Hollande si revirimentul democratiei orizontale

Democratia locala, democratia cetateneasca si democratia sociala sunt pilonii in jurul carora proaspatul presedinte Hollande s-a angajat sa conduca Franta in urmatorii cinci ani. M-a suprins extrem de placut sa disting, in primul discurs al lui Francois Hollande, in calitatea de presedinte al Republicii, un indemn sincer si mobilizator indreptat catre toate categoriile sociale din Franta, o reconciliere cu trecutul si o orientare hotarata catre viitor.

Nu se poate ca increderea exprimata de Hollande in revitalizarea unui anumit tip de democratie sa nu atraga atentia. Prin aducerea in centrul preucuparilor viitoare a celor trei dimensiuni ale democratiei, Hollande se pune practic in slujba, deloc usoara, a garantarii unui mod de a face politica care sa aiba la baza o serie de principii ignorate in ultima vreme, dar atat de importante in restabilirea legaturii cu natiunea.

O mai mare descentralizare pentru colectivitatile locale, o colaborare stransa atat cu organizatiile sindicale cat si cu cele patronale si o sustinere a societatii civile care apara valorile Frantei sunt toate instrumente prin care noul presedinte vrea sa mobilezeze fortele si atuurile tarii sale. Si este, cred, un foarte bun punct de pornire pentru restabilirea a ceea ce numim dimensiunea orizontala a politicului. Am vazut in perioada lui Nicolas Sarkozy ce inseamna sa ignori, ca presedinte, componenta aceasta orizontala, indepartandu-te de popor si canalizandu-te doar pe excercitarea pe verticala a puterii. De aceea spun ca este un (re)start bun pentru Hollande si pentru Franta, pentru ca ceea ce consolideaza si vitalizeaza o democratie este tocmai aceasta capacitate de a stabili sau restabili componenta orizontala a politicului, legatura cu cei care te-au ales si care te-au legitimat.

De restabilirea sau de stabilirea acestor trei dimensiuni ale democratiei ar avea nevoie si Romania dupa mai mult de 7 ani de „regim Basescu”, axat pe o politica a conflictului si a distrugerii, pe ignorarea aproape totala partenerilor sociali, a societatii civile si a cetatenilor Romaniei. Cel mai recent si cel mai elocvent exemplu de ignorare a acestui tip orizontal de democratie a fost indiferenta totala fata de protestele cetatenesti de la inceputul anului 2012. In lungul sau mandat, Traian Basescu, nu numai ca a lovit, rand pe rand, toate categoriile sociale ale Romaniei (salariati, functionari, pensionari, artisti, jurnalisti, cercetatori etc.), dar le-a si refuzat dreptul de a avea un cuvant de spus in lucrurile de care erau direct afectati. Or, Hollande, a venit cu un mesaj extrem de mobilizator, exprimandu-si increderea in atuurile Frantei si in capacitatile sale. El i-a chemat pe toti (muncitori, agricultori, antreprenori, cercetatori, functionari, profesori etc.) sa faca parte din noul proiect al Frantei. Si exact asta este treaba unui presedinte sa mobilizeze, sa reconcilieze, sa adune si sa faca totul pentru redarea increderii in institutii, nu sa le discrediteze si sa le anatemizeze.

Pentru cine doreste sa fie “presedinte jucator”, dar mai ales pentru cine intelege ca trebuie sa ramana in limitele constitutionale ale “presedintelui mediator” Francois Hollande este deja un exemplu. Nu imi fac iluzii ca mesajul sau va avea ecou pe holurile si cabinetele din Palatul Cotroceni, cel putin nu acum.

“Dosarele mele au fost fabricate de DNA prin șantaj!”

Este titlul interviului pe care l-am acordat pentru Ziua News. Interviul il puteti citi aici.

Din nou despre Horia Damian. Dupa ce nu mai este…

In urma cu exact trei ani, la 16 mai 2009, scriam despre pictorul Horia Damian. Acum, el nu mai este. S-a stins din viata, in urma cu cateva zile, la Paris. Mai multi prieteni m-au sunat, din Paris si din Bucuresti. Maestrul implinea anul acesta, cred, 90 de ani.

Mi-l aduc aminte, in atelierul sau din Paris, discutand despre artistii romani din Franta. Imi aduc aminte si de Expozitia retrospectiva organizata la Muzeul National de Arta Contemporana…Imi aduc aminte si de lucrarea achizitionata de guvernul pe care l-am condus pentru a fi expusa la MNAC. Am invatat, oare, in acesti ani, sa-i pretuim pe fiii s(t)atului, raspanditi prin lume? Stim, macar, sa-i aducem acasa prin operele lor? Mi-am amintit de soarta Institutului pentru memoria exilului romanesc, creat de mine si desfiintat, practic, din motive de austeritate (?) de catre Emil Boc…

Nu stiu. Mircea Diaconu va avea o sarcina dificila.

Atasez un interesant autoportret, realizat de maestrul Damian, cu multi ani inainte…

Grecia: de la tragedie la drahmă?

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Romania, din nou, ca o familie

Astazi este Ziua Internationala a Familiei, moment care marcheaza intentia societatii de a veni cu un mesaj de sensibilizare fata de problemele care macina familiile contemporane. Si, trebuie sa o recunoastem, sunt deloc putine aceste dificultati. Astazi este si o buna ocazie pentru mine sa va transmit voua, familiei mele de pe Internet, un sincer la multi ani, alaturi de cele mai alese ganduri pentru cei dragi voua.

Vazand reactiile venite dinspre societatea romaneasca pe fondul schimbarilor socio-politice, imi exprim speranta ca vom reusi sa revenim la normalitate. Si cred ca Romania poate fi, din nou, o familie. Faptul ca fruntile incep sa se descreteasca, iar tara noastra inceteaza sa mai fie ca o oala sub presiune, nevoia reala de a avea obiective si o directie comune sunt, pentru mine, argumente ca ne indreptam intr-o directie buna.

Una din definitiile pe care noi, cu totii, le invatam in scoala inca din primele clase vorbeste despre familie ca fiind „celula de baza” a societatii. Ultimii ani, sub ceea ce putem numi deja fosta guvernare, au venit cu o adevarata revolutie in ceea ce priveste aceasta definitie, respectiv considerarea familiei ca unul din principalii „dusmani de clasa” ai actualei societati, alaturi de pensionari sau bugetari. De la indemnizatia pentru mame la criza laptelui praf, toate aceste momente de trista amintire din perioada PDL ne-au aratat lipsa de viziune a fostului regim in ceea ce priveste creionarea viitorului acestei tari, a familiilor tinere care incepeau sa faca primii pasi in viata. O dovada suplimentara, cred eu, pentru care astazi incepem sa vorbim despre ei la timpul trecut. Un argument in plus pentru ca noi, toti ceilalti, diferiti de ei, sa facem tot ceea ce ne sta in puteri pentru a indrepta acele abuzuri si a nu le repeta. Si, in fine, un motiv suplimentar pentru a incerca sa ne respectam unii pe altii si sa redevenim, in tot acest proces de normalizare, o natiune, o echipa, o familie.

Evident, nu pot sa scap aceasta ocazie fara sa le transmit un gand bun Danei, lui Andrei si lui Mihnea. Stiu ca imi citesc blogul, asa ca sunt convins ca vor fi surprinsi de imaginea de mai jos, realizata in 2004. Ma bucur ca, odata cu trecerea anilor, reusim sa ne mai facem timp unii pentru ceilalti. Pentru ca una din conditii pentru o familie fericita tine de coeziunea si momentele in care esti impreuna cu cei dragi.

 

Ce spunea Monica Macovei despre judecatori. Vezi decizia Curtii Constitutionale din 2006

Iata opiniile fostului procuror ceausist, Monica Macovei, din 24 septembrie 2005, despre colegii ei procurori si judecatori, consemnate in Decizia Curtii Constitutionale. Opiniile erau formulate in calitate de ministru al justitiei!

“De asemenea, se exemplifică unele declaraţii şi afirmaţii ofensatoare la adresa justiţiei făcute de «ministrul justiţiei, care a afirmat că 70% dintre magistraţi sunt corupţi; într-un talk-show televizat din 24 septembrie 2005, ministrul justiţiei a afirmat, între altele, că trebuie să-i „înfricoşeze pe judecători şi procurori cu dosare referitoare la ei, privitoare la corupţie”, că „şpăgile în dosare penale ajung la 3 milioane de euro” şi că „judecătorii câştigă bani din sistemul corupt”. » “

Asa puteti intelege mai bine mecanismul judiciar Macovei-Morar de intimidare a magistratilor  si felul in care a fost realizata “reforma justitiei”…

Decizia Curţii Constituţionale nr.435 din 26 mai 2006 asupra cererii formulate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională, dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, şi Preşedintele României şi primul-ministru, pe de altă parte poate fi citita aici.

Crestin-democratii germani sunt infranti in alegerile locale

Rezultatele alegerilor din Renania de Nord-Westfalia reprezinta probabil cel mai elocvent mesaj al electoratului european impotriva politicilor de austeritate. Dupa ce, saptamana trecuta, in landul Schleswig-Holstein, crestin-democratii au obtinut cele mai slabe rezultate din istorie, alegerile din Renania de Nord-Westfalia confirma masivele probleme de legitimitate ale proiectului de dezvoltare economica bazata in exclusivitate pe adoptarea masurilor de austeritate.

Crestin-democratii nu au fost votati decat de 26% dintre alegatori, un nou minim istoric, (in opozitie cu cele 36% dintre voturi primite la alegerile anterioare), in timp ce social-democratii au primit nu mai putin de 40% dintre sufragii si vor forma cel mai probabil, alaturi de verzi, coalitia de guvernare la nivel local. Alegerile sunt importante din trei motive: in primul rand, ele confirma problemele masive de legitimitate ale actualelor politici economice si in spatiul german, nu numai la nivel european.

In al doilea rand, alegerile locale confirma dificultatile politice cu care crestin-democratii Angelei Merkel se confrunta in prezent – pentru moment, cancelarul pare incapabil sa diminueze decalajul dintre propria popularitate, pe de o parte, si cea a politicilor impuse si  popularitatea CDU, pe de alta parte.

Nu in ultimul rand, desi alegerile confirma legitimitatea proiectului social-democrat si necesitatea unor politici sociale si economice alternative, nu trebuie omis din calcul faptul ca alegerile reprezinta al patrulea succes electoral consecutiv al „piratilor”, care capitalizeaza in mare masura dificultatea stangii traditionale de a isi extinde mesajul si propunerile de politici publice in randul tinerilor si la nivelul spatiului virtual.

Alegerile locale din Germania confirma astfel lipsa majora de credibilitate si de legitimitate a proiectului de austeritate, care pare sa-si fi atins limitele naturale. Pentru alegatorii britanici, francezi, germani sau italieni devine din ce in ce mai clar ca politicile sociale consistente nu sunt incompatibile cu cresterea economica, pe care, dealtfel, austeritatea nu a reusit sa o genereze. Faptul ca tot mai multe state europene se reorienteaza catre mesajul stangii prefigureaza potentiale schimbari politice importante in politicile economice si sociale continentale.

“Primavara baladelor” – dupa 40 de ani

In 1972, impreuna cu cativa prieteni, organizam la Universitatea din Bucuresti, festivalul de muzica si poezie “Primavara baladelor”.  Un exercitiu de cultura ce a durat  destul de multi ani. Este adevarat, acum sunt alte forme de exprimare muzicala specifice noilor generatii. Atunci, a fost insa un eveniment extraordinar, cu multe efecte in timp. 

Mi-am adus aminte de lucrurile astea, reintalnindu-l aseara pe Mircea Baniciu, care – atunci – facea parte din formatia Phoenix, formatie care, in prima zi a festivalului, a fost prezenta  in Aula Universitatii, intr-un concert de gala. Au trecut multi ani de atunci..

Lansarea cartii lui Thierry de Montbrial

Ieri, a fost lansata  cartea lui Thierry de Montbrial, “Jurnal romanesc”, publicata la Editura Rao. O carte despre Romania, vazuta prin evenimente si intalniri cu personalitatile politice  si academice ale anilor de dupa 1990.

Autorul, director, de multi ani, la IFRI – Institutul Francez de Relatii Internationale – membru de onoare al Academiei Romane, fixeaza repere temporale ale vietii politice romanesti prin prisma contactelor sale, intalniri cu toti presedintii si premierii din acei ani.

L-am intalnit in nenumarate randuri, la Bucuresti sau la Paris, de-a lungul acestor 22 de ani. Multe din aceste intalniri sunt mentionate si in jurnalul sau. O personalitate puternica, un specialist in strategii globale dar si un om de cultura. O prezenta charismatica, de care ma leaga multe amintiri placute. Mi-a facut placere sa-l reintalnesc la lansarea cartii sale, prin intermediul Clubului Romania si al lui Marius Stoian, in prezenta a numerosi invitati, la Clubul Diplomatic din Bucuresti.

Raspunsuri

Sunt, de multi ani, unul din sustinatorii facilitarii accesului tuturor romanilor spre cultura. Tocmai de aceea, vreau sa salut initiativa Muzeului Municipiului Bucuresti.

Concret, administratia muzeului a asigurat duminica trecuta accesul gratuit la o serie de obiective culturale si case memoriale pe care le are in subordine, precum palatul Curtea Veche, muzeul Victor Babes sau Frederic Storck si observatorul astronomic Vasile Urseanu. Enumerarea nu este completa, insa ideea de baza a unui astfel de tur de forta  garanteaza accesul la acea fata nevazuta a capitalei, inca strans conectata de filonul interbelic si antebelic al Bucurestilor.

Ma bucura sa vad ca astfel de idei au prins, in ultimii ani, din ce in ce mai puternic si la noi in tara. Faptul ca orasul se deschide, in acest fel, consumatorilor de trecut si prezent cultural reprezinta, cred, un semnal ca Bucurestiul, dar si Romania in ansamblu, se transforma in bine, incearca sa revina la momentele sale formatoare.

Epolitikon, un audit eficient, care sa surprinda si situatia de fond de la toate ministerele, ar trebui sa dureze cel putin o luna. Sigur, exista mecanisme de audit care se pot intinde pe mai multe luni si sa atinga chiar si jumatate de an. Nu este cazul. Am spus ca, din punctul meu de vedere, esential este ca noul guvern sa identifice situatia generala lasata de puterea PDL. Sigur, daca este sa ne luam dupa zvonurile din piata, auditul poate fi sortit esecului, avand in vedere ca pedelistii au venit de acasa cu “macinatoarele” de contracte. Inteleg ca este multa zarva prin ministere, multe hartii tocate fiind deja trimise “la reciclat”. Daca nu au nimic de ascuns, nu inteleg de unde nevoia de a sterge anumite urme…

Dorucoarna, asa este, Victor Ponta trebuie sprijinit din toate zonele pentru ca are in fata o misiune grea, dar frumoasa si in niciun caz imposibila. Daca este sa privim pe primele sondaje de dupa trecerea motiunii, se poate spune ca USL vine in ansamblul sau pe un val crescut de incredere si speranta, fiind doar de datoria noastra sa catalizam aceasta energie populara spre o renastere nationala, catre proiectul politic si social pe care USL l-a initiat inca de acum 1 an si 4 luni. Scopul acestor luni este sa dovedim ca suntem altfel, ca suntem capabili, ca Romania poate fi guvernata de oameni cinstiti, pentru romani si de catre romani.

Tiberiuretu, datoria USL in acest moment este aceea de a asigura o guvernare de tranzitie. Iar cand spun tranzitie am in vedere exclusiv alegerile parlamentare din toamna. In fond, solutia pentru Romania – am spus-o intotdeauna si continui sa cred in ceea ce spun! – sta in alegeri, in vocea populara. Sigur ca in prezent exista o miscare browniana la nivelul parlamentului. Si, la fel de sigur, alegerile locale reprezinta un prim pas in lupta cu actuala putere (spun actuala pentru ca, pe langa fostul premier Ungureanu, puterea PDL sta in miile de oameni numiti exclusiv pe criterii politice si aflati inca in functie). Ceea ce trebuie retinut este faptul ca USL a reusit aici si acum sa stopeze raul pe care guvernarea PDL l-a produs. Dupa cum vedem deja, noul guvern va incerca in aceste 6-7 luni sa repare din ceea ce pedelistii au stricat. Adevarata reconstructie poate fi si va fi, insa, numai dupa alegeri.  

Maximmouse, am spus de foarte mult timp ca, indiferent de evolutiile si schimbarile pe care ni le rezerva viitorul, nu voi renunta sub niciun chip la activitatea de pe blog, inclusiv la a va raspunde si a comunica, intr-o maniera constanta, cu voi toti aici. Din acest punct de vedere, sper doar ca schimbarea suferita de blog sa fie in directia feedback-ului cat mai onest si constructiv din partea voastra cu privire la subiectele principale ale zilei, dar si referitoare la guvernare.

Justias, ai observat foarte bine, nu acelea sunt problemele de astazi ale PSD. Principala responsabilitate pentru USL, in acest moment, este buna guvernare si castigarea cu un scor confortabil a alegerilor locale. Apoi, prioritara este aceeasi buna guvernare si castigarea alegerilor parlamentare, care sa garanteze climatul politic necesar reconstructiei, normalitatii politice. Astazi, mult prea multe declaratii sunt date la nervi si in necunostinta de cauza.

Gigi, situatia este mult mai simpla de atat: intre a taia de la clientela si a face “echilibrari” macroeconomice la nivelul populatiei, PDL si regimul Basescu au luat decizia taierii salariilor si a pensiilor. Astfel se explica toate acele decizii aberante care ne-au obligat sa vorbim despre un adevarat genocid social in Romania, in contextul in care patinoare si telegondole de zeci de milioane de euro erau supralicitate si apareau ca ciupercile dupa ploaia portocalie.

Viorel Dobre, nu exista, nicaieri in lumea aceasta, guverne perfecte. Conteaza ca oamenii numiti in anumite functii sa isi faca datoria si, poate la fel de important, sa fie lasati sa performeze. Din punctul meu de vedere, am spus-o si public, lista cu care Victor Ponta a venit este foarte buna. Uita-te la intreg, nu la fiecare individ in parte, si vei vedea la randul tau, daca privesti obiectiv, la rece, ca oamenii acestia sunt capabili sa ofere o noua directie Romaniei, pentru urmatoarele 6 luni.

Nicoleta, o voi lua in serios pe Monica Macovei in momentul in care va infiera, cu acelasi verb si energie launtrica, trecutul penal al stapanului ei, Traian Basescu. De asemenea, o pot lua in serios daca ii ia la rand pe cei care au trimis-o in Parlamentul European, colegii de ei de partid.  In contextul in care, atunci cand vine vorba de PDL, procuroarea portocalie isi pune „botnita” pe linid de partid, mi se pare evident ca ea are o misiune pe care continua sa o execute fara sa clipeasca. Exact ca in „vremurile” de mult apuse ale regimului ceausist, timpuri din care isi extrage inca energia si metodele personale.

Karakas, tocmai pentru ca apar interventii de tipul celor de la Moody’s, eu zic ca trebuie ca acest guvern sa fie lasat sa lucreze. Curios, insa, cum la instalarea clonelor PDL nimeni nu a sesizat riscurile reprezentate de, practic, neofitii pusi sa gestioneze problemele grave ale Romaniei, lasate de „parintii” lor spirituali in urma lor. Astazi, cand pe posturi au fost pusi oameni cu experienta, unii sunt mai ingrijorati decat ar trebui sa fie. Ieri, cand fostul guvern dorea sa vanda totul pe nimic, aceiasi ingrijorati vorbeau de nevoia reformei in Romania.