“Cele Doua Romanii” – lansarea marti, 23 septembrie

M-am hotarat, in sfarsit, sa lansez volumul “Cele doua Romanii”, cartea despre care multi dintre voi m-ati intrebat. Am asteptat sa se incheie depunerea candidaturilor pentru prezidentiale si, in acelasi timp, sa nu inceapa inca dezbaterile din campania electorala. Nu am avut multe varaiante. In final, am ales ziua de marti, 23 septembrie. Va invit, cu multa bucurie, sa participati la lansarea cartii si sa-mi fiti alaturi, ca de obicei.

Attachment-1

Revizuirea Constitutiei. Mai este necesara?

Acesta este titlul editorialului meu din Jurnalul National. Textul il puteti citi mai jos:

“Subiectul revizuirii Constitutiei a disparut de pe agenda partidelor dar si din agenda publica. Este un lucru explicabil. Dupa destramarea USL, revizuirea nu mai putea fi “impusa”, nemai existand majoritatea de 70%. Opozitia avea, si ea, alte obiective. Pe de alta parte, majoritatea actuala cuprinde si UDMR, care – in perspectiva anului 2018 – gandeste la propriile scopuri de modificare a textului constitutional. Proiectul de revizuire, realizat sub conducerea lui Crin Antonescu, era realizat mai curand cu privirea spre trecut, pentru a corecta si a impiedica excesele lui Traian Basescu. Cand mai sunt doar cateva saptamani pana la finalul regimului Basescu, in mod evident, acel text nu mai este actual – dincolo de modificarea majoritatii din parlament.

N
Putini mai stiu, probabil, discursul tanarului deputat Nicolae Titulescu, rostit in urma cu exact o suta de ani, la 20 aprilie 1914, in Adunarea Deputatilor, cu ocazia “discutiunii revizuirii Constitutiei”. La doar doi ani dupa intrarea in parlament, pe lista Partidului Conservator Democrat (condus de Take Ionescu), Titulescu, in varsta de 34 de ani, explica, in termeni categorici, nevoia modificarii Constitutiei, temele centrale fiind la acea vreme reforma proprietatii agricole si reforma de vot. Titulescu intreba atunci: “care este scopul pe care il urmariti prin actiunea d-voastra reformatoare; care sunt mijloacele prin care vreti sa atingeti acest scop?” Si tot el raspundea: “Scopul d-lor este in functie de raul pe care voiti sa-l tamaduiti”.

Dezbatere FET, 17 septembrie: Summit-ul NATO – rezultate şi perspective

Fundaţia Europeană Titulescu – Centrul de Studii Strategice organizează mâine, 17 septembrie a.c., la orele 16:00, dezbaterea cu tema „Summit-ul NATO – rezultate şi perspective”. Invitaţii speciali ai acestui eveniment sunt dl. Titus Corlăţean, ministrul afacerilor externe, dl. senator Petru Filip, preşedintele Comisiei pentru politică externă a Senatului, şi dl. g-ral Mihail E. Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.
Manifestarea va avea loc la Casa Titulescu, din Şos. Kiseleff nr. 47, şi va putea fi urmărită live pe site-ul FET, la http://www.titulescu.eu.

Erdogan si ultimii 10 ani

Acesta este titlul articolului pe care l-am publicat in revista Qmagazine si pe care il redau mai jos:

?????????????????????????????

Era o duminica de iulie. In 2004. La vreo doua luni dupa ce, la Bucuresti, in timpul unei vizite oficiale, Recep Tayyip Erdogan imi oferise o copie a sabiei lui Stefan cel Mare, ca un gest simbolic de prietenie al Turciei fata de Romania. Indiferent de faptul ca noi sustinem, in continuare, ca sabia a fost furata iar turcii spun ca ea a fost luata in batalia de la Razboieni…Oricum, la aniversarea domnitorului (in 2 iulie 2004), am transferat acest dar catre muzeul Manastirii Putna.

Era al doilea an al mandatului de premier al lui Erdogan. Avusese o viata politica dificila. Fusese ales primar al Istanbulului in 1994. Curtea Constitutionala i-a interzis insa partidul. Tot pe atunci, un tribunal l-a condamnat pentru incitare la ura religioasa, la zece luni de inchisoare, din care a executat patru luni, in 1999. Si al doilea partid pe care l-a creat a fost interzis, dar urmatoarea formatiune politica pe care a generat-o, Partidul  Justitiei si al Dreptatii, a castigat alegerile din 2002. El insa nu a putut intra in parlament, desi era cel mai popular politician, pentru ca avea o interdictie in a obtine o functie publica. Vi se pare ceva cunoscut? Doar dupa modificarea Constitutiei, si dupa unele alegeri partiale, a putut fi desemnat premier, in 14 martie 2003. In luna iulie 2003, eram deja in vizita la Ankara si la Istanbul. Am completat atunci infrastructura juridica a relatiilor bilaterale, am discutat despre proiecte economice, despre fotbal …

Era o perioada in care interesul nostru pentru aderararea la NATO avea nevoie de un sprijin solid din partea Turciei (si a Greciei). Si l-am avut. A functionat o solidaritate regionala de exceptie. Fluxurile comerciale depaseau deja un miliard de dolari. De altfel, in 2004, cu ocazia unei vizite la Bucuresti, am organizat, impreuna, un Forum romano-turc  al oamenilor de afaceri, unde au participat zeci de firme si foarte multi tineri si unde premierul Turciei a anuntat hotararea de a se renova Casa lui Dimitrie Cantemir din Istanbul.

Era intr-o seara frumosa de iulie, pe malul Bosforului.  Erdogan ma invitase, impreuna cu sotia mea, sa fim martori (noi am spune nasi) la casatoria fiicei sale, Esra, cu Berat Albayrak, fiul unui renumit ziarist turc.  Ceremonia a avut loc la Centrul de conferinte Lufti Kirdar din Istanbul, sala unde avusese loc cu putin timp in urma reuniunea NATO, in prezenta a 7000 de invitati, asezati la sute de mese. Am stat pe podiumul inalt, impreuna cu mirii, cu parintii lor si cu ceilalti martori ai casatoriei, am urmarit ceremonia si, la final, am semnat ca lucrurile chiar s-au intamplat.

Era si un exercitiu de ceea ce s-a numit “diplomatia mariajului”. Nu prin miri, ca in Europa medievala, ci prin martori. Alaturi de noi, au mai fost invitati, in aceasta calitate, Costas Karamanlis – premierul Greciei, regele Iordaniei, Abdullah al II-lea si presedintele Pakistanului. Erdogan incerca, in acest fel, sa creeze un pod intre civilizatia musulmana si cea crestina. Asa cum a incercat acelasi lucru in politica interna, cautand o solutie intre radicalismul religios si linia intens secularizanta, o imbinare intre traditie si modernism avand ca obiectiv dezvoltarea tarii.  Dupa mai bine de zece ani de politica viguroasa (determinata si de rezervele europene privind aderarea Turciei), sprijinita de un amplu program de investiti majore, Recep Tayyip Erdogan a fost ales, din primul tur, presedinte al Turciei, dupa ce Constitutia tarii fusese modificata in sensul unei republici semiprezidentiale, asemanatoare Republicii Franceze. “Noua Turcie” – proiectul lui Erdogan si al partidului sau s-a confruntat la alegeri cu miscarea condusa din SUA de catre imamul Fetullah Gulen care incercase in ultimii ani crearea unui “stat paralel” prin “infiltrarea in arterele sistemului” a unor procurori, judecatori si politisti, adepti ai miscarii, care sa reactioneze din interior. Cu toate acestea, Erdogan a reusit sa impuna principiile sale de dezvoltare a tarii, inclusiv cele de politica externa – “zero probleme cu vecinii”, lansate inca din 2002.

Era prin 2003. Sefa mea de cabinet de la guvern, Mihaela Nistorescu, ma anunta ca ma suna premierul Turciei. El imi spune direct ca un vas de pescuit turcesc se “ratacise” in apele teritoriale romanesti si ma ruga sa vad despre ce este vorba. In ziua urmatoare, l-am sunat si i-am spus ca nu este nimic grav. De-a lungul anilor, am dezvoltat o relatie personala bazata pe sinceritate si afectiune. Ne-am intalnit si la diverse reuniuni internationale, unde ne-am sustinut reciproc. Im aduc aminte de o reuniune organizata de Forumul international Bertelsmann, avand ca tema “Europa in miscare spre o era noua”. Intr-un panel referitor la “Europa largita, strategii diferentiate de integrare”, am participat impreuna cu premierul turc, prezentand opinii complementare la raportul lui Joschka Fischer, vicecancelarul german.

Duminica de care vorbesc era  acum zece ani. O zi calduroasa de vara. Amintirile sunt inca puternice. De pe podiumul pe care stateam alaturi de miri, i-am salutat pe cei 7000 de   nuntasi, vorbindu-le despre Romania si mai ales despre viitor.

Concluzia mea, acum, Turcia si-a folosit bine acest deceniu de istorie.

 

Literatura de scandal

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici:

Vedem, zilnic, politica de scandal sau, altfel spus, scandalul in politica. Mai mult decat altadata? Nu-mi dau seama. Sau poate ca as fi subiectiv. Imi petrec mult timp citind. Fac parte din cei 50% de cetateni ai Romaniei care inca mai citesc. Asa am descoperit o carte, publicata de un anume ziarist – N.Georgescu – in 1938, la Editura Ziarului Universul si intitulata “Literatura de scandal”. Probabil ca nu mi-ar fi atras atentia daca prefata nu ar fi fost scrisa de Nicolae Iorga. In esenta, volumul, care are 271 de pagini, il are ca tinta pe Tudor Arghezi, pe care il face “pulbere”. Motivul? Decadenta, pornografie, mascarada literara. Sunt atacate “vulgaritatea” poeziilor sale, “lipsa de morala”, Arghezi fiind considerat “un geniu infectios”, “dansatorul pe cadavre”, “un porcograf”. Nu are rost sa continui. Puteti sa va imaginati restul. Sunt citate, in extenso, poeziile “Rada”, “TInca”, “Fatalaul”, “”Blesteme”, etc.

“Decadenta” poeziilor argheziene este ilustrata prin desene ale lui Victor Brauner, publicate in revista “UNU” iar analiza moralizanta se baza pe numeroase citate din Carol II – ceea ce, in perspectiva istoriei, pare usor extravagant.

Oricum, incitat de aceasta abordare partizana, am vrut sa (re)citesc poeziile lui Arghezi. Realizasem ca imaginea mea despre el era extrem de simplificata. Invatasem, la scoala cateva versuri din “Testament” (“Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, /Decat un nume adunat pe-o carte”) si cate ceva din “Flori de mucegai”. Am gasit in biblioteca un volum al poeziilor sale, “Versuri” (editie definitiva ingrijita de autor), publicata la Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, in 1943. Le-am citit cu intelegerea varstei de acum. Pe multe le-am “absorbit” si le-am citit cu voce tare de parca le-as fi scris eu.

De exemplu, “O zi”:
“Ziua de ieri s-a tinut dupa mine, crezand,/ Ca un caine flamand,/ Ca e legata cu ceva, cu vre-o curea,/ Cu vre-o franghie, de viata mea – / Si la o raspantie cu statui/ S-a intors, vazand ca nu-i.

S-a pierdut neputincioasa si pribeaga/ Dupa ce vremea intreaga/ M-a urmat, pas cu pas, pana azi/ La amiazi.

Cine si-a pierdut o zi cat o viata/ S-o caute repede. Se innopteaza. Se lasa ceata.”

 

La Multi Ani!

La multi ani pentru cei care poarta numele Maicii Domnului. Maria, Mariana, Marin sau Marian – e ziua voastra astazi si va urez sa aveti o sarbatoare frumoasa si linistita!

“Bateria Albastra” la Antena 3

Duminica, la ora 17, in cadrul emisiunii “Secvential”, realizata de Adrian Ursu, veti putea urmari cateva fragmente din filmul documentar, de la inceputul anilor ’70, despre “Bateria Albastra” (cel pe care eu l-am vazut la Zarnesti si despre care v-am vorbit) si un mic interviu pe care Adrian Ursu l-a inregistrat, cu mine, zilele trecute, la Cornu, pe aceasta tema.




Arhiva


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,068 other followers