Demisia pe care Băsescu i-a cerut-o lui Boc înseamnă o deschidere a Cutiei Pandorei. Cum va reacţiona PDL-ul, cum va reacţiona UDMR sau UNPR? Vor accepta să nu mai aibă reprezentanţi în noul guvern? Sau mai putini? Va accepta un prim-ministru „independent” să joace un rol de marionetă a acestor partide?
Din păcate, se va discuta mai curând despre persoane şi despre partide când, de fapt, elementul esenţial la acest moment îl reprezintă refacerea încrederii în interiorul societăţii.
Cred că românii se vor alia mai degrabă în jurul mesajelor, a unor idei proaspete şi vor respinge formulele politicianismului clasic. Este important ca noi – în USL – să spunem ceea ce lumea gândeşte, lucruri care au fost ignorate, adeseori programatic, de mass-media ocupată de establishment..
Un rol deosebit îl au, în momentul de faţă, tinerii anti-sistem. Internetul ajută imens, făcând posibilă o răspândire virală a mesajului, în pofida faptului că actuala Putere are un acces mai bun la mass-media tradiţională. Obiectivul nostru ar fi de a reorienta sentimentele anti-sistem ale electoratului, admiţând erori şi imprimând o direcţie de pe care să se poată construi ceva.
Ar trebui, poate să recunoaştem că s-a pierdut foarte mult timp, mergând pe acele ideologii care se arătau deja perimate odată cu criza din 2008. Credinţa în piaţă şi individualism au dus la atomizarea societăţii şi la deturnarea intereselor ei de către o minoritate la putere, fără ca societatea să poată genera, din timp, anticorpii necesari. Acum, când efectele sociopatiei, ridicată la nivel de politică de stat, se văd, oamenii nu mai ştiu cum să refacă ceea ce au avut. ROLUL STÂNGII, DE CE NU, AL USL, ESTE TOCMAI AICI, ÎN REFACEREA SOLIDARITĂŢII. Este aberant să asistăm la apelul pentru darwinism-social, venit de la oameni de cultură.
Aproape peste tot în lume se pune sub semnul întrebării fundamentalismul neo-liberalismului economic – care îşi pierde din atracţie pe zi ce trece. Oamenii înţeleg faptul că ingineria speculaţiilor financiare a pus totul în pericol de dragul unor fantezii ideologice care dăunează celor 99% din populaţie, în folosul a 1% din conducători. Creditul, mai ales cel de consum, a fost combustibilul ce a alimentat, de la bază, mai totul, iar creşterea industrială a fost înlocuită de creşterea fictivă a valorii asset-urilor.
Puterea de la Bucureşti imită acest model poate din neştiinţă sau poate pentru a-şi realiza unele obiective înguste.
Din păcate, efectul „reformei” este acela al unui neo-colonialism chiar şi „fără faţă umană”. În România, austeritatea a însemnat numai eliminarea, pe rând, a tuturor şanselor de redresare.
La rândul ei, corupţia este încă unul din mijloacele prin care se justifică pentru publicul occidental şi românesc nenorocirile din ţări ca România. Pe fondul vidului instituţional şi/sau al unei clase autohtone capitalizate, corupţia este un fapt de viaţă care unge angrenajele economiei în tranziţie. Am din ce în ce mai acut sentimentul că Occidentul foloseşte astăzi corupţia la fel cum a folosit în anii ’90 MINERIADELE pentru a-şi justifica renunţarea la responsabilitatea pe care o are faţă de România. Şi atunci, ca şi acum, Occidentul era într-o zonă de dificultate economică, iar cel puţin pentru Occidentul european, Estul post-sovietic a venit ca o gură de oxigen.
Din punctul meu de vedere, electoratul din România va fi câştigat de acea entitate – sper sa fim noi – care va veni cu o viziune nouă şi cu un plan de redresare economică. O ţintă importantă pentru acest mesaj ar trebui să fie cei care se pregătesc să părăsească România în acest moment şi care ar fi primii vectori ai schimbării.
De aceea, în definitiv, este neesenţial pe cine va pune Băsescu în locul lui Boc.
Ioan Hudita:jurnal politic 7 martie – 2 august 1945 si
Sa incercam sa ne gandim impreuna la viitoarea saptamana politica.
SITUATIA DIN TEREN – dezastruasa. “Romanii” lui Basescu, dar si ceilalti, traiesc tot mai rau iar situatia economica (si din motive externe) nu se va imbunatati in perioada care vine. Nemultumirea latenta a populatiei creste continuu. Nemultumirea este legata de directia in care merge tara dar si de cei care o conduc. Atat guvernul, cat si Basescu, au un nivel de incredere publica in jur de 10%.
Cele trei solicitari principale, exprimate public, vizeaza, in esenta, doi “JOS” (Basescu si Boc), plus alegeri anticipate. Basescu a incercat sa arunce din balon, inainte de prabusire, piese mai putin importante – legea sanatatii, pe Baconschi, l-a tras inapoi in nacela pe Arafat, a acceptat sesiune extraordinara a Parlamentului, a acceptat o palma zdravana pentru guvern prin decizia Curtii Constitutionale. Niciun rezultat…
Asa incat, acum, el are de ales intre cele doua “josuri”. Ce optiune credeti ca va face?
Haideti sa planificam impreuna saptamana viitoare:
Luni, ora 12 si apoi la ora 13, consultari formale cu partidele, in principal ca sa le spuna si personal ce a spus in conferinta de presa despre Tratatul fiscal (al carui viitor, fie vorba intre noi, nu este inca foarte clar). SURPRIZA – el ar putea anunta ca Boc si-a dat demisia iar consultarile sunt pentru a desemna un nou premier. Evident, Basescu va incerca sa schimbe doar primul-ministru nu si pe cei mai importanti membri ai guvernului, ca sa nu se supere cu partidul…
Unii vor spune ca nu este elegant si ca, dupa Roman, Stolojan, Baconschi, etc, el il sacrifica si pe Boc. Altii vor raspunde, resemnati, ca asa sunt scorpionii…
Evident, lipsa opozitiei din Parlament va crea o problema pentru acordarea votului de investitura pentru noul guvern. Acesta este un al doilea motiv pentru care Basescu organizeaza consultarile. Oricum, va rog sa nu va faceti program luni dupa-amiaza pentru ca Basescu va face o conferinta de presa sa va anunte aceste schimbari minunate. Iar, ca sa le aprofundati veti putea urmari un talk show cu mingi ridicate la fileu la una dintre televiziunile prietene. Regret sincer ca Rodica Culcer a fost demisa de la stirile TVR.
Asa incat, intre incendii si accidente rutiere, discursuri – pe roluri – despre cresterea si descresterea salariilor, a pensiilor si a TVA-ului la alimente, prin circ zilnic, oamenii (“romanii”, daca vreti) ar putea uita de problemele de fiecare zi, de viitoarele cheltuieli la intretinere…Sau asa crede Basescu. Sacrificiile rituale de pana acum nu au dus la linistirea multimii. Sacrificarea lui Boc va fi suficienta?
PS E doar o varianta de scenariu…
In mod cert, Traian Basescu este un personaj complex. Altfel nu am cum sa imi explic diversitatea de opinii regasite in acest nomenclator ad hoc in ceea ce-l priveste. “Arderile” politicianului Traian Basescu au avut rolul de a garanta temperaturi ridicate pe scena politica, dar si energii nebanuite care l-au mentinut in prim-plan ani buni. In acelasi timp, acest proces fortat a produs o serie de frustrari si contrareactii sociale care, astazi, mai mult ca oricand, dovedesc ca reteta adoptata este una periculoasa, atat timp cat incerci sa “vinzi” ceea ce nu esti de fapt. Si pentru ca intreg demersul meu era menit sa il plaseze odata pentru totdeauna in tabelul elementelor nonpolitice din Romania pe „primul” dintre cetateni, raspunsurile primite de la voi au fost pe cat de variate si originale, pe atat de cuprinzatoare. Apropo, atunci cand se adreseaza “romanilor”, el se include sau se exclude?
Nu trebuie uitat, insa, ca este vorba de o competitie. De un concurs care ii va oferi castigatorului libertatea totala de exprimare si posibilitatea sa publice aici propria sa opinie despre directia in care tara noastra se indreapta. Tocmai de aceea, pentru corectitudinea competitiei se impune o recapitulare a celor mai interesante puncte de vedere pe care le-am primit de la voi.
Ce este, deci, Traian Basescu, in opiniile voastre: „un trubadur”; „levantul”; „el este Alesul”; „este atunci când mai ai un pic şi apoi te uită lumea pe vecie”; „un histrion pus sa isi joace rolul vietii”; „un autocrator”; „un impostor”; „nu este politician pentru ca nu face politica ci direct istorie”; „Procust”; „nu Este, a Fost”; „Este oglinda noastra a tuturor”; „e un gandac de bucatarie. Adica face parte din specia care ar putea supravietui chiar si bombei atomice”; „un traficant de voturi”; „omul cameleon”.
Va multumesc tuturor pentru mesaje, inclusiv celor care nu isi regasesc propunerea in enumerarea de mai sus. Trei din aceste raspunsuri merita atentie sporita, dar si o analiza ceva mai amanuntita. Este vorba, pe de o parte, de raspunsul oferit de K – Traian Basescu este un „gandac de bucatarie”. El castiga premiul publicului, replica sa fiind sustinuta de multi dintre voi. Pe de alta parte, nu cred ca se poate considera solutia castigatoare pentru simplul motiv ca este (inca) nedovedita stiintific. Eu spun doar atat: hai sa asteptam sfarsitul acestor zile si sa vedem abia atunci daca mecanismul de adaptare functioneaza, daca bomba populara are vreun efect asupra factorului declansator.
Un alt raspuns interesant ii apartine Nicoletei – Traian Basescu este un „histrion care isi joaca rolul vietii sale”. Daca este sa facem apel la tipurile de personalitate, rasul si plansul concomitente, respectiv nevoia de a fi mereu in centrul atentiei fac din presedintele Romaniei un personaj histrionic. Dar nu cred, insa, ca Traian Basescu poate fi redus la dimensiunea sa teatrala. There is more than meets the eye, ca sa zic asa.
Asa ca ma indrept catre Ionut Valea, cel care ofera, in opinia mea, raspunsul potrivit la intrebarea ce este Basescu, daca nu politician? Ionut spune ca Traian Basescu este – sau mai bine zis se considera a fi – „Alesul”. Mesianismul politic intruchipat intr-un singur om. Cel care a fost destinat pentru a schimba totul, pentru a face Reforma, pentru a Moderniza Statul, pentru a realiza, in sfarsit, Statele Unite ale Europei. Iar daca totul se impotriveste este doar pentru ca ceilalti nu sunt constienti de importanta momentului. Si, daca este sa fim sinceri pana la capat, trebuie sa recunoastem ca asa e. “Votatul” este un politician care are dreptul si legitimitatea oferite de cetateni pentru a-si promova propriul proiect. Dar “Votatul” are un punct sensibil, un calcai al lui Ahile. “Votatul” se da la o parte in momentul in care energia care l-a creat s-a lepadat de el.
Pentru ca Traian Basescu nu este politician, el nu poate fi votat. El nu poate fi decat ales. Cel care, in contra voturilor si increderii pierdute si a contraopiniei populare in general, stie drumul. Acest homo universalis care, de la nave la sosele, de la poduri la bujii, de la politica externa la nemurirea carabusului, le stie pe toate. Si cel care este dispus sa rataceasca de unul singur 40 de ani pentru ca stie foarte clar ca, dincolo de deal, este salvarea. Problema este, insa, ca in cazul sau toti ceilalti i-au intors spatele si au inceput sa mearga in directia opusa. In desertul spre care ne indeamna Alesul Basescu nu este nimic altceva decat nisip. „De ce au pribegit evreii 40 de ani prin desert?”, este intrebarea dintr-un banc ce se potriveste foarte bine in context. Iar raspunsul este: „Unul dintre ei a pierdut un penny”.
De ce trebuie sa rataceasca Romania Alesului Basescu ani de zile intr-o criza sociala si politica fara precedent? Pentru ca unul dintre ei, Alesul, este pe punctul de a-si pierde puterea.
EVIDENT, astept comentariul Premiantului, pentru a-l posta pe blogul meu, asa cum am convenit.
Ieri, dupa sedinta saptamanala a Departamentelor PSD, pe care o organizez, joia, in sediul din Ion Ionescu de la Brad, am avut o intalnire de aproape 3 ore cu primarii si reprezentantii colegiului meu din Prahova, intalnire la care am discutat despre iminenta alegerilor locale, despre problemele din teritoriu si despre nevoile de organizare.
Din 2004, Basescu a indatorat fiecare roman cu 3570 euro
Publicat februarie 3, 2012 General 112 CommentsIn 2004, cand am parasit guvernarea, datoria pe fiecare locuitor era de 1000 euro. In 7 ani, Basescu a dus-o la 4570 euro. Datoria fiecarui roman a crescut deci, in regimul Basescu de 4,5 ori.
Nu ar fi normal ca Basescu sa ne spuna ce a facut cu toti acesti bani?
Mai grav este faptul ca daca ne uitam la cifrele din buget, vedem ca profiturile plus veniturile generate de un roman sunt, in medie, de 2000 euro – ceea ce inseamna ca un roman are capacitatea de a plati in medie doar 43% din datoria ce-i ”revine”. Pentru restul trebuie sa se imprumute in continuare…
PS In 2011, am platit 6 milioane euro pe zi numai dobanzi la datorie. In 2012, vom plati 2,2 miliarde euro numai dobanzi (6,2 milioane euro/zi).
“Sa traiti bine!”
Pentru a explica unele din ratiunile care au stat la baza sentintei date de 2 din cei 3 judecatori – Ionut Matei si Ioana Bogdan (fosta consiliera a procurorului sef al DNA, Daniel Morar) -, separat de judecatoarea Cristina Rotaru, in Dosarul “Trofeul calitatii/Afise electorale”, m-am gandit, initial, sa merg inapoi pana la lucrarea lui Beccaria, din 1764, “Despre delicte si pedepse” .
Mi-am dat seama insa ca lucrurile au explicatii mult mai simple, “lumesti”. Sa le luam pe rand:
1. pedeapsa de 2 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art 64 lit. a, b, c C.pen, pentru mine. Este vorba de fapta prevazuta de art 13 din Legea 78/2000, (influenta ca presedinte de partid…) la care pedeapsa este intre 1 si 5 ani. De ce nu 1 an? Simplu, pentru ca obiectivul politic este acela de a ma tine in afara vietii publice 2+2 ani, adica un intreg ciclu electoral. Pedepsele complementare de la art 64 (lit a-c) prevad (simplificand) interzicerea dreptului de a alege si de a fi ales, a dreptului de a ocupa o functie publica si a dreptului de mai fi presedinte de partid timp de 2 ani, dupa executarea eventuala a pedepsei de doi ani inchisoare. De ce nu 1 an? Simplu , pentru ca aceste interziceri de drepturi nu pot fi aplicate decat daca pedeapsa principala este inchisoarea de CEL PUTIN 2 ANI (art 65 C.Pen). V-ati prins?
2. ma veti intreba daca sunt recidivist? Daca am mai fost condamnat? Evident, nu. Si atunci de ce, la o pedeapsa de 2 ani, se decide pedeapsa CU EXECUTARE, in conditiile in care pedeapsa cu inchisoarea pana la 3 ani sau chiar pana la 5 ani si in Codul nostru penal si in toate tarile civilizate se pronunta, in general, “cu suspendarea executarii”, pentru non-recidivisti (art. 81 C. Pen). N-are rost sa mai facem si analiza comparata – in cazurile Helmuth Kohl, Jacques Chirac, Alain Juppe etc – in toate cazurile s-au dat pedepse CU SUSPENDARE. De ce, in cazul Afiselor electorale din Romania, unde – fie vorba intre noi – cu toate eforturile procurorilor, nu s-a putut demonstra decat ca “realizarea si distribuirea materialelor de campanie”, la alegerile prezidentiale din 2004, a fost realizata NUMAI de mine si de sotia mea, nu de staffuri de campanie, nu de organizatiile de partid (P. 761 din Rechizitoriu). Halucinant, nu? Apropo, poate aveti nevoie, pentru alegerile care vin, de o echipa de campanie formata din doua persoane care poate aduce peste 4 milioane de voturi? Revenind, atunci, de ce pedeapsa CU EXECUTARE? Pentru mine, raspunsul e simplu. Pentru voi?
3. Cel mai interesant. Bun, daca pentru mine, care eram un “vanat” politic major, atat pentru Basescu cat si pentru Morar, judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan au stabilit o pedeapsa de 2 ani, de ce au hotarat pedepse de 7 ani inchisoare + 5 ani interzicerea de drepturi pentru Irina Jianu, Gasparovici 6+5 ani, Popovici Bogdan 7+5, Popovici Marina 7+5, Vasile Cristian 7+5 – in conditiile in care nu era vorba de adversari politici iar expertiza ceruta de judecatori a aratat ca nu exista prejudicii pentru stat?
Raspunsul mi l-a dat un batran procuror. Tehnica e cunoscuta. Judecatorii respectivi stiu ca nu au nimic impotriva ta dar – dand aceste pedepse – se asteapta ca cei condamnati la pedepse aberante “sa se sparga” pana la recurs, si sa ofere eventuale argumente pentru tezele acuzarii. Nu s-a reusit cu cei 972 de martori, poate pica ceva. Mare marsavie, nu vi se pare? Este vorba, in definitiv, de destine, de oameni, de familii…
Discursul public al lui Traian Basescu are multe pacate. Nu le voi descrie acum pe toate. Ce-mi atrage atentia cel mai mult in aceste zile este stridenta ipocrita a procesului de auto-imaculare promovat insistent de Traian Basescu. La ce ma refer concret. Nu stiu daca ati remarcat, dar de fiecare data cand apare in conferintele sale de presa de la Cotroceni, distinsul presedinte de tara si de partid si de Guvern si de Parlament si de Tribunal si de tot ce misca-n tara asta… vorbeste despre politicieni (despre “ei”) intr-o retorica de-a dreptul schizofrenica.
Parca am asista la o scena de teatru absurd. Traian Basescu se comporta de parca ar fi un demiurg cazut din Luna, iar nu un politician sadea, nascut din jocurile si valurile cele mai perfide ale subteranelor agitate ale politicii. A nu stiu cata „interventie” a sa cu romanii, in care n-a spus nimic care sa conteze cu adevarat, ci doar a vrut sa dea impresia celor – putini – care il mai cred ca el este diferit, ca el este altfel, ca este din alt material, ca el este rupt de politica ultimilor ani.
Parca am vedea in conferintele de presa de la Cotroceni un purtator de cuvant, cocotat pe un soclu tot mai subred, din carton, insarcinat cu o singura misiune: sa-i certe pe “nemernicii” de politicieni – care sunt rai si, mai ales, neascultatori.
In aceste conditii, va pun o intrebare (inchisa).
Daca Traian Basescu nu este politician, pentru ca se exclude pe sine din aceasta categorie de cetateni, atunci ce este el?
Este Muzician?
Este Intelectual?
Cititor in stele?
Oracol?
Poate este poet?
Sau matelot?
Daca nici una din aceste variante nu va satisface, dati-mi voie sa lansez un concurs la care astept implicarea voastra. Cel mai bun raspuns la intrebarea deschisa „Ce este Traian Basescu, daca nu este politician…?” va primi din partea mea un premiu special si anume
- posibitatea de a scrie pe blogul meu, sub semnatura proprie, o postare cu parerea sa despre directia in care se indreapta Romania.
Multa lume m-a intrebat de ce am renuntat la functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor. Va marturisesc ca am fost placut surprins de acest interes, deoarece el a fost insotit, in marea majoritate a cazurilor, de mesaje de sustinere si apreciere. Le multumesc tuturor celor care si-au exprimat regretul vizavi de decizia mea, dar si celor care au rasuflat usurati la gandul ca au scapat de un personaj incomod in Biroul Permanent al Camerei.
Doresc sa raspund tuturor cu un mic detaliu din Regulamentul Camerei Deputatilor. Cu exceptia presedintelui, care este ales pe durata mandatului Camerei, toti ceilalti membri ai Biroului permanent (vicepresedinti, secretari, chestori) sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni ordinare. Prin urmare, functia de vicepresedinte nu era a mea, este o functie a partidului, rezultata in urma algorimului politic. La inceputul fiecarei sesiuni in interiorul grupului parlamentar se fac nominalizari pentru functiile din Biroul Permanent, iar eu am avut de ales intre a participa sau nu la aceasta procedura bianuala. De data aceasta, am ales sa nu candidez. In aceasta perioada este mai important ce se intampla in tara si actiunile noastre ca opozitie unita.
Oricum, sunt convins ca functia de vicepresedinte va fi ocupata de un coleg social-democrat ce o va exercita in interesul romanilor, cu buna credinta si responsabilitate.
Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
Comentarii Recente