbesti, am simtit-o si eu, dar in acelasi timp a existat si o mare sustinere pentru acest partid. PSD nu a fost niciodata un partid foarte iubit, nu a iesit lumea in strada pentru noi cand am castigat alegerile. Dar suntem un partid respectat, care a facut multe lucruri bune pentru Romania.

Mi-a placut comparatia cu Big Brother, Bogdan (Jitea), desi, din cate imi dau seama, isteria legata de serviciile secrete a pornit acum, cand PSD nu mai este la putere. In ceea ce priveste problema partidului-stat, nu pot sa spun decat ca este vorba de o imagine construita tocmai din cauza lipsei de alternativa din partea adversarilor mei.

Augustin, simplii membri de partid sunt de fapt cei care asigura in multe ocazii rezultatele. Daca am fost vreodata indepartat de acestia, imi asum vina, dar nu cred. Cum nu cred, de asemenea, ca trebuie sustinute grupari sau oameni, ci ideile pe care grupuri politice sau lideri politici le exprima la un moment dat. Problema noastra este ca avem prea multi oameni si prea putine idei bune.

Diana, avocatii sunt o specie aparte, dar esti ingrozitor de pesimista. Sunt de accord ca nu exista padure fara uscaturi. Da, predau la Universitate. Ai ghicit, Drept. O sa ma gandesc sa scriu despre 1989. Ar fi o idee, desi, daca ma crezi, as vrea sa ma gandesc mai mult la viitor.

Pentru Alex: Ironia este putin rautacioasa. Vreti sa fiti judecat, sa mergeti in Franta sau sa scrieti pe blog? Nu am inteles exact.

About Rusia with love or hate? (1)

Am promis sa scriu ceva despre Rusia. Dezbaterea despre Rusia este si dezbaterea despre noi. Cat de eficient putem actiona in prezent pentru a influenta pozitiv viitorul, in sensul intereselor noastre. Datorita frustrarilor, firesti, de dupa 1989 , romanii si liderii lor (cea mai mare parte) au considerat ca nu mai exista nimic la est de granita noastra (nu ma refer aici la Basarabia) si si-au concentrat privirile exclusiv spre Occident. In timpul asta, URSS - o putere mondiala - s-a transformat in Rusia - putere regionala (simplific, desigur) care, in ultimii ani, s-a transformat inapoi in putere globala. Noi ne incapatanam insa sa nu vedem aceste evolutii, de care multi altii sunt constienti. Plastic vorbind, tigrul s-a transformat in pisicuta , pe care ucenicul vrajitor din Siberia a transformat-o din nou, in tigru. Unii din liderii romani nu au inteles aceste transformari si continua sa irite, inutil, tigrul cu un bat printre gratiile custii. S-ar putea ca, la un moment dat, cineva sa uite deschisa usa de la cusca…

Este interesant si ce s-a intamplat, in ultimii ani, in Rusia. Pentru deciziile luate, Gorbachiov este laudat in occident si detestat in Rusia. Eltin a permis pierderea resurselor naturale catre marile companii straine si aparitia oligarhilor rusi, in timp ce Putin a incercat si, in parte, a reusit, sa “nationalizeze” capitalismul in Rusia, creand, pe baze subiective, oligarhii buni - ca inlocuitori ai intreprinderilo de stat si ai oligarhilor rai.

Putin a inlocuit sistemul de vot uninominal cu votul de lista pentru alegerile parlamentare din toamna, pentru ca, la alegerile anterioare, Gazprom “identificase” 100 de candidati independenti, carora le-a finantat campania electorala, obtinind un grup de lobby puternic in parlament. Atentie, deci, la implicatiile votului un inominal la parlament!

Pe de alta parte, as vrea sa adaug ca elitele rusesti nu au iubit niciodata UE. Au preferat sa negocieze direct cu marile capitale europene, evitand blocaje de genul importului de carne din Polonia. De aceea, unii conducatori rusi considera UE ca fiind ” zona peste care oamenii zboara pentru a ajunge in SUA”. La nivelul oamenilor obisnuiti a existat o opinie pozitiva, in mod traditional, despre UE. Totusi, in ultimile sondaje de opinie dela Moscova, se arata ca 70% dintre rusi nu se considera europeni si numai o treime cred ca Rusia ar trebui sa dezvolte o relatie pe termen lung cu UE.

Interesant, nu? Voi continua analiza ceva mai tarziu. Acum trebuie plec la o reuniune despre Ucraina.

Pe curand.

Legea de modificare a pensiilor

Intre alte lucruri, am urmarit astazi (ieri) si felul in care s-a votat legea de modificare a pensiilor. Initial, nu am vrut sa comentez propunerea PSD pentru ca ea ar fi necesitat un supliment de fonduri de 4% din PIB, ceea ce era desigur greu de asigurat.

Forma votata astazi a propunerii PSD de modificare a legii pensiilor, negociata cu liberalii, a renuntat insa la forma initiala de majorare a valorii punctului imediat pana la 45% din salariul mediu brut si a prevazut majorarea etapizata 5% - 2007, 37% - 2008 si 45% - 2009. Propunerea mea era o crestere a valorii punctului cu 50% intr-o perioada de patru ani, in asa fel incat valoarea punctului sa atinga 45% pentru a putea oferi o rata de inlocuire a salariului prin pensie de aproximativ 50%.

Intr-adevar, cresterea prevazuta de actuala modificare este de 50% pe o valoare a punctului de 45% intr-o perioada de trei ani. Solutia propusa de mine se gaseste la pag. 305-306 din lucrarea “ROMANIA EUROPEANA” si a figurat in proiectul cartii inca din 2006.

Trebuie totusi sa recunosc faptul ca mi-a facut placere sa observ ca volumul publicat de mine, tocmai pentru a oferi solutii, a fost citit cu atentie de colegii mei parlamentari care au votat in unanimitate in favoarea solutiei avansate de mine. Si vreau sa le multumesc pentru lucrul asta!

S-au intamplat multe lucruri astazi si as fi vrut sa le comentam, dar e tarziu si sunt cam obosit.

Pe maine.

Incerc sa raspund la cateva intrebari…

Am si astazi cateva raspunsuri la intrebarile voastre. Cred insa ca ar fi mult mai productiv ca incepand de maine sa facem o rubrica speciala dedicata raspunsurilor. In primul rand pentru ca sunt foarte multe intrebari (lucru care ma bucura foarte tare), dar si pentru ca nu vreau sa renunt la ideile pe care doresc sa vi le impartasesc in fiecare zi. Am sa incerc, o data la 2-3 zile, sa postez raspunsurile pe care le asteptati.

Cel mai nerabdator dintre voi a fost “Tanar” care s-a grabit sa ma “certe” ca nu vreau sa ii raspund. El ma intreba ce parere am despre Gigi Becali si facea referire la un comentariu al meu din emisiunea lui Victor Ciutacu, despre tinerii din ziua de azi care au “milioane de euro”. Poate nu m-am exprimat eu foarte clar. Nu cred ca tinerii romani sunt dati afara de bani din casa. Becali? Sincer, nu cred ca un singur om, autoritar sau nu, poate fi solutia pentru evolutia unei tari.

Liviu imi reproseaza un discurs mult prea stufos. Multumesc pentru aprecierea legata de calitatea mea de om politic. Cat priveste discursul, crede-ma, este cat se poate de sincer in stufosenia lui. Totul mi se trage cred de la formatia mea de cercetator. Sunt obisnuit sa pun mai intai premisele si abia apoi sa trag concluzia. Am incercat sa ma schimb, sa inversez piramida, dar este foarte dificil pentru mine. Asta mi-a creat probleme de comunicare, mai ales in campaniile electorale. Dar ce sa-i faci? Asa sunt eu. Cand mi se ridica o problema, incerc sa o evaluez in contextul ei, sa gasesc o solutie corecta etc. Sunt mult mai putin electoralist decat s-ar putea crede.

Multumesc “Ooops”. Am invatat pe propria piele cat de mult conteaza imaginea. Sper insa ca si tine in victoria ratiunii. De fapt, aceasta speranta ma face sa continui.

Tavi, NU cred ca eu trebuie sa parasesc PSD. Ceea cred este ca am dreptul de a-mi spune punctul de vedere in legatura cu evolutia partidului. Si o voi face…

“AAR”, tineretea nu este o virtute, este un dat de la natura. Oricum, la 57 de ani nu ma simt nici batran, nici incapabil de a fi un politician modern, insa iti respect parerea. Tinerilor performanti trebuie sa li se acorde mai multe sanse, iar eu, cat am fost presedinte al PSD, am promovat foarte multi tineri talentati.

Mihnea, multumesc pentru incurajari. Tin sa precizez insa ca nu sunt admirator sau initiator de puci-uri. Pot si imi propun insa sa fiu in continuare un inititor de idei si proiecte politice, inclusiv pentru PSD.

Geo, multumesc (cel putin pentru prima parte a mesajului). Muzica pe litoral? Acum vor sa o opreasca prin lege. Cam arogant Guvernul asta, nu crezi?

Draga Tudor, te sfatuiesc un lucru. Ca sa nu fi pacalit de politicieni, citeste presa. Dar nu un singur ziar. Citeste-le pe toate (uita-te pe net), de la stanga la dreapta si invers. Ai sa vezi mai multe lucruri decat crezi si n-ai sa mai ajungi niciodata in situatia de a regreta o optiune politica.

Ülös ma intreaba daca a intra în politică în România, este un act civic sau o posibilă sursă de venit, de îmbogăţire, de crearea relaţiilor pe care le poţi folosi în scopuri personale în spatele “cortinei”? Sincer, toate, dar nu la un loc. Depinde de ceea ce vrei sa faci.

Voi reveni si cu alte raspunsuri.

Strivind corola de minuni a lumii…

Dat fiind ca au aparut inceputuri de dezbatere (exemplu), am optat sa facem publica statistica de trafic de pana acum, luata direct din panoul de administrare, aceasta nefiind ceva ce-ar fi fascinant de tainuit.

Echipa AN

Nu traim singuri in Europa…

M-am uitat pe programul reuniunii la care particip - un forum anual, de prestigiu. Romania nu stie sa se prezinte. Alte tari stiu. Bulgaria isi prezinta astazi, intr-o sedinta plenara, oportunitatile si avantajele comparative pentru investitii straine. La fel, Ucraina, Polonia, Slovacia, Albania, Georgia etc. Ar fi fost o ocazie buna. “Romania - de anul acesta membra a UE - poate fi o destinatie pentru investitiile dvs….” PR-ul unei tari nu se face cu glume gen “fabulous spirit” sau cu luarea in bascalie a lui Dracula (nu cel care-mi scrie mie). Romania, vazuta din afara da impresia ca se izoleaza dupa integrare (!!!), ca traieste si se hraneste politic din propriile scandaluri, partidele politice, oamenii politici canibalizandu-se unii pe altii. Asta e impresia pe care mi-au impartasit-o cativa din prietenii straini pe care i-am intalnit aici. Viteza schimbarilor in Europa e mare. Unii o considera insa insuficienta in comparatie cu SUA (va fi una din temele de dezbatere). S-a vazut si la Bruxelles, la Consiliul European, ca nu suntem pregatiti sa introducem in negocieri interesele noastre. Si in conditiile astea, noi - in loc sa folosim noul nostru statut pentru a obtine avantaje - dezvoltam razboaie de gherila in interior si deschidem razboaie politice inutile in afara, inventand mori de vant (in loc sa le construim pentru a utiliza energia eoliana!).

Felul in care suntem ignorati ca parteneri si doar folositi ca piata de desfacere se vede si din modul in care ne lasam “frageziti” (era sa spun “fezandati”, dar am realizat ca este un cuvant care se refera la vanat…) pe diferite teme mai sensibile pentru a se crea complexe de vinovatie ce pot fi exploatate la discutiile pe teme politice sau economice mai importante (spre exemplu: mai intai asigurati-va stabilitatea interna si apoi vorbim despre Kosovo!). La acest proiect participa, desigur, ca la orice proiect balcanic si ajutoare din tara- castigand, efemer, aplauzele interesate ale celor care conduc jocul. Daca va ganditi la Monica Macovei, o faceti pe proprie raspundere.

Am sa va dau un alt exemplu despre felul in care suntem ignorati, lasati sa functionam ca “provincie romana ” in “imperiul european”. In ziarul Le Figaro de ieri, intr-un articol despre Romania (si evident despre raportul Comisiei…) este mentionat presedintele tarii, domnul “Traian BABESCU”. Dupa trei ani de zile, cel mai important ziar apropiat puterii din Franta nu stie inca cum il cheama pe presedintele Romaniei (sau nu-i intereseaza - si este la fel de grav).

Pe curand.

Colegiul Sf. Sava

Inainte de a inchide calculatorul, am vazut un comentariu semnat “regrete”, din partea unei foste eleve de la “Sf. Sava”.

Da, sunt foarte mandru ca am invatat la Colegiul “Sf. Sava”. Impreuna cu mai multi colegi, am creat, in 2004, Asociatia pentru pastrarea traditiilor de la Sf. Sava, de fapt o asociatie a fostilor elevi ai liceului (colegiului). Anul acesta oferim 40 de burse de 2 mil. lei pe luna pentru elevi silitori din familii cu venituri intre 4-6 mil.lei pe luna. Anul viitor vom publica o monografie adusa la zi, pornind de la cartea prof. Popescu, din 1944, despre cei 330 de ani de istorie ai colegiului.

Pentru “savistii” care vor sa se inscrie in Asociatie, fie imi scrieti mie, fie il sunati pe Bebe Sielberstein (tel. 0040744688366).

P.S. In aeroportul din Paris, am intalnit-o pe sotia unui coleg si prieten savist, Andrei Wild, unul din cei mai buni specialisti in semiconductori din lume si care lucreaza acum la Grenoble. Nu ne mai vazusem de 40 de ani…

Despre Viktor Orban

Dupa o calatorie lunga, am ajuns, in sfarsit, in camera de hotel. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa instalez laptopul si citesc comentariile voastre. Unele m-au bucurat, altele nu. Poate pentru ca maine, la reuniunea la care particip - organizata de Forumul de la Crans Montana, dar la Monaco - il voi reintalni pe Peter Medgyessy, un bun prieten si fost prim ministru in Ungaria, i-as raspunde lui STIREA (sau Ovidiu?) .

Daca l-am cunoscut pe Orban? Da, l-am cunoscut. Era prim ministru in Ungaria, la sfarsitul anului 2000, cand am preluat guvernarea in Romania. Mi s-a parut foarte radical. A dus la extrem separarea politica stanga/dreapta. Mi-a adus aminte de radicalismul guvernarii Antall, de la inceputul anilor ‘90. Daca vrei sa citesti despre tensiunile politice romano-ungare din 1990, poti sa rasfoiesti ce am scris in “Romania dupa Malta”. Orban mi-a adus aminte de perioada aceea. Privea mult prea mult spre trecut. Iti aduci aminte, a lansat proiectul dublei cetatenii pentru maghiarii din tarile vecine. Am dus atunci o batalie foarte dura, folosind insa standardele europene si institutiile europene. Cred ca a fost una din putinele batalii castigate de noi cu ungurii, pe plan internatioanal, pe teme de minoritati. In final, am negociat si am semnat cu Orban un protocol care a “daramat” toata povestea cu dubla cetatenie. Se pare ca asta a fost si unul din motivele pentru care a pierdut urmatoarele alegeri. Imi aduc aminte insa, in 2001, cand am fost la Budapesta, pentru a semna acordul cu Orban, pe cladirea Parlamentului din Budapesta era arborat drapelul Romaniei si m-am simtit tare mandru. Poate si datorita jocurilor facute de maghiari la noi cu “uite stegul Ungariei, ba e al maghiarimii”. In sfarsit… Il respect, insa, pe Orban. Nu-i impartasesc ideologia, abordarile politice, metodele politice, dar in relatia noastra, chiar daca nu i-a convenit, s-a tinut de cuvant. Imi mai aduc aminte ca a organizat un dejun oficial pentru noi la Budapesta intr-o sala imensa, impresionanta. M-am bucurat sa-i spun cine era autorul unuia din tablourile impozante din sala aceea.

Isi luase obiceiul sa vina in Romania - ca persoana particulara (desi era prim ministru)- si organiza tot felul de intalniri in Transilvania. I-am transmis o data ca nu este acceptabila explicatia lui, iar a doua oara am trimis un elicopter militar care a statationat in aer deasupra “intalnirii” respective, pentru a -i proteja pe turistii importanti veniti din Ungaria. Ulterior, nu s-au mai intamplat lucruri de genul asta. In locul lui a fost desemnat, ca sef al guvernului, Medgyessy - o persoana foarte echilibrata, un om intelept si care avea (si are) rude in Romania. Rezultatele s-au vazut rapid: semnarea unui parteneriat pentru secolul XXI, sprijinirea intrarii Romaniei in NATO si in UE, alaturi de Ungaria - fiind consolidata astfel frontiera noastra de la vest si multe altele.

Trebuie sa stim insa, din istorie, ca atunci cand Romania devine vulnerabila, pot aparea unele “provocari” maghiare, lansate prin voci din diaspora. Anecdota cu broasca si scorpionul trebuie sa o tinem minte.

Noapte buna.

Cateva raspunsuri …

Asa cum v-am spus aseara, astazi am plecat in Franta. Mi-am inceput ziua citind cu placere postarile voastre despre emisiunea cu Robert Turcescu. Si mi-am propus ca in avion sa mai raspund catorva intrebari pe care mi le-ati adresat.

Sempere ma intreaba ce parere am despre tratamentul care i-a fost aplicat ministrului Cioroianu pe aeroportul din SUA. Nu stiu, in primul rand, daca cele relatate de catre presa sunt si adevarate. Domnul Cioroianu spune ca nu si atunci voi face comentarii doar pe marginea unei speculatii. Am mai spus-o, lipsa de experienta a domnului Cioroianu se vede. Asa se intampla cand luptele politice interne nu mai tin cont de imaginea si chiar de interesele tarii.

Cat priveste temele de politica externa pe care le-ati propus, este destul de clar ca la noi tensiunile din politica interna s-au suprapus peste interesele politicii externe si imi este teama ca acest lucru il vom plati in viitor. Despre temele de pe blog - accept provocarile.

Marius Visan imi propune sa merg pe jos, fara masini de lux si fara paza. Asta fac de mult timp. De ce nu stiti? Simplu: pentru ca totul se intampla „fara camere de filmat, fara fanfara”.

Pentru Florin am urmatorul raspuns: interesanta comparatia, mai ales treaba cu coruptia. Glumeam. Ati punctat probleme serioase. Cu unele din perspective pot fi de acord, cu altele sincer nu sunt. Nu cred ca a existat o epoca Nastase, ci doar o guvernare si sper din tot sufletul ca nu vom avea parte de o epoca Basescu. Asta cu epocile ne-a fript in istorie.

“Auggie the clown” ma intreaba daca blogosfera este un mediu bun pentru mine. Trebuie sa recunosc ca, daca ma iau dupa unele comentarii - nu, daca mai iau dupa altele - da. Oricum, voi intretine in continuare acest blog.

“Eu, fireste ca eu” se intreaba ce le urez celor care ma urasc… Le urez sa nu urasca. Ura e contraproductiva si obositoare. Si apoi, viata e prea scurta ca sa-ti pierzi vremea urand. Fireste…

Woland, multumesc pentru mesaj. Cine stie, poate o sa va conving ca merit sa ma votati. Si eu cred ca o modificare a Constitutiei este necesara, dar ea nu trebuie facuta sub impulsurile de moment. Am schimba atunci Constitutia la fiecare episod electoral.

Pentru Samadau : Am facut cu siguranta si greseli, insa a doua a sansa este un drept al fiecaruia dintre noi. Ma bucur ca un (fost) ziarist - angelina j - are atat de multe cunostinte despre UE. Imi place souci-ul dumneavoastra pentru precizie. Atentia la detalii e binevenita oriunde, dar cu atat mai mult in politica si in presa.

I.Car ma intreaba de ce stau in PSD. Va inteleg nemultumirea, dar cred ca lucrurile au mai evoluat si pot evolua spre bine. Cred ca este important pentru partide sa aiba militanti ca dumneavoastra pentru ca liderii acestora sa inteleaga de fapt care le este misiunea.

Pentru Ülös: Dialogul este unul din lucrurile in care cred - evident, daca este un dialog sincer. Asa ca sunt la dispozitia dumneavoastra.

Tavi, n-ar fi corect sa nominalizez. Si oricum nu-mi pierd vremea enumerand regrete. Prefer sa privesc spre viitor.

Filo, cred ca imaginea este importanta pentru un om politic, dar nu trebuie sa devii subjugat de ea. Si consilierii mei au gresit, dar responsabilitatea pentru actiunile mele imi apartine. Imaginea buna trebuie dublata oricum de un mesaj rational, nu instinctual. In urma noastra ramane ceea ce facem, nu spectacolele pe care le punem in scena. Sper sa revina si sa invinga ratiunea.

Ma uit la ceas si este trecut de ora 17.00. Abia am ajuns la Paris si am o serie de intalniri. Am sa va povestesc despre ele, asa cum am promis si ieri. Am ramas dator cu un comentariu despre Rusia. Poate ar fi interesanta si o discutie despre noul prim ministru de la Londra si proiectele sale. Sau despre raportul de monitorizare prezentat astazi de Comisia Europeana.

Teme ar fi o gramada. Cu timpul stam mai prost.

Pe curand

Marti, 26 iunie

N-am fost prea harnic astazi. Am avut insa un program destul de complicat. Am inregistrat un interviu pentru TVRi (la TVR1 nu mai sunt invitat de vreo doi ani si jumatate… firesc, vor spune unii, se compenseaza cu aparitiile de dinainte de alegeri!). Oricum, la discutiile cu “intelectuali”, la televiziunea publica participa doar “neptunistii”.

La pranz, m-am intalnit cu zece doctoranzi ai mei care au prezentat temele de cercetare. Unele din ele, foarte interesante. Spre exemplu, despre statutul juridic al fortelor militare straine pe teritoriul altor state.

Am pregatit si editorialul de maine pentru Jurnalul… Titlul (cel putin) sper sa va placa: “Galaxia Blogenberg“.

La Parlament s-a discutat, inutil, motiunea PSD despre agricultura pentru ca, in final, neexistand cvorum, nu s-a mai votat! Colegii mei erau foarte nervosi pentru ca nu intelegeau negocierile de culise.

Voiam sa scriu astazi ceva despre Rusia, dar nu o sa am timp. Voi merge diseara, asa cum ati aflat deja, la emisiunea lui Turcescu.

Voi incerca, totusi, sa dau cateva raspunsuri la intrebarile voastre. Bogdan ma intreaba ce parere am despre cei care ma imita. Serios vorbind, ii admir pentru ca reusesc sa “izoleze” ce este special, propriu, pentru fiecare din noi. Nu stiu insa cine merita un bonus, cel care ma imita pe mine sau cel care-l imita pe Vanghelie?!

Pentru Sandu, efortul meu de a explica ce se intimpla cu exceptia de neconstitutionalitate pare inutil. Sigur, sunt constient ca argumentele mele nu sunt pentru marele public - fiindca el nu vrea, nu poate sau nu are chef sa le asculte; e dreptul lui. Dar asta nu ma impiedica sa le sustin, atata vreme cat sunt corecte. NU pot sa pun pe primul plan imaginea si abia pe al doilea adevarul. Nu cred in focurile de artificii. Sunt scumpe, au efect pe termen scurt, iar stralucirea lor trece in uitare. Imaginea nu poate hrani, la nesfarsit, evolutia unui om politic. Doar faptele raman in urma lui, fara exceptie.

Tavi m-a intrebat daca am incredere in justitie. Raspunsul meu va fi scurt: in justitie, da. In “justitie”, nu.

Cine e in spatele acestor mizerii , ma intreaba Draghi Puterity. Voi stiti ca Traian Basescu imparte, intotdeauna, lumea in doua. Cei care sunt de partea unei idei si cei care sunt impotriva ei. Noi si ei. Cei buni si cei rai. In alegeri, jumatate din Romania m-a votat pe mine, jumatate pe el. El a vrut si, in parte, a reusit sa colonizeze si ” jumatatea” din romani care ma votase pe mine. Si pentru asta avea nevoie sa arate ca eu sunt cel rau, desi - daca ne uitam intr-o oglinda nedeformata - poate ca lucrurile nu stateau chiar asa. Mai departe, au intervenit uneltele… Eu insa n-am sa pot sa ma schimb, sub acest aspect. Cred in cei care stiu sa uneasca, nu in cei care imprastie.

Mai am multe alte comentarii si raspunsuri, dar le las pentru maine - desi maine voi pleca pentru zece zile in Franta, unde voi participa la mai multe reuniuni internationale. O sa va povestesc despre ele. Nu vreau sa inchei astazi fara sa-i multumesc lui Dinu Lazar pentru fotografii si doresc sa le multumesc si celor care mi-au urat “La multi ani!”.

Pe curand.