Democratia locala, democratia cetateneasca si democratia sociala sunt pilonii in jurul carora proaspatul presedinte Hollande s-a angajat sa conduca Franta in urmatorii cinci ani. M-a suprins extrem de placut sa disting, in primul discurs al lui Francois Hollande, in calitatea de presedinte al Republicii, un indemn sincer si mobilizator indreptat catre toate categoriile sociale din Franta, o reconciliere cu trecutul si o orientare hotarata catre viitor.
Nu se poate ca increderea exprimata de Hollande in revitalizarea unui anumit tip de democratie sa nu atraga atentia. Prin aducerea in centrul preucuparilor viitoare a celor trei dimensiuni ale democratiei, Hollande se pune practic in slujba, deloc usoara, a garantarii unui mod de a face politica care sa aiba la baza o serie de principii ignorate in ultima vreme, dar atat de importante in restabilirea legaturii cu natiunea.
O mai mare descentralizare pentru colectivitatile locale, o colaborare stransa atat cu organizatiile sindicale cat si cu cele patronale si o sustinere a societatii civile care apara valorile Frantei sunt toate instrumente prin care noul presedinte vrea sa mobilezeze fortele si atuurile tarii sale. Si este, cred, un foarte bun punct de pornire pentru restabilirea a ceea ce numim dimensiunea orizontala a politicului. Am vazut in perioada lui Nicolas Sarkozy ce inseamna sa ignori, ca presedinte, componenta aceasta orizontala, indepartandu-te de popor si canalizandu-te doar pe excercitarea pe verticala a puterii. De aceea spun ca este un (re)start bun pentru Hollande si pentru Franta, pentru ca ceea ce consolideaza si vitalizeaza o democratie este tocmai aceasta capacitate de a stabili sau restabili componenta orizontala a politicului, legatura cu cei care te-au ales si care te-au legitimat.
De restabilirea sau de stabilirea acestor trei dimensiuni ale democratiei ar avea nevoie si Romania dupa mai mult de 7 ani de „regim Basescu”, axat pe o politica a conflictului si a distrugerii, pe ignorarea aproape totala partenerilor sociali, a societatii civile si a cetatenilor Romaniei. Cel mai recent si cel mai elocvent exemplu de ignorare a acestui tip orizontal de democratie a fost indiferenta totala fata de protestele cetatenesti de la inceputul anului 2012. In lungul sau mandat, Traian Basescu, nu numai ca a lovit, rand pe rand, toate categoriile sociale ale Romaniei (salariati, functionari, pensionari, artisti, jurnalisti, cercetatori etc.), dar le-a si refuzat dreptul de a avea un cuvant de spus in lucrurile de care erau direct afectati. Or, Hollande, a venit cu un mesaj extrem de mobilizator, exprimandu-si increderea in atuurile Frantei si in capacitatile sale. El i-a chemat pe toti (muncitori, agricultori, antreprenori, cercetatori, functionari, profesori etc.) sa faca parte din noul proiect al Frantei. Si exact asta este treaba unui presedinte sa mobilizeze, sa reconcilieze, sa adune si sa faca totul pentru redarea increderii in institutii, nu sa le discrediteze si sa le anatemizeze.
Pentru cine doreste sa fie “presedinte jucator”, dar mai ales pentru cine intelege ca trebuie sa ramana in limitele constitutionale ale “presedintelui mediator” Francois Hollande este deja un exemplu. Nu imi fac iluzii ca mesajul sau va avea ecou pe holurile si cabinetele din Palatul Cotroceni, cel putin nu acum.


Comentarii Recente